A mai trecut o zi si o noapte pe Pamant. In lumea ingerilor totul e insa neschimbat si frumusetea este lege. Culoarea trandafirie a Cerului Zece imi imbata duhul cu fiori de fericire.
Am ajuns in fata Portii de clestar si ea s-a deschis singura, lasandu-ma sa intru. Am mers cam tremuranda, sprijinindu-ma de bratul lui Kael, urmata indeaproape de Gabriel, cel care vegheaza peste toate. In minte mi se invalmasesc mii de ganduri, sub forma de sfere colorate.
Plecarea Semyazei dintre randurile noastre a pricinuit o mare durere si a rupt partasia celor Unsprezece Nepatati Veghetori. Ramasi fara lumina lui, ne-am acoperit locurile goale cu iubirea Creatorului, Tatal nostru. Gabriel a dat o parte din indatoririle Semyazei lui Kael, iar alta parte- ca de obicei, cea mai grea -a luat-o pentru sine, ca Cerurile, ingerii incepatori si sufletele de oameni sa nu ramana abandonate. Eu am primit la incheietura mainii stangi Bratara Virtutilor, un mare dar pe care l-a avut candva Veghetorul rebel. Ceea ce ingerii din cerurile inferioare nu stiu este ca fiecare dar pe care il port pe mine- vesminte, podoabe si sigilii poate fi scos oricand doresc, insa darurile de dinauntru nu poate fi scoase fara a-mi pricinui scurgeri de sange. Aceste feluri de daruri ma parasesc singure si se intorc la cel ce le-a purtat candva, dar numai atunci cand Tatal decide. Si tot acest fel de daruri neobisnuite ma schimba si ma lasa sa stiu tot ce stia si purtatorul lor. Asta nu s-a mai intamplat de ere...
De cand am primit lumina heruvimului am vazut toata istoria lui de la Cadere, i-am simtit disperarea, ura, dorinta de razbunare, frica si neputinta. Aceste amintiri ale lui ma chinuie atat de mult incat trebuie neaparat sa lepad acest dar. Gandul de a face asta mi se pare un sacrilegiu, pentru ca prea tare ma grabesc sa ma eliberez de el. Tatal m-a facut sa fiu cutia cu secrete, dar eu sunt singura care nu am niciun secret. Unicul meu dar e faptul ca am puterea de a purta darurile altora. Mihail imi spune insa ca am unul al meu, dar pe care nu m-am ostenit sa il iau in seama: curajul. Un curaj nefiresc, care ma face sa sacrific totul pentru Bine.
" Ai nevoie de mult curaj sa porti insemnele celor Cazuti...Sa le simti ura si dorinta de a se razbuna pe tine...Sa le simti agonia si durerea despartirii..."
Da, multe dintre rebeli ma acuza de faptul ca le-am rapit insemnele, dar in orbeala lor uita ca aceste cinstiri i-au parasit inca de la prima intunecare si s-au agatat de mine, cea care a fost creata sa le pastreze in siguranta, departe de ochii lor. Si le voi tine pe mine si in mine ere de ar fi, pana ei vor imbratisa din nou Lumina. Nu toate darurile ma cauta insa, ci multe sunt inchise in locuri stiute doar de Gabriel. Doar unele dintre ele ma aleg si acesta e un mister de nedezlegat chiar si pentru Primul Veghetor. Am oftat si mi-am ridicat ochii.
Din Sala Tronului izvoraste o lumina palida, ce pare ca nu vine de nicaieri si totusi e pretutindeni. La acest moment din zi, e complet goala, strajuita doar de imensele coloane de zapada ce o inconjoara. In mijlocul ei se zareste altarul, locul unde noi pastram Cristalul Sfant, cel care ne permite sa vorbim cu Sfatul Batranilor. In jurul altarului se afla douasprezece jilturi in intregime din aur. Am ajuns acolo si intr-o tacere desavarsita, mi-am lipit mainile de cristal odata cu Gabriel, rostind in mintile noastre:" Intelepti Batrani...Avem nevoie de indrumare ".
Am repetat aceste cuvinte de trei ori. Apoi ne-am dat inapoi, pentru ca stralucirea cristalului albastru ne lua ochii. Am ramas in apropiere de superiorul meu. Kael e undeva in spate si si-a incrucisat mainile preocupat. De-a stanga si de-a dreapta altarului au aparut fulgerator Batranii, ocupand jilturile ca niste traznete pe timp de razboi. La inceput ei se arata doar ca niste lumini albe de forma sferica, apoi incep sa prinda contur si isi creeaza aparenta umanoida, pentru ca noi sa ii putem intelege. Ei sunt ingeri foarte batrani si se pot arata in orice mod considera de cuviinta. La ei, toate intrebarile capata un raspuns.
Lumina alba incepe sa capete contur si cele douasprezece siluete se transforma in sase femei si sase barbati; femeile asezate in stanga, iar barbatii in dreapta. Inalti, cu mult mai inalti decat noi, imbracati in robe albe, purtand bijuterii de cristal si sandale impletite cu fir de argint, ei reprezinta pentru noi esenta gratiei si intelepciunii. Chipurile lor nu arata imbatranite, dar au un aer matur comparativ cu noi, iar parul le este lung si alb, drept si sclipitor. Unii dintre ei au ochii albastri asemeni cerului, altii turcoaz asemeni oceanelor de smarald.
Cel mai varstnic dintre ei este conducatorul Batranilor, pe care noi il numim Zarad. Este singurul care poarta barba, lunga si alba ca neaua, iar pe frunte un cristal albastru inchis care straluceste. El se ridica de pe jilt si isi uneste palmele una de cealalta, in semn de salut. Eu si Gabriel inclinam usor din cap, apoi ne unim palmele la fel, indreptate in sus, ca intr-o tacuta.
- Intelept Zarad...murmur eu, in acelasi timp cu salutul.
Zarad zambeste bland si arunca o privire spre ceilalti, apoi se aseaza la loc. Cu totii isi indreapta ochii spre mine si ma cerceteaza. Ma minunez de bijuteriile elaborate purtate de femei si de rochiile lor lungi, fiecare de alta culoare, pentru ca fiecare stapaneste o raza de creatie.
Vreme de un ersaf au stat fara sa spuna nimic, incercand sa vada si cele mai ascunse cotloane ale duhului meu. Stiam ca isi vorbesc unii altora si se sfatuiesc, chiar daca nu imi este dat sa ascult in mintile lor. Gabriel ii pricepe si inclina din cand in cand din cap, alteori face bland semne de negatie. Si stam si stam rabdatori, drepti, cu mainile incrucisate, asteptand intrebarile ce stim ca vor urma. Kael, asemeni umbrei ce insoteste oamenii, nu ma paraseste nicicand si aud in mine soapte de incurajare. Cel mai tare ma tem ca Batranii sa nu imi ceara sa parasesc casa mea minunata, pentru a ma duce in miezul razboiului.
Dupa multe clatinari de cap, fosnete iscate de vesminte si semne facute cu mana, se aude glasul grav al lui Zarad, lipsit insa de orice fel de judecata.
- Am ascultat cererea ta Veghetor Lauryel. Am ascultat si povetele Intaiului Veghetor. Ne-am gandit indelung si am gasit de cuviinta sa isi spunem ca nu ai decat doua alegeri: fie duhul tau intra in odihna si va sta in Campiile Preafericite, purtand in continuare darul, fie...te duci sa eliberezi taina.
Rasuflarea mi s-a taiat pret de o clipa si m-am uitat speriata spre Gabriel.
- Curaj...Nu trebuie sa te temi, imi zice ocrotitorul meu.
- Sa eliberez taina? Mare intelept, asta inseamna ca trebuie sa ajung in regatul intunericului!
Zarad da din cap ganditor si ceilalti incep sa vorbeasca cu glas scazut.
- Stim ca iti cerem un lucru foarte greu, dar nu mai poti ramane in Opal daca darul cere sa fie dus celui parasit. O sa te chinuie pana cand ii vei indeplini vrerea. Odihna doar amana lucrurile care trebuie sa se intample. S-a scris si nu s-a mai scris...Duh si carne luate-n una, spargand cununa dintre lumi, primind darul vietii si mortii...Inger coborat de bunavoie, nu cazut, in miez de intuneric.
Zarad vorbeste in pilde dar fiinta mea il intelege si se cutremura.
- Imi este teama ca odata cu lumina lui sa nu plece si lumina mea.
- Nu vei fi singura pe Pamant fiindca iti vom trimite ajutoare. Vom face in asa fel incat sa te nasti in siguranta si sa cresti ferita de intuneric, pana se implineste ziua. Daca ramai fidela Luminii, nimeni nu se poate atinge de tine, Lauryel.
- Dar voi primi Uitarea! Cum imi voi face misia uitand cine sunt?
- Spiritul tau isi va aminti neindoielnic locul din care ai venit. Vom aranja sa primesti raspunsuri si te vom ghida prin prezenta noastra. Vei fi sub directa ocrotire a lui Mihail si vei primi o armata de ingeri puternici in lumina.
- Ne vom intrupa mai multi Nepatati deodata?
Imi casc ochii uluita.
- Vestea despre povara ta s-a dus in toate Cerurile si multi ingeri au cerut sa te ajute...Luptatori, tamaduitori, soldati...Dar nu toti vor primi ingaduinta sa coboare.
- Cer sa fiu trimis impreuna cu Perechea mea!
Kael vine semet in fata Batranilor, iar eu ii arunc o privire ingrozita" Kael, nu! "
- Cum crezi ca vei putea sa ajuti Lumina inchisa in tenebre?
Intrebarea este incercarea lui Kael si ma rog sa raspunda gresit.
- Am confruntat intunericul fata in fata. Cu mana mea, am incarcerat rebelii si i-am dus in adancurile Pamantului. Cunosc toate intrarile si iesirile din Infern si pot fi mana de fier care o va proteja nu doar in duh, ci si in carne, pe Lauryel. Si fiind UNA, eu ii voi sti mereu gandurile...Voi sti cand este in pericol de a-si pierde lumina si voi face orice sa o recuperez.
Zarad nu mai spune nimic, se lasa iar tacerea, se aud iar soapte si sfaturi.
- Nu iti putem da inca un raspuns, pentru ca pentru acest rol a fost ales deja un Om...Este un razboinic vechi si de nadejde, un soldat ce a infruntat armata intunecimii pe vremea caderii lui Satan. El se va naste mai devreme decat Lauryel si va ajunge in randurile intunecatilor pentru a afla planurile lor.
- Totul a fost deja stabilit?
In glasul lui Kael se simte o unda de mirare si eu incrunt usor din sprancene. Batranii au pregatit o viata intreaga pentru mine si tot ce trebuie este sa spun " Da " si se va face.
In minte aud vocea lui Zarad " Ce vei alege...Frica sau curajul? "
Si imi zambeste binevoitor, parinteste si cald, spunandu-mi ca mare cinste voi avea daca voi indeplini ce a fost scris si multe, multe suflete omenesti voi salva. Fac un pas in fata si il simt pe Kael cum ma prinde de brate; il indepartez bland, cu durere in ochi...Cu inima impartita...
Iubirea pentru Kael sau groaza sufletelor capturate de intuneric? Mi se ofera un mare dar: eu pot fi cheia eliberarii lor! Imi aud glasul, puternic si demn, dar parca necunoscut si rece.
- Accept misia!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu