Printul este imbracat complet in negru si poarta o cununa ciudata pe cap,care ii acopera jumatate din frunte.Cununa este facuta din aur si decorata cu mii de pietre pretioase.Chipul lui palid este cuprins de furie si ochii demonici se subtiaza in doua fante tenebroase.Isi strange pumnul si vad inelul in forma de sarpe cum scanteiaza.Aripile lui de fum s-au ridicat cu semetie si o multime de corbi au acoperit cerul.
-O sa ma ocup de tine mai tarziu...
Se duce cu pas indesat spre Vardas si face un semn serpilor.Acestia incep sa il muste si urletele lui imi ard urechile mai rau decat tunetul de mai inainte.
-Printe...Te implor! striga Astaroth.
Serpii continua sa il invenineze pe Vardas,al carui chip se face pamantiu.
Lucifer face un alt semn in aer si acestia il elibereaza.Se apleaca si il ia pe cavaler de gat,ridicandu-l incet.Picioarele lui parasesc pamantul si ramane suspendat la cativa centimetri in aer,cu gatul cuprins de mana Printului.
Ochii lor se intalnesc.Si de o parte si de alta pot vedea acelasi lucru:o ura neostoita,neimblanzita de nimeni si nimic.Desi este la mana lui,Vardas zambeste dispretuitor.
-Printe,cruta-l! Te implor!
Demonita se taraste cu greu incercand sa ajunga la picioarele lui,dar serpilienii o impiedica.O voce aspra si metalica ii intrerupe cuvintele.
-Priveste cu atentie Astaroth! Acum vei vedea cat de tare bate inima acestui om pentru tine!
-Nuu,nuu,nuuu! Cruta-l!
Toti ochii sunt indreptati spre cei doi.Inima imi bate sa imi sparga pieptul.Un zgomot de tobe se aude ritmic,sincron cu bataile din pieptul meu.Sudoarea mi-a invadat fruntea si un presentiment urat ma invaluie.
Ca un fulger,mana dreapta a Printului intra in pieptul dezgolit al cavalerului nemuritor si se retrage la fel de repede,incarcata de sange.Aud un geamat agonizant,impletit degraba cu urletele lui Astaroth.
Spre oroarea mea,mana Printului tine strans ceva ce inca palpiteaza usor: inima lui Vardas.Pieptul ii este sfasiat si sangele ii curge in cascada.Ochii cavalerului au ramas deschisi,cuprinsi de groaza mortii si un rictus ii imbraca gura.Corpul lui cade cu un zgomot infundat,eliberat din mana Printului si sangele i se amesteca cu nisipul.Inima de foc a cavalerului a incetat sa mai bata si Lucifer o arunca pe jos ca pe un gunoi.
-Fii blestemat! Sper sa arzi in Ghenna pentru vesnicie!
Alte si alte blesteme curg din gura lui Astaroth,dar eu am ramas muta din cauza ororii.La ureche il aud pe Belial chicotind usor.Ochii negri ai demonitei se intalnesc cu ai Printului.Disperarea,mania si jalea ei parca il hranesc,pentru ca incepe sa zambeasca satisfacut.
-De ce esti nemultumita? L-am crutat.
La auzul cuvintelor toti demonii au inceput sa rada galagios.Rasetele lor bolnave imi aduc aminte de galgaitul vinului atunci cand este turnat in pahare,amestecat cu tipetele coiotilor.Am ramas impietrita.Makai,Makai...Ma uit in departare si vad inca silueta lui zacand intinsa pe targa.Oare a murit? Nu vad nicio miscare.
Pasii apasati ai Printului se apropie incet.Se opreste in fata mea.
Mana lui plina de sange trece usor peste buzele mele.Tresar scarbita.Zambetul de mai devreme i-a pierit.Nu pot citi ce este pe chipul lui acum.Manie,ura,tristete?
Degetele i se priponesc pe fruntea mea si ma apasa cu vizibila cruzime.Am incercat sa smucesc din cap,dar mana lui Belial ma imobilizeaza.O durere naprasnica imi invadeaza capul si totul se intuneca incet.Aud ca prin vis glasul Printului dand porunci si il simt pe Belial cum ma arunca pe spatele lui ca pe un sac.Aud gemetele lui Astaroth si croncanit de corbi.
Apoi cad in lesinul daruit de Lucifer.
***
Cand ma trezesc,in jurul meu totul e cufundat in semiintuneric.Simt ceva matasos cum imi mangaie palmele si deschid ochii pe jumatate.Tesatura patului se unduieste la presarea degetelor mele si vad cu coada ochiului perna brodata pe care mi se odihneste capul.Sunt imbracata cu aceleasi haine,dar cineva mi-a dat cizmele jos si o patura cu broderii imi acopera picioarele.
Camera in care ma aflu imi este necunoscuta.Dat fiind ca palatul lui Lucifer are cateva mii de incaperi,imi este greu sa imi dau seama daca ma aflu in aripa de vest sau in cea de est.Dar dupa modelele geometrice de pe dusumea,statuetele in forma de sarpe si mirosul vag familiar stiu ca sunt in apartamentul lui.
De indata ce imi dau seama de asta tresar si ma ridic pe data in capul oaselor.Mainile mele prafuite sunt prizoniere in alt fel de catuse,unele de culoarea aramei.In van am incercat sa scot una dintre ele,parca sunt una cu pielea mea.Dupa ce m-am caznit o vreme,incercand sa imi vin in fire,prin inima mi-a trecut un fier inrosit care mi-a adus o durere cumplita.
Oroarea petrecuta nu demult imi vine in minte si cugetul meu se intuneca,lasand lacrimi piezise sa imi spele obrazul.Nu dureaza mult pana imi inclestez pumnii de furie.Am sarit din pat,dar ameteala ma face sa ma clatin si ma sprijin de baldachin.
-Ai grija...Te-ai putea rani.
Vocea grava din spatele meu imi ingheata pe loc oasele.Ma intorc cu o miscare greoaie si incerc sa ghicesc trasaturile celui care imi vorbeste.O umbra se strecoara usor pe langa perete si ma face sa imi duc mana la sold,asa cum fac ori de cate ori vreau sa imi scot sabia.
Lucifer paseste dintre acele umbre si chipul ii este luminat de astrul palid care sclipeste acum pe cer.O semiluna.De cand se vad astri pe cerul iadului?
-Nu este un corp ceresc...Este unul dintre semne.
Am incercat sa imi stapanesc furia,pentru ca vreau sa aflu mai multe despre acel astru.M-am dus spre fereastra si m-am sprijinit de pervaz,iar Printul mi s-a alaturat,pastrand totusi o distanta considerabila fata de mine.
-Semne? Ce prevesteste acest semn?
-Sfarsitul unui lucru si inceputul altuia...
Raspunsul lui vag nu ma multumeste deloc.Am rasuflat adanc si am indraznit sa imi intorc ochii spre el si sa il privesc direct.Ochii lui adanci si negri au luminite rosii in ei.Gura ii sta stransa intr-o expresie inghetata si pletele negre ii sunt prinse la spate.O cununa de data aceasta neagra ii imbraca fruntea,iar de o parte si de alta a ei sunt prinse excrescente asemanatoare unor trandafiri din rubin.Costumul negru este tesut dintr-un material fin si decorat cu fire rosii.
Ca de obicei,alura lui mandra este podoaba cea mai de pret.Isi tine mainile impreunate la spate si ma priveste lung,intr-un mod ciudat.
-De ce l-ai ucis pe Vardas?
El asteapta putin inainte sa imi raspunda,ca si cand ar cantari cuvintele cu grija.
-Vardas ar fi trebuit sa moara inca de cand m-a tradat prima oara...L-am lasat in viata pentru ca asa mi-a cerut Astaroth...Si drept multumire a incercat sa il elibereze...Mai mult,te-a folosit pe tine pentru asta...A facut lucrul de neiertat.
-Lucrul de neiertat?
-A devenit un obstacol in calea planurilor mele...Nu ii voi arata niciun strop de indurare...Nu pentru urmatorii 500 de ani de tortura...
Desi Astaroth este un monstru,de data asta simt nevoia sa o apar.
-Tot ce a facut a fost sa isi protejeze iubirea...
Vorbele mele parca ii picura venin in sufletul negru pentru ca intreaga camera isi pierde lucirea slaba si se intuneca,iar podeaua incepe sa se zgaltaie.
-Iubire?! Daca mai pronunti acest cuvant vreodata,am sa te jupoi de vie!
Fumul ce il insoteste pretutindeni m-a invaluit si mainile lui fierbinti imi strang bratele in mod dureros.Ochii lui ma hipnotizeaza,asa cum s-a intamplat atunci in Gradina Oaselor...Deci aici zace slabiciunea lui!
-De ce urasti asa de mult acest cuvant? Tatal nostru din iubire ne-a creat...Lumina ei se afla in fiecare dintre noi,chiar si in tine,Lucifer...Tu esti...
-Inceteaza!
Umerii mei se cutremura cand simt fierbinteala lui cum imi intra in oase.
-Tu ai fost...Steaua Diminetii...Ai stralucit mai mult decat toate stelele din cer luate la un loc...De ce ai ales intunericul ca si coroana?
Ochii lui aproape ies din orbite.
-Am ales ?! Nu am avut nimic de ales! Am fost alungat in tenebre...Incarcerat pe Terra intr-un invelis inferior si torturat de umbre! Si sti de ce s-au intamplat toate astea? Stii ?!!!
De data asta mania lui amestecata cu disperare ma sperie.I-am prins bratele,in vreme ce el ma tine de umeri ca in menghina,incercand sa ma eliberez.
-Toate...Toate s-a intamplat pentru ca EU l-am iubit prea mult! Da,asa de mult incat nu am vrut sa IL impart cu oamenii! Creaturi slabe,odioase,netrebnice...Mi-a cerut sa ma plec lor,mie...Stralucitorul! Dupa toate cate am facut pentru El! Sa slujesc timp de eoni aceste semifiinte mizere si prostesti.M-a umilit! Asta mi-a fost rasplata pentru credinta mea,pentru fidelitatea mea! Crezi ca vreau sa ma inchin unui Dumnezeu partinitor,care a uitat ca primii lui Copii au fost ingerii ? Noi suntem adevaratii lui fii!
-Te inseli Lucifer! Tatal ne iubeste pe toti la fel de mult! Tu si ceilalti nu ati inteles planul lui cu oamenii...Nu ati priceput lucrarea pe care o facea prin OM...Nu ai fost dat la o parte,nici inlocuit,nici alungat! Tu si numai tu i-ai declarat razboi Tatalui nostru ISH!
Camera se zguduie din temelii.Hainele Printului par facute din metal topit si ochii ii ard in flacari.Pronuntarea numelui Sfant il face sa isi iasa din minti.
Ma impinge cu putere de umeri si ma trezesc plutind prin aer,apoi ma izbesc cu spatele de perete si cad jos.Rasuflarea mi s-a oprit pentru o clipa din cauza durerii.Am inceput a geme si mainile mi se chircesc de podea,incercand sa imi gasesc suflul.Camera isi pierde intunericul si astrul lumineaza cu putere pe fereastra.Candelabrul se aprinde deodata si miiile de luminite de cristal imbraca camera cu lumina rosiatica.Aud apoi pasi precipitati.
Niste maini imi ridica capul incet si ma simt sprijinita de niste genunchi.Ochii in flacari ai lui Lucifer imi cerceteaza cu atentie chipul.Un brat il are petrecut pe langa umerii mei,sprijinindu-ma,iar cu cealalta mana imi mangaie pletele.
Incet,foarte incet,mania incepe sa i se topeasca...Nici el nu stie de ce face asta,ii simt gandurile confuze si incarcate de durere.Imi dezlipesc buzele.
-Vezi? Am avut dreptate...Lumina inca palpaie in tine...
-Nu mai vorbi! ma dojeneste el.
Insa limba mea nu vrea sa se stapaneasca.Ma simt aproape de o victorie.
-Iti pasa de mine...De ce?
Oglinzile intunecate nu imi ofera niciun raspuns.Mana lui imi atinge fruntea si buzele incanteaza ceva abia deslusit,iar durerea mi se opreste.El ma priveste grav.
-Ar trebui sa te odihnesti.
Ca un fulger,ma depune pe pat si tot ca un fulger dispare,fugind de ochii mei,pe jumatate intristat,pe jumatate rusinat de slabiciunea lui si cu o unda de manie ce voia sa se nasca,dar el nu a mai lasat-o.
Oftez obosita si ma las prada in patul matatos,lasand toata durerea din suflet sa se piarda intr-un somn de piatra.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu