Barbatul din fata mea este inalt si mladios. Are o anumita gratie in miscari, ceea ce arata originile sale preotesti, care l-au invatat rabdarea, ruga, ritualul si dansurile tainice. Vazand ca nu spun nimic, isi da jos camasa de zale si o arunca pe un jilt, lasand sa se vada dedesubt haina de panza rosie care se potriveste foarte bine cu parul lui aproape la fel de rosu. O rana cicatrizata ii brazdeaza pieptul si face o curbura aproape de zona gatului. Dupa cum arata, a fost provocata de o secure arcuita si probabil acea lovitura fulgeratoare i-a adus si moartea.
- Vino...Stai jos si bea ceva.
Gatul mi s-a uscat de lungul drum si Landir imi intinde o cana cu un lichid galbui. Ducand cana spre gura am simtit un iz de iasomie. Am trantit degraba pocalul pe jos si lichidul s-a revarsat pe podea.
- Incerci sa imi smulgi secretele folosind mirodenie galbena?
Sprancenele mele au capatat unghi drept, ochii imi arunca fulgere si mana mi se strange pe sabia preschimbata in toiag. El se da indarat, vazand o lucire stranie sub mantia mea.
- Daca intr-adevar nu ai nimic de ascuns, da-ti gluga pe spate!
Pletele mele stralucesc din ce in ce mai tare si trebuie sa ma stapanesc pentru a nu-mi trada forma angelica. Am rasuflat cu greu si mi-am dat usor gluga jos, dezvaluindu-mi parul si chipul incruntat. Landir isi atinteste ochii verzi in ai mei si ramane nemiscat, prada unui fel de vis, cercetandu-mi trasaturile fara sa se grabeasca, zabovind asupra ochilor si mai apoi asupra bijuteriei prinsa de umar.
- Cine esti?
- Tu singur ai spus-o Landir...Sunt o inalta preoteasa.
- Esti mai mult decat atat!
Si zicand asta a facut o miscare usoara, prinzand in mana sceptrul ce statea sprijinit de tron. O lumina puternica tasneste din el si se indreapta spre mine...Ca un fulger, toiagul meu redevine arma si contracarez lumina cu taisul sabiei mele. Lumina toiagului sau magic se rupe in sute de bucati si se face cioburi, care ard si lovesc pardoseala.
Uimit si intaratat, preotul continua sa ma sfideze, vrand sa imi vada adevarata putere si pe langa sceptru insfaca si o arma incalcita cu tais curbat, vrand sa vada daca intr-adevar sunt duh sau sunt facuta din carne. Un dans straniu se impleteste in sala parasita si doar taisurile ce scrasnesc sunt dovada faptului ca aici mai bat inca doua inimi de luptator. Satula si obosita de incercarile lui de a ma deconspira, l-am atacat cu furie si l-am izbit de perete, cu sabia lipita de gatul sau.
Rasuflu repede si greu si el de asemenea, privindu-ma cu ochii mariti. Isi lasa sabia sa cada si se preda, privindu-ma cu oarecare admiratie.
- Nu este de datoria ta sa imi afli hramul! Singurul lucru pe care trebuie sa il stii este ca avem un tel comun si daca vrei intr-adevar sa afli unde zace regele, ai face bine sa imi dai ascultare!
Imi iau indarat sabia si ii fac loc in teaca, punand-o la sold dintr-o miscare. Buzele lui se rasfrang intr-un zambet ciudat.
- Trebuie sa fii un mare razboinic...Nu oricine rezista sceptrului meu.
M-am incruntat, semn ca orice ar face si ar zice, nu imi va afla tainele.
El face un semn impaciuitor si ne asezam la o masa rotunda.
- Crezi ca il putem gasi pe regele meu? Il caut in zadar de milenii.
- Adevarul a stat mereu in fata ochilor tai pentru ca dragonul-orb stie unde se afla. Candva a fost si el inchis in temnitele Printului.
- Dakat?! E un monstru! Niciodata nu ne va dezvalui secretele lui!
- E un monstru, dar nu e mai puternic decat Lucifer. Si chiar si Lucifer, oricat ar fi de puternic, are anumite slabiciuni...
- Vorbesti ca cineva care il cunoaste bine pe Renegat...
Nu am luat in seama vorbele lui, pentru ca nu trebuie sa stie prea multe.
- Trebuie sa il eliberam...
- Pe Dakat? Ai inebunit? Va pustii intreg tinutul Umbrei!
- Nu si daca stii cum sa il stapanesti. Vom afla ce trebuie sa stim doar daca ii promitem eliberarea. Altfel...
- De unde stii aceste lucruri?
- Am fost preoteasa candva...In noaptea cu luna plina am aflat multe secrete ale lumilor de deasupra si ale lumilor de dedesubt...
- Cum ai murit? Nu vad nicio rana pe trupul tau.
- Prea multe intrebari, Landir.
Si zicand asta m-am ridicat de pe scaun si am inceput sa cercetez sala cu pasi lenti, apasati si hotarati. In minte mi se perinda sute de planuri.
Nu am de ales, trebuie sa dezlantui monstrul din Adabad, dar asta va fi asemeni unui semnal cu foc pentru Belial, care nu va zabovi sa vina sa ne spulbere, zadarnicindu-ne eforturile. Armata este prea mica si Deuronomii nu au fost inca eliberati. Sansele de izbanda sunt mici.
Pe de alta parte, nu pot sa imi fac armata daca nu gasesc regele...
Si nu pot gasi regele daca nu fac un targ cu dragonul. Incurcate cai!
In minte mi se infiripeaza insa un gand salvator, singurul gand care le poate impaca pe toate, dar este un plan foarte periculos. Landir imi vede fata cum se lumineaza.
- Am un plan.
El se aseaza pe tron si ma priveste ganditor.
- Si care este planul?
- Nu putem elibera monstrul, dar putem sa ii dam ceva ce isi doreste aproape la fel de mult ca si eliberarea.
- Si care ar fi acel lucru?
- Ochii lui.
- Este un plan bun, dar ochii lui, dupa cum poate ai auzit, decoreaza una dintre platosele Printului Negru. Nimeni nu stie unde isi tine armele.
- Dar eu stiu...
Landir sare in picioare si ma cerceteaza si mai grav decat inainte.
- Esti un spion venit din tabara intunecata?
- Daca eram, nu mai paraseai aceasta sala, fiindca te-as fi trimis in abis.
- Adevarat...Dar la fel de bine ma poti cruta acum, ca sa imi incarcerezi duhul mai tarziu, cand nu o sa iti mai fiu de folos. Nu doresc sa ma intorc in temnitele Printului...Belial este maestrul torturii.
O amintire ma loveste si parca simt si acum cutitele lui.
- Nu am cerut sa vii cu mine! Poti sa ramai foarte bine inchis intre zidurile cetatii tale. Pana la urma, oamenii tai au nevoie de tine. Tot ce vreau sa imi spui este drumul pana la inchisoarea lui Dakat.
El insfaca sabia, sceptrul si ia o pelerina de pe unul din scaune, ascunzandu-si pletele rosii si zambind stramb.
- Nu vei reusi sa ajungi pana acolo...Am Nefilimi care pazesc toate intrarile si iesirile din regat si niciun inel nu te mai poate scapa. Daca voi veni cu tine insa, ai libera trecere si vei putea sa faci targul cu monstrul. Pentru mine asta suna a nebunie, dar daca exista fie si o mica sansa ca sa i-o platesc lui Belial intr-o zi...te voi insoti. Am vazut multe nebunii in lunga mea existenta...Si cateva au dus la izbanda. Cine stie? Poate esti un spion, sau poate esti solul care a fost prezis...
Am inghitit cu greu, nevrand sa mai stiu de alte profetii.
Toate au dus in final la razboi si moarte, am sfarsit intemnitata si torturata de Belial, aproape ucisa de Lilith si preotesele ei si profanata de Lucifer in toate felurile. Pielea mi se increteste de scarba doar cand imi amintesc acele atingeri patimase si dorintele lui murdare si nedemne.
Am deschis usa si am plecat val-vartej urmata de Landir, parasind cetatea cu pasi repezi. In urma noastra paznicul nefilim a aprins o torta verzuie si ne-a facut un semn cu mana lui uriasa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu