In loc de bucuria pe care ma asteptam sa o vad,citesc in ochii lui Makai cu totul altceva.
-Layra,ai innebunit? Ce faci aici?
-Am venit sa te eliberez...
Ochii i se muta de la mine la Astaroth si cu toata oboseala pe care o simte,o grimasa ii crispeaza trasaturile.
-De cand te aliezi cu intunericul pentru a ma elibera?
-E complicat...Acum lasa-ma sa te ajut...
-Daca trebuie sa ies din Infern in acest fel,prefer sa raman aici...
Isi smuceste mainile si lanturile ii zornaie.Am scos sabia si fara sa ii mai ascult protestele,am topit lanturile cu taisul ei.Makai imi cade in brate.
Astaroth se duce in coltul celulei si incepe sa rosteasca cuvinte de nedeslusit,desenand cu jungherul simboluri in aer.
Bratele fratelui meu sunt slabite si incheieturile insangerate.Fata lui palida este incarcata de suferinte fara sir si inima mea sangereaza de vinovatie.Fiecare taietura si vanataie pe care o vad pe trupul lui ma doare mai tare decat daca le-as fi primit eu.
Pe coridor se intetesc pasii si vocea unui gardian rasuna tunator.
-Verificati prizonierul!
Vardas a tresarit si a strans in mana cutitul scurt,eu am scos sabia,apoi l-am tras pe Makai undeva intr-un colt.
-Astaroth...Indiferent ce faci acolo,ar trebui sa te grabesti...
Ea nu imi raspunde,preocupata sa incanteze.
Vardas imi face un semn si pricep de indata gandul lui.Ma strecor cu grija,ca nu cumva gardienii sa ma vada prin ferestruica cu zabrele.Ma lipesc cu spatele de zid,undeva in stanga usii,iar Vardas face la fel,de cealalta parte.Un pas apasat vesteste sosirea unuia dintre ei si suierul unui bici imi sfaraie in apropierea urechilor.
Scund,indesat si acoperit de par,unul dintre zebruni paseste in intunericul celulei si cand vede ca prizonierul nu se mai afla in locul unde trebuia sa se afle,se pregateste sa dea alarma.Usa se inchide cu zgomot in urma lui.
Vardas ii sare in spate si taisul jungherului sau ii taie de indata gatul.El cade pe podea horcaind si eu il iau de unul dintre brate,tragandu-l dupa mine.Cu mare greutate,il ascundem undeva in intuneric si ne pregatim in cazul in care un alt gardian ar avea pofta sa intre.Asasinarea lui a trecut neobservata,dar timpul nostru se scurge.
Un cerc auriu incepe sa straluceasca pe podea.L-am ridicat pe Makai,care pare din ce in ce mai naucit si mai obosit.
-Astaroth,esti gata?
Vardas ii sopteste ceva la ureche nerabdator si ea arunca o privire in directia noastra.Face semn sa ne asezam in interiorul cercului.Pe coridor se aud alti si alti pasi.
-Ydar,ai verificat prizonierul?
Am tresarit cu totii si ne-am asezat degraba asa cum ne-a indicat demonita.Incepe a bolborosi cuvinte iar in limba ei ciudata,iar noi privim cu ingrijorare spre usa.Superiorul lui Ydar impinge de usa si da sa intre.
Privelistea il lasa fara glas.Pe cand se pregatea sa se napusteasca asupra noastra,o lumina orbitoare ne invaluie si el isi duce mana la ochi mugind.
Ameteala imi invaluie capul si il tin pe Makai cat mai lipit de mine,simtind ca fortele imi slabesc.Din fericire,nu dureaza mult si ne regasim in tunelul de deasupra,in acelasi cerc pe care il desenase Astaroth mai devreme.
-Trebuie sa iesim din tunel acum! Au dat alarma si sunt pe urmele noastre! Vor scotoci fiecare ungher...Haide,frate!
L-am imbarbatat pe Makai,care se chinuie sa se tarasca agatat de gatul meu.Mi-am scos sabia si l-am predat lui Vardas.Oricat de mult uraste Makai ideea ca un demon sa il ajute,nu are incotro.Isi lasa bratul pe dupa gatul demonitei si se sprijina de ea,in vreme ce cavalerul mi se alatura.
Pasii nostri grabiti parcurg tunelul cu repeziciune,acompaniati de icnetele lui Makai si rasuflarea greoaie a lui Vardas,care este si el la fel de slabit.Nu trece mult si vedem o licarire alba,undeva la capatul acestui tunel.Cizmele noastre rasuna si mai aprig pe pietrele seci,ochii nostri se maresc de speranta si toata slabiciunea ne dispare.Am iesit la gura tunelului privind cu mirare locul.
O campie nesfarsita plina de oase umane.O campie plina de praf ce are culoarea mucegaiului.Frunze putrede si copaci desradacinati parca de o furtuna puternica.In departare,padurea se indeseste si copacii capata parca ramuri si frunze ruginii.Cu bucurie launtrica imi dau seama ca suntem undeva la marginea Campiei Pustiirii,locul de unde se pleaca pe taramul lui Azazel.Daca vom merge spornic ar trebui ca in doua ceasuri sa parasim taramul intunericului.
Makai s-a lasat istovit la pamant.M-am dus degraba la el.
Abia acum vad ca este ranit undeva in zona burtii.Rana are o culoare maroniu-verzuie si supureaza iar Makai e cuprins de fierbinteala.
-Cine ti-a facut asta?
-Gardianul...Acum vreo trei zile.S-a redeschis din cauza mersului...
I-am pus mana la frunte si m-am uitat ingrijorata in departare.Cum va rezista Makai unui drum atat de lung? Vardas imi pricepe framantarile si incepe sa rupa crengi groase pentru a improviza un pat de nuiele.Il ajut,rupand bucati mari din hainele mele,pe care le trasform in funii.
Legam crengile una de alta,ca intr-o impletitura si le intarim cu materialul zdrentuit.Vardas a ramas cu pieptul descoperit iar haina lui e complet sacrificata.Astaroth isi lasa si ea mantia pe mainile noastre.
-Ne miscam prea incet...Gata,nu mai putem astepta! Vardas,trebuie sa pleci!
Mi-am rotit ochii spre cavaler si el spre mine.Astaroth s-a agatat de gatul lui si s-au dat deoparte,continuand sa vorbeasca cu glas scazut.Il vad pe cavaler facand gesturi de revolta cu mainile si privirile ei manioase.
-Este unul dintre cavalerii Ordinului Dragonului...Crezi ca il voi lasa sa moara si voi fugi ca un las? Nu o voi face,nici chiar pentru tine,Astaroth...
-Trebuie! Altfel tot ce am facut va fi in van...Eu pe tine vreau sa te salvez de mania lui Lucifer,nu pe fratele ei,nici pe ea...
Mainile ei ii cuprind fata si il priveste rugator,dar el se smuceste.
-Ma poti ajuta sau ma poti impiedica...Tu alegi.
-Nu intelegi ca nu mai este timp? urla ea exasperata.Ii simt,nu sunt departe de noi...
Vardas ma ajuta sa il pun pe fratele meu pe targa si o ia de un capat,iar eu de un altul.Demonita ne urmeaza la distanta de un pas,uitandu-se speriata in toate partile.
Undeva in departare se aude croncanit de corbi.
Cerul capata o culoare plumburie si vantul se starneste,unduindu-ne pletele.Mergem cat putem de repede,dar trupul voinic al lui Makai este destul de greu.In suflet mi se strecoara un fior de gheata,pe care nu l-am mai simtit decat in ziua in care am planuit evadarea cu Astaroth.
O amenintare se afla deasupra capetelor noastre si ea se apropie cu repeciziune.Desi Lucifer este plecat din Infern de cateva zile,ceva imi zice ca nu este departe de noi.Dar cum ar putea sti? Doar daca nu cumva cineva ne-a tradat...Ma uit spre Astaroth.Nu,nu ar face-o.Nu pentru ca ar avea un suflet nobil,ci pentru ca acum e la fel de speriata ca si mine.Si mai mult decat atat,nu pare speriata pentru ea,ci pentru Vardas.Caci dupa ce ai vazut abisul,ce te mai poate speria?
Nu mai are nimic de pierdut.Decat pe el.Cat de ciudata poate fi viata,sa ajung sa ma aseaman cu ea...Deodata,fara sa vreau,inima mi se umple de mila cand vad iubirea ei deznadajduita.
Poate ca exista speranta pana la urma pentru Cei Pierduti...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu