Usa s-a deschis si a lasat sa intre un alai de femei imbracate in rosu, cu buzele la fel de rosii, pe jumatate goale si purtand pe cap coronite impletite. Ele se inclina adanc si imi zambesc slugarnic, dezvaluind caninii usor ascutiti. M-am uitat in oglinda inca o data, luandu-mi adio de la vechea Lauryel, care va muri la amurg. Voi renaste ca fiind altcineva, dar cine voi fi?
Usa se da in laturi si aud o voce binecunoscuta, apoi o bataie din palme.
- Afara, afara! Asteptati pe coridor! Vreau sa stau de vorba cu Veghetorul!
- Prin a cui autoritate? intreaba obraznic cea mai inalta dintre ele.
Ma intorc si il vad pe Azazel incruntandu-se spre femeie. Fata i se schimonoseste de ura si isi roteste palma spre ea, incercand sa ii suceasca gatul.
-Prin propria mea autoritate!
- Printul a ordonat aducerea ei in Templul Suspendat si a dat porunca ca nimeni sa nu o caute inainte de Nunta! Nici macar el nu are dreptul sa o vada. E legea!
Celelalte sase femei se dau in spate, tematoare, dar cea care ii este fidela Printului sta impotriva blondului, chiar daca acesta o ameninta in mod vadit. El incepe sa zambeasca subtire, ceea ce este un semn foarte rau, si ea ii raspunde la fel. Azazel se apropie de ea languros, apoi degetele lui ii mangaie fata, coborand incet spre gatul ei mladios, cautandu-i ochii. Ea se lasa supusa in mainile lui, crezand ca este vorba de un fel de joc, dar el o insfaca intr-o clipita si ii rupe gatul. Se aude o pocnitura seaca si femeia cade pe podeaua rece, iar cununa ii sare din cap si se rostogoleste sub o masa. Am inghitit in sec si am ramas nemiscata iar celelalte sase insotitoare au inceput a lacrima de frica si si-au plecat capetele.
- Mai este cineva aici care crede ca nu am autoritate in Imparatia lui Lucifer?
- Nu, preamarit rege... raspund ele in cor.
- Si ce mai asteptati? Carati-va afara! Si luati si hoitul impreuna cu voi.
- Vom fi pedepsite daca Printul vede ca lipseste, murmura una dintre ele.
- Si crezi ca imi pasa? Iesiti!
Ea pleaca repede spre usa, aproape impleticindu-se, iar celelalte doua se imbulzesc peste ea. Azazel face un semn si cadavrul femeii ia foc cu valvataie, mistuindu-se intr-o clipita. Tot ce mai ramane in urma ei e un pumn de cenusa. El isi freaca palmele satisfacut, privindu-mi chipul palid, dezgustat de fapta lui.
- Gata. Perfect. Acum putem sa stam de vorba!
- Ce vrei? il intreb sec si rece, simtindu-ma moarta pe dinauntru.
Ma intorc spre oglinda si ma uit cu jale spre rochia neagra pana in pamant, cu trena lunga, decorata cu mii de pietre de malahit si stropita cu praf de aur. Ne uitam unul la celalalt prin oglinda de cristal si ii vad ochii machiati cu albastru incarcati de neastampar. Ce planuieste? Imi pune mana pe umar si se lipeste de spatele meu intr-un mod mult prea senzual, iar eu ma retrag scarbita.
- Ce vreau? Ceea ce mi-am dorit intotdeauna: sa-l detronez pe Lucifer.
- Sa inteleg ca nu ai renuntat inca la planul tau nebunesc?
- Nu este nebunesc. E realist. Gandeste, Lauryel: va veti cununa sub Satan, apoi el va incerca sa fure Lumina din tine prin siluire, iar in final te va ucide.
- De unde stii?
- E simplu: mi-a spus. Acesta este adevaratul sau plan. Dar undeva, in strafundul fiintei tale, cred ca stii ca Lucifer nu te-ar cruta. De cand te-ai nascut pe Pamant si pana ai ajuns in Adabad, i-ai creat doar neajunsuri. Crezi ca te va aplauda pentru asta? Sau poate te va pune pe tron langa el, asa cum te minte de atata timp?
-Te-ai gandit ca poate imi doresc sa fure Lumina, sa ma ucida si sa parasesc in sfarsit blestematul asta de taram?
- Inceteaza cu joaca, Veghetorule. Unde iti este puterea?
- Puterea mea este inlantuita. El are nevoie de mine acum.
- Te referi la Kael. Ei bine, nu il vei ajuta cu nimic daca vei muri prosteste. Nu ai cum sa accepti infrangerea atat de usor... Fiindca iti place lupta. Rebeliunea. Ai inceput sa-l intelegi pe Lucifer, de cand porti o parte din el in tine.
- Si chiar daca ar fi asa, tot nu pot sa mai fac nimic. A castigat, Azazel!
- Aici te inseli amarnic. Lucifer e slabit si tocmai din aceasta cauza e atat de disperat dupa Uniune. Are nevoie de putere pentru a-si extinde imperiul si eu m-am saturat sa raman la stadiul de sluga, uitandu-ma cum tarfa de Lilith ocupa locul de langa tron. Ce a facut Lilith pentru el, in afara ca i-a nascut niste fiice oribile? Nimic. Eu sunt cel care am fost sacrificat in toate felurile si am primit ca plata o suita de preotese si un taram indepartat uitat de Infern.
- Si ce ai de gand sa faci in privinta asta?
- Ziua mult asteptata a sosit. Am mijloacele, am armata iar el este prea acaparat de nunta si e vulnerabil. Dar nu pot sa fac asta fara ajutorul tau.
- Imi ceri cumva sa ma aliez cu tine?
- Asa cum ti-am mai cerut-o si altadata, dar mereu m-ai refuzat, crezand ca planurile tale sunt mai bune. Planurile tale sunt fundaturi si stii de ce sunt fundaturi? Fiindca ai inclus in aceste ite niste muritori, niste oameni care te-au tradat de atatea ori, niste fiinte slabe, lase, care nu se pot ridica la nivelul tau. Eu insa... sunt o capetenie si atunci cand vreau ceva, nimic nu-mi va sta in cale. Iar cand imi voi incepe domnia nu-i voi uita pe cei care m-au sustinut acum.
- De unde pot sa stiu ca vei face intocmai cum ai spus? Poate esti trimis aici chiar de Lucifer, care vrea sa ma surprinda in clipa in care il tradez.
- Stiu ca nu ai incredere in mine si faci un lucru tare intelept, ranjeste el. Dar poti avea incredere in setea mea de putere si goana dupa glorie, fiindca nu ma voi opri pana Lucifer nu va fii intemnitat si eu inscaunat in Infern! Ce zici?
- Ce vrei sa fac, Azazel?
- Fa Nunta. Joaca-ti rolul pana la sfarsit, iar eu nu il voi lasa sa te siluiasca. Nu cred ca Lumina poate fi scoasa afara prin tortura sau vraji. Vreau sa fac lucrurile asa cum trebuie, ca ea sa se nasca cand ii este scris.
- Si dupa ce se va naste vei pune mana pe ea si o vei folosi pentru schemele tale. Deci cu ce esti mai bun decat Lucifer?
- Lauryel... Daca Lumina este ceea ce crede Asmodeu ca este, ma tem ca niciunul dintre noi nu o va putea manui. Ne-ar mistui si ne-ar arunca in fundul Abisului. Cred ca ar trebui sa o primim cu respect si sa asteptam sa dezvaluie singura scopul pentru care a fost trimisa aici.
Am inceput sa zambesc dispretuitor si m-am apropiat de el cu miscari serpesti. I-am pus o mana pe haina albastra, in dreptul pieptului si i-am privit ochii negri.
- Te temi...
- Oricine are putina minte s-ar teme de mania Tatalui ceresc.
- Asta este ceea ce crezi ca vine? Mania Domnului asupra nelegiuitilor?
- Luna Infernului e rosie din nou. Este un semn rau pentru noi, Lauryel.
El imi prinde mana si isi musca buzele usor rozalii, trimitand in interiorul meu fiori de nerabdare. Adevarul este ca pana si eu ma tem de ceea ce se afla in mine. "Vrei sa ne sarutam?"
Intrebarea lui muta, spusa prin ganduri, imi aduce o stare de zbucium in piept. Sa accept acest pact si sa merg mai departe sau sa ma las pe mana Decazutului?
- Iti promit: nu voi lasa sa vina asupra ta vreun rau. Esti Purtatorul Luminii, cea care ar trebui sa il rastoarne pe Lucifer de pe tron si sa instaureze ordinea in acest haos creat de locuitorii Adabadului, ai Infernului si ai Pamantului.
- Te temi de Dar si vrei sa-ti asiguri supravietuirea si domnia. Pot sa inteleg. Dar Azazel... Daca iti trece prin minte sa incerci vreun siretlic, te voi spulbera.
El ma trage de ceafa spre gura lui si eu imi infig mana in pletele lui blonde cu aceeasi dorinta de stapanire. Buzele noastre se ating si pecetluiesc pactul, uniti acum in cuget si in simtire de dorul razbunarii pe Printul intunericului.
***
Alaiul de femei imbracate in rosu imi poarta trena in maini, iar eu merg tantosa spre Templul cocotat pe stanca uriasa, suspendata undeva deasupra Abisului. Stanca este unul dintre putinele locuri care are dedesubtul ei o cascatura spre regatele lui Satan. La fiecare 500 de ani groapa se deschide si inghite in ea un sacrificiu facut de rebeli. Acel sacrificiu asigura domnia lui Lucifer si linistea tuturor ingerilor cazuti din regatele subpamantene. Printul l-a sfidat o data pe Satan, refuzand sa ma dea spre nimicire, dar nu va mai face inca o data aceeasi eroare. Nunta este un semn al puterii sale si al supunerii fata de Intunecime.
Pe masura ce merg pe poteca acoperita de pietre negre, lustruite, simt o caldura intensa venind din subteran si vad in departare Muntii Inecaciosi acoperiti de o pacla verzuie. Templul in care au fost ucise surorile mele se reveleaza ochilor mei tristi, din care tasnesc din cand in cand lacrimi. Dar lacrimile nu apuca sa se rostogoleasca fiindca se topesc inainte de a-mi cadea pe barbie. Vad mii de mii de luciferieni imbracati de sarbatoare stand dedesubtul acelei stanci. Sunt cati frunza si iarba si intoneaza un imn straniu, pe voci inegale, ce seamana c-un bocet. Demonii stau la mare distanta de acestia, in semn de respect, si bat la tobele uriase, tinand ritmul si facandu-mi inima sa sara din piept. Imi privesc pletele revarsate pe umeri, care imi cad ca o cascada si imi iau ramas bun de la inocenta lor balaie, care mi-a fost rapita cu mult timp in urma.
Nu indraznesc sa ma uit spre acel altar infam, care imi aminteste de toate nenorocirile trecutului. Chiar si acum, cand inchid ochii, imi amintesc sangele care curgea prin crapaturile sale, trupurile surorilor mele cazand ca niste copaci taiati de secure... Imi amintesc strigatul meu. Da, il urasc pe Lucifer cu o ora neostoita, mai arzanda decat cea mai mare iubire si acest lucru imi da tarie sa fac ceea ce ingerii inalti nu ar putea sa faca vreodata: renuntarea la prerogativele ceresti si capitularea in fata unei liote de netrebnici, de slugi ale intunericului, din pricina carora s-a varsat sange cat toate oceanele, marile si raurile Pamantului adunate la un loc. Ce marsavie!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu