Scrasnetul taisului meu ma anunta ca Printul intunecat este trup si suflet dedicat acestui duel pe care il asteapta de multa vreme...Dar nu era singurul care astepta. Se repede cu manie spre mine si ii aud gandurile navalnice, crunte si pline de ura. Sabiile noastre danseaza in sala oglinzilor si reflexiile noastre se bat la fel ca noi, imitandu-ne...
Privind cu coltul ochiului, vad ca imaginea din oglinda incepe sa se deformeze si silueta lui Lucifer devine ca un fum intunecat. Ochii ii sunt taciuni aprinsi care ard necontenit, dar cand imi intorc privirea, el arata ca de obicei: imbracat intr-un costum elegant cu fireturi, de culoarea visinei putrede, la care se adauga ochii complet negri, reci si dornici de razbunare. Slabita fiind de tortura ce nu demult o gustasem, fac fata cu greu ploilor de lovituri din partea lui.
-Asta e ceea ce iti doresti?
Mi-am ingustat ochii si am contracarat lovitura strasnica, simtind cum bratul imi tremura de incordare. Sabia mea credincioasa se descurca bine, dar trupul meu incepe sa dea semne de oboseala. Lucifer ma izbeste de un perete si imi pune sabia la gat, ranjind cu satisfactie, vazandu-ma prinsa pe picior gresit. O izbitura in pantec si mana ii tremura, scrasneste din dinti iar eu ma redresez si ma feresc in laturi, asteptand sa ii intalnesc din nou taisul. Sabiile se saruta din nou si lamele lor lucioase trimit irizatii in oglinzile sparte, satule de imaginea noastra aflata mereu in conflict. Mainile mele capata miscari repezi si acum e randul meu sa ii raspund, iar Printul se da inapoi cu o umbra de mirare pe fata.
Vartejul iscat de lupta noastra devine ametitor...Ma invart cu agilitate in jurul lui iar el imi vaneaza orice miscare cu ochi iscusit, asteptand o bresa. Infatuarea este inlocuita cu vigilenta. Un suier straniu se aude prin crapatura geamului si pentru o clipa ne oprim amandoi, rasufland cu greu, cu mainile in pozitie defensiva.
-Inceteaza aceasta nebunie!
-Lasa-ma sa plec!
El se incrunta.
-Stii prea bine ca nu pot sa fac asta!
-Atunci ucide-ma ...Si sa terminam!
Se opreste incurcat, osciland intre teama de a pierde cel mai pretios lucru pe care il are si ura nesecata pentru mine, care nu s-a subtiat indiferent cat timp a trecut. Peste o clipa pare a se decide si vine spre mine incet, lasand sabia moale, dar eu tin arma strans in mana, asteptandu-ma la orice din partea lui.
-Lasa sabia jos, Lauryel.
-Iti este frica, nu-i asa? E pentru prima oara cand te temi ca ai putea pierde.
La auzul cuvantului "frica", ochii i se transforma in flacari si ridica sabia. Ma apar de indata si scanteile ce rasar intre noi ma orbesc. Ma dau inapoi cativa pasi si ma izbesc cu umarul de spatarul scaunului schingiuirii. Duelul ne-a dus in coltul opus al incaperii, cum a ajuns scaunul in spatele meu? Pana sa ma dumiresc, un pumn imi izbeste pantecele si cad pe spate, iar scaunul se pregateste sa ma inlantuie. O izbitura metalica dureroasa imi desprinde degetele de pe sabia mea, care cade cu zgomot pe podea. Urlu si dau sa ma scol, dar vraja ma tintuieste si privesc neputincioasa cum Printul isi ridica sabia victorios si mi-o lipeste de gatlej.
-Intr-adevar, nu te pot ucide...Mi-as pierde lumina de indata. Nici nu o pot face sa te paraseasca cu forta...Dar am pregatit altceva pentru tine, Lauryel. Ceva ce te va aduce inapoi la mine cand va fi timpul.
-Esti nebun daca crezi ca ma voi intoarce de bunavoie !
El zambeste malefic si incepe sa deseneze un simbol in aer rotind palma usor in sensul acelor de ceasornic. Un vartej de lumina iese dintre degetele lui si creste si creste, devenind o centura aurie cu minunate sclipiri de toate culorile. Centura se solidifica si incepe sa semene din ce in ce mai mult cu un obiect de tortura. Tinand-o in varful degetului mare, se apropie cu ea de pantecele meu.
-Ce ...ce faci?
Ma zbat si incerc sa ma intorc pe partea cealalta, dar mana lui imi tine umarul nemiscat. Bratele mele il imping cu toata puterea, dar sunt stoarsa de vlaga si groaza ma cuprinde cand vad obiectul magic cum imi inconjoara soldurile. Centura se misca usor si ma prinde ca o chinga peste mijloc, pecetluindu-ma. Simt o durere surda si ea trece prin hainele mele, lipindu-se de pielea mea, devenind asemeni unei catuse foarte mari care imi tine trupul prizonier.
Satisfacut de micul sau viclesug, Lucifer se da indarat si isi contempleaza opera.
-Ce mi-ai facut ?!
-M-am asigurat ca atunci cand se va apropia clipa, voi fi acolo sa culeg Lumina. Si tu vei fi langa mine ingerule, daca nu vrei ca centura sa te sfasie in doua...
Cu o singura miscare a mainii sale, scaunul ma elibereaza si ma ridic in picioare. Simt centura cum ma strange dureros si acum stiu ca tot ce spune e adevarat.
-Vrei sa jucam un mic joculet?
Pieptul mi s-a umflat de furie si ma reped spre sabia cazuta pe jos. Cat imi doresc acum sa infig lama ei sfanta in inima putreda a fratelui negru! Din pacate, Tatal meu nu m-a trimis sa il distrug pe Lucifer, ci sa ii salvez pe altii. Si oricat de absurd ar parea, am nevoie de Print ca sa fac asta, desi el nu stie ca este unealta cerului...
Vazand ca nu spun nimic, se plimba de-a latul camerei surazand rautacios.
-Te voi lasa sa pleci...Si pentru ca ma simt generos, iti voi acorda de trei ori lungimea degetului mic, ca sa ai timp sa parasesti castelul...Dar de indata ce timpul se scurge, voi trimite soldatii mei sa te captureze...Depinde numai de tine daca vei reusi sa scapi sau...
Si ranjeste plin de intelesuri.
O clepsidra aparuta de nicaieri pluteste la inaltimea unui om deasupra podelei. Mi-am adunat ultimele forte am zburat cu viteza gandului spre Printul infumurat, cu sabia in mana dreapta si pumnul mainii stangi inclestat.
-Crezi ca sunt una dintre slugile tale, Lucifer? Chiar crezi ca Cerul va juca unul dintre jocurile tale murdare stiind ca oricum vei castiga prin tertipuri?
El imi zambeste stramb si se pregateste sa contracareze sabia mea, dar nu se misca destul de repede. Fara sa stau prea mult pe ganduri, am infipt taisul lamei mele intre doua coaste ale lui, apoi m-am retras fulgerator. Printul ramane in picioare, nemiscat, palid, apoi isi duce degetele spre crestatura din haina. Cand isi ridica mana, vede ca este acoperita cu sange. Se clatina.
Inima imi bate innebunita si ochii mi se duc spre taisul manjit de sangele lui. Lucifer asteapta sa se vindece, dar acest lucru nu se intampla. Am inghitit in sec si apoi m-am repezit spre el, prinzandu-l exact la timp. Fata i se coloreaza in pamantiu si se prabuseste la pamant, tinandu-se de rana.
- Argint ceresc...muge el. Singurul metal care ma poate rani...
Mi-am strecurat mana pe dupa spatele lui si l-am sprijinit, iar degetele lui inclestate incep sa isi piarda vigoarea. Ma priveste uimit, cu un zambet straniu inghetat pe buze, in vreme ce mintea lui incepe sa se piarda in ceturi.
-M-ai injunghiat....Bine jucat, ingerule. Nu te credeam in stare...
Mi-am apropiat buzele de urechea lui, soptind cateva cuvinte. El rade sarcastic, dar sangele incepe sa i se scurga printre buze si il ineaca. Desi nu l-am strapuns in intregime, rana este una destul de serioasa. Nu va trece mult si se va cufunda in somnul indus de arma cereasca, care iI va tine paralizat vreme de trei zile. Am castigat timp, dar este prea putin fata de cat aveam nevoie...Nu pot recupera ochii lui Dakat...
Privesc chipul Printului care a adormit galben in bratele mele. Il ridic si plutesc cu el deasupra podelei, apoi il asez pe scaunul de tortura si ii sprijin capul si pletele negre de spatar. Are ochii inchisi si sprancenele negre deseneaza linii armonioase deasupra arcadei. Buzele ii sunt usor intredeschise si respira incet, foarte incet. Mi-am lipit urechea de inima lui, ca sa vad daca mai bate...O povara nevazuta mi-a incatusat umerii si lumina din pieptul meu incepe sa pulseze si sa se zbata. Curand, o durere groaznica imi face inima sa zvacneasca ca un armasar neimblanzit si vad firicele de lumina cum ies de sub centura primita de la Print.
Nu credeam ca vederea sangelui sau o sa ma tulbure atat de tare. Ce se intampla? O parte din mine isi doreste sa il vindece, iar alta parte il vrea distrus. Fara sa vreau, mi-am dus mana spre taietura din haina si mi-am lipit degetele frenetic de ea. Intre timp, mi-am apropiat chipul de al sau, simtind o dorinta puternica sa ii ating buzele. Ochii imi scanteiaza de culori, asemeni curcubeului...Vreau sa ma opun, dar ceva imi ghideaza gesturile si tot ce pot face este sa ma supun. Scarba pe care o simt fata de Damnat se preschimba in durere la vederea suferintei lui si ura se topeste ca arama in fata focului...Gura mea se lipeste de a lui si lumina aurie tasneste intre buzele mele, hranindu-l. Apoi ma desprind.
In numele Cerului, ce fac? Pieptul imi arde in flacari si mana mea ii mangaie pletele brunete, asa cum o mama ar face pentru copilul ei. Apoi vraja incepe sa ma paraseasca si imi aduc aminte de ceea ce trebuie sa fac. Arunc o ultima privire spre Damnat si mintea mi se limpezeste. Gandurile de razbunare sunt inlocuite de mila si dispret pentru soarta lui, iar toata gingasia de mai inainte ma paraseste. Mi-am deschis aripile si am tasnit pe data prin spartura din zid, zburand cu toata viteza peste curtea parasita. Simbolul de pe umarul meu este sters si de indata ce parasesc castelul, silueta mea orbitoare este vazuta de toti gardienii.
Vazduhul se umple de strigate si comenzi, calaretii umani incaleca pe armasari si pornesc in urmarirea mea iar demonii cu aripi de liliac imi iau urma pe cer. Si dintre toti, cel mai tare se grabeste Azazel, care strapunge cerul calare pe un grifon, cu o sabie in mana dreapta si cu stanga tinand bestia in frau. Zbor cu viteza gandului, apropiindu-ma de poarta mare, acolo unde m-am despartit de Landir. In urma mea, strigand pe multe, multe voci, zaresc mii de luciferieni si defuncti, incrancenati si dornici sa prinda un inger de lumina.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu