M-am strecurat ca o umbra printre zidurile invechite de timp si am zburat pana la locul intalnirii, cel pe care Belial mi-l aratase cu ochii mintii. Am ajuns pe un platou stancos, suspendat deasupra unei prapastii infricosatoare. Uitandu-ma spre partea dreapta, am vazut abisul cascandu-se dedesubt, acoperit de fum. Cerul e impodobit cu nori sangerii si o lumina stravezie se iveste printre crestele muntilor din departare. Pamantul a ramas undeva in urma, iar aripile mele simt mangaierea unui vant rece si aspru. M-am sucit si rasucit, scrutand intinderea platoului cu privirea…La cativa farsagi distanta vad o padure de brazi albi-cenusii, stand ca niste omuleti inghetati, asteptand sa invie in primavara umbralului. Acea primavara dorita indelung de sufletele defunctilor, dar care se incapataneaza sa nu vina. Am simtit miscare printre arbori si mi-am ascutit privirea. M-am ridicat in zbor si am parcurs cu repeziciune solul, ajungand in apropierea palcului de brazi.
Cizmele mele zdrobesc in trecerea lor crengute subtiri si frunze uscate, care pocnesc si devin un abur urat mirositor. Ajung intr-o poiana vestejita si acoperita de pulbere argintie…Apoi ochii mei se izbesc de o imagine ce imi ingheata sangele in vene. M-am prabusit in genunchi in fata ei si mi-am acoperit fata cu mainile, strigand de manie. Cand am indraznit sa privesc din nou, am cercetat cu ochii plini de lacrimi crima ce mi se infatisa inaintea ochilor. O cruce de lemn sta suspendata in aer, sustinuta de o forta nevazuta…Si pe ea vad trupul sfartecat al Briseidei. Mainile ei sunt legate de acea cruce, intinse ca aripile unei pasari ranite…iar pieptul ii este strapuns de un piron mare de fier.
Fata ii este cazuta pe piept si pletele ei umede o acopera razlet. Ii vad talpile zdrobite si prinse in chingi de metal…Crucea este plina de sange inchegat…iar sufletul ei…a parasit demult Umbralul. M-am ridicat in picioare si am privit de jur imprejur. Asta e tot ce poti, Lucifer? M-ai chemat aici ca sa imi arati inca o data cat de ratacit esti?
- Acesta a fost doar pretextul…surioara.
Vocea grava si egala imi isca fiori de scarba pe sira spinarii. Ma intorc si zaresc o silueta neagra langa un copac batran, cu trunchiul foarte mare.
- De cat timp o tii pe Briseide asa?
El paseste agale spre mine si crengile se infioara de raceala lui. Pelerina ii acopera in intregime fata si mainile ii sunt captive in manusi cenusii, brodate cu fir de argint pe margine. Poarta o haina cu model angelic vechi si are prinse de umeri doua insigne de metal. Isi fereste ochii de privirile mele si se plimba in jurul meu…in cercuri largi.
- Spune-mi! De cat timp ii tii trupul schingiuit in acest fel?
- Din ziua mortii ei in carcere. Am folosit niste vraji ca sa il impiedic sa putrezeasca…E un cadou potrivit avand in vedere imprejurarile, nu?
De ajuns! Sabia imi tasneste de la sold si o prind viguros in mana.
- Vei plati peste asta!
El isi tine insa mainile la spate si nu da vreun semn ca ar vrea sa se apere.
- Usurel Veghetorule…Doar nu vrei sa ma ucizi!
Rade cu sarcasm si ochii mi se aprind de ura inca o data.
- Nu fii asa de sigur de asta, intunecatule!
- Nu poti sa ma ucizi… Daca o voiai intr-adevar, m-ai fi sters inca de data trecuta…Intrebarea este…De ce nu ai facut-o? Eram la mana ta iar argintul ceresc imi otravise carnea si mintea…
- Eu respect ordinele Cerului, netrebnicule! Aceasta este deosebirea dintre ingerii Nepatati si Damnati! Acum…Apara-te!
Degetele lui tresar brusc si trupul i se contorsioneaza…Sabia cu tais rosu tasneste ca o flacara…Dupa ce flacara se potoleste, pot vedea otelul valeryan cum straluceste cuprins de patima. Arma e una cu trupul decazutului si il preamareste cu glas de metal furibund. Cu inima clocotind si dornica de razbunare fac un salt si ajung exact in fata Printului, care ma intampina agil, cu miscari de animal de prada. Sabiile noastre se incruciseaza si aud metalul vibrand, iar mana imi tremura incetisor din umar. Apropierea lui imi aduce in vene o vlaga stranie…Imi simt cerul gurii cum se usuca deodata si limba mi se inclesteaza in gura…O ameteala imi cuprinde capul dar strang din dinti si imi musc buzele, continuand sa contracarez loviturile lui.
Ma las spre sol si taisul sabiei rosii trece pe deasupra capului meu, suierand. Miscarile imi devin lente si pierdute, ca intr-un cosmar ce nu vrea sa se termine curand…Simt o durere ascutita in burta, icnesc, dar continui lupta. Centura ma strange mai rau ca niciodata.
- Ce este Layra…Nu poti sa respiri? aud glasul lui incarcat de sarcasm.
Ce greseala! Am facut o mare greseala venind la aceasta intalnire!
Imi adun puterile si ma izbesc de el cu toata forta, dar arma lui e mai rapida decat a mea si imi cutremura taisul armei…O durere surda imi cuprinde mana si sabia mea cade invinsa pe pamant. Atunci cade si a lui…Zambeste si ma asteapta, dorind sa ne luptam cu mainile goale.
Innebunita la gandul ca as putea fi invinsa, m-am repezit cu pumnii spre figura lui…Bratele noastre se incolacesc unele dupa altele si cadem amandoi pe covorul de frunze ruginii, starnind solul. Bufnitura se aude la mare departare si oasele noastre pocnesc, dar nu luam durerea in seama, ci ne inclestam salbatic…Nu stiu cum, dar mainile mele au ajuns in jurul gatului sau iar Printul horcaie…Pelerina i-a cazut de pe cap, iar hainele ii stau in neoranduiala…Parul negru ca pana corbului este prins intr-o legatura de aur iar fata crispata e plina de furie.
Picioarele mele stau peste grumazul lui si unica mea dorinta e sa il aud oprindu-se din rasuflat…Mania ma orbeste si dorinta de a-l vedea distrus ma face sa uit indatoririle ceresti…Brusc, el deschide ochii negri, adanci, acoperiti de o usoara albeata stranie…Uimita de tabloul lor, imi pierd concentrarea…Atunci pumnul lui ma izbeste in centura. Cad icnind pe o parte si Printul preia controlul, rasturnandu-se deasupra mea si strangandu-mi incheieturile plin de cruzime. Capul mi se izbeste de sol si aripile mele se chinuie sa tasneasca, dar este prea tarziu. Am ramas nemiscata, pe spate, privind cerul si pletele lui. Am inceput sa strig cu turbare, blestemandu-l pentru toata nebunia lui.
- Sper ca Tatal sa te stearga odata pentru totdeauna! Sper si ma rog ca trupul sa iti fie sfartecat si aruncat ca hrana pentru bestiile abisale!
Pumnul lui imi poceste fata si simt sangele cum imi tasneste in gura. Il las sa curga printre buzele uscate si il privesc sfidatoare. El se incrunta si fata palida se increteste sub imperiul urii.
- Vei invata sa ma respecti! Iar daca nu vrei, te voi tortura iar si iar…pana o sa te supui vrerii mele…Auzi, ingerule?
Drept raspuns, imi smulg una dintre maini si il cuprind de gat, tragandu-l spre mine si incercand sa il sugrum. Centura imi arde mijlocul si ameteala mi se intinde in muschi ca o bautura otravitoare. Cand chipul ii ajunge foarte aproape de al meu, imi ridic capul si ma izbesc ca un berbece de craniul lui. Nauc de lovitura, ramane neclintit o clipa, desi mana stanga imi este inca cuprinsa intre degetele lui. Reusesc sa ma tarasc pret de cateva clipe de sub trupul lui, dar el isi revine si ma prinde de picioare. Aripile imi zvacnesc si dau sa ma ridic , dar Printul ajunge la centura si apasa cu putere pe ea, murmurand niste cuvinte. O durere sfasietoare imi intepeneste bratele si raman inerta si slabita, prinsa sub el. Ochii mi se tulbura si vad crampeie din ceea ce se intampla…Parul i s-a desprins si se incurca cu al meu…Are buzele vinetii si pielea alba ca varul…Ceva din mine imi spune ca durerea pe care mi-o daruieste se rasfrange si asupra lui. Vrand sa ma incredintez de acest adevar, il prind de brat si il silesc sa se apropie de mine. Gem de durere si ii urmaresc oglinzile ochilor. Spasmul din genunile atat de dispretuite de mine ma convinge. Slabiciunea mea este si slabiciunea lui. Incep sa rad triumfator…si rad, in pofida durerii…pana ma simt lacrimand….Fata lui pare acum scena unei mirari infinite.
- Unde s-a mai vazut? Printul intunericului a cazut in propria capcana!
As vrea sa mai rad, dar imi amintesc de trupul chinuit al surorii mele si zambetul imi ingheata pe buze…Vantul bate mai tare si ne trezeste fiori vechi…Mainile lui vaduvite de manusi au pielea neteda si tare. Atingerea lui rece imi trezeste amintiri demult ingropate, undeva in spatele tradarilor mele, greselilor mele, luptelor mele…El pare patruns de un anumit sentiment, pe care nu si-l poate deslusi. Pe de o parte, ura pentru mine si pe de alta, fascinatia pentru lumina.
Se intinde greu peste trupul meu obosit si imi rastigneste bratele deasupra capului. Ii vad buzele intredeschise tanjind dupa ceva…Obrazul palpitand se lipeste de obrazul meu si rasuflarea calduta se amesteca cu a mea. Imi feresc fata, in vreme ce simt un firicel de sange cum iese din buza sparta…Acest lucru are darul de a-l starni.
- Departeaza-te…Imi faci sila!
Ochii mei arunca fulgere si pana sa imi dau seama ce are de gand sa faca, il simt sorbind sangele de la coltul gurii mele. Buzele ii devin ca focul si seva vietii se trezeste cand imi vede ochii in flacari albe.
- Layra! Sunt aici!
In acea clipa de tragica simtire, ma simt respinsa de trupul meu…Fiecare bucata din mine se simte cuprinsa de greata si durere, apoi si ma regasesc undeva in afara lui, plutind deasupra celor doi. Bratele mele par animate de o fiinta nevazuta…Ochii lui intrebatori se tulbura la vederea focului alb ce iese din acele pupile…Scot un strigat de uimire, dar cei doi nu ma pot auzi…Lucifer se contopeste cu Lumina lui si buzele lor se unesc intr-un sarut ucigator…Imi vad mainile cum ii inlantuie gatul si grumazul meu este cuprins de bratele lui profanatoare si lacome. Dau din cap, nevrand sa cred ca poate exista asa ceva. Beatitudinea lor nu dureaza mult fiindca trupul ma cheama inapoi. Lucifer simte si isi dezlipeste buzele, apoi se ridica in picioare. Flacarile din ochii trupului ei inceteaza. Ma simt trasa de o sfoara puternica si aud in mintea mea cuvintele lui Kael “ Nu poti opri acest deznodamant…Este una dintre minunile Cerului de Opal…"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu