Ma aflu intr-o camera complet rotunda,asemanatoare unui dom.Acoperisul este de sticla si lasa sa se vada cerul sangeriu al iadului.Semnul de pe cer straluceste ceva mai mult decat zilele trecute iar asta imi aduce in suflet o vaga neliniste.
Privesc pe fereastra peisajul sterp cand vad peretele cum se topeste in partea stanga,lasand sa se vada o usa.Pe ea intra un barbat inalt si slab,cu fata prelunga si ochii adanciti in orbite.Poarta o capa albastru inchis,presarata cu modele care amintesc de stelele cerului si gulerul scrobit este presarat cu diamante albastre.
In bratele lui vad o multime de papirusuri imbracate in aur.Fara un cuvant,vine si le pune pe masa din centrul incaperii,apoi se aseaza pe scaunul acoperit de catifea neagra.Fata lui palida nu tradeaza vreo tresarire.Ochii mi se duc spre crestetul lui,care este impodobit cu o coroana ciudata,parca facuta din arabescuri metalice.Nu pare nici din aur,nici din argint.Curgerea ei aduce cu apa inghetata.
-Pentru ce am fost adusa aici,Asmodeu?
El isi lasa ochii plecati asupra manuscriselor,fara sa ma invredniceasca cu prea multa cinste.Dupa o vreme se gandeste sa imi raspunda si ma atinteste cu ochii lui de culoarea bronzului.Machiajul cu negru il face sa arate foarte straniu.Isi misca degetele incarcate de inele peste colile suflate in aur,putin nervos.
-Printul mi-a cerut sa iti arat cateva din tainele astrologiei.I-am spus ca nu sunt de acord,dar a ordonat...Asa ca ma supun.
-Am invatat la Templu despre miscarea soarelui,a lunii si a stelelor,ii zic eu mandra.
-Nu cred ca ai invatat si despre semnele si portalurile Infernului...
Am ramas putin descumpanita in fata ferestrei,iar el la fel de serios.
-Vino.Aseaza-te.
M-am pus pe scaunul de langa el si am inceput sa cercetez unul dintre papirusuri.
-Vezi asta?
In partea stanga a colii vad desenata o Semiluna.
-Este cumva semnul de pe Cer?
Buzele lui se arcuiesc zeflemitor.
-Acum 500 de ani,pe cerul vostru a fost o Semiluna asemanatoare.A fost noaptea in care ordinul vostru a luat fiinta.
-Stiu despre aceste lucruri.Marea Preoteasca mi le-a spus inca de cand aveam sapte ani.
-Acum pe cerul Infernului este o semiluna identica...Ea nu-si va dezvalui insa taina pana cand luna nu va fi completa.
-Completa? Vrei sa spui plina?
-Plina si sangerie.
-Semiluna a vestit intotdeauna mari schimbari.Ce ar trebui sa intelegem din asta? Vor fi schimbari aici in Infern,va fi razboi? Luna rosie vesteste varsare de sange.
-Nu de sangele nostru ne facem griji,printesa de gheata...
Am incruntat din sprancene.
-Pentru ce imi spui Printesa de gheata?
-Asa te-au botezat zebrunii si mi s-a parut un nume cat se poate de potrivit.Rece,dedicata si mortala.
-Nu am venit pe Pamant ca sa ucid...Am fost nevoita.
-Cu toate ca ai fost nevoita,trebuie sa recunosti ca ti-a placut sa vezi sangele demonilor curgand...Felul cum ii trimiti in abis prin exorcismele tale,iti da satisfactie...Setea ta de putere este bine ascunsa,dar exista.
-Te inseli! Tot ce fac este sa indeplinesc poruncile Lui!
El ma priveste dintr-o parte,apoi se uita pe alta coala.
-Vezi aceste stele? Sunt sapte.Se vor alinia pe Pamant in aceeasi noapte in care va fi luna sangerie.Vremea ideala pentru a deschide un mare portal...
-Un portal spre unde?
-Spre marele regat al Intunecimii.
Mana mea s-a retras de pe masa si mi-am pus-o in poala rochiei,nehotarata.
-De ce imi spui toate astea?
-Semnele pe care ti le-am zis apar la fiecare 500 de ani...Luna sangerie,cele sapte stele aliniate si deschiderea portalului spre lumea lui Satan...Am trecut de multe ori prin asta.Acum insa a aparut un element nou,pe care nu stiu cum sa il interpretez.
-Ce element?
-Tu.
Pupilele mele s-au marit de mirare si am cercetat fata lui,ca sa vad daca nu cumva isi bate joc de mine.Asmodeu pastreaza insa aceeasi expresie serioasa.
-Nu am cu ce sa te ajut.
Si acestea fiind zise m-am ridicat de la masa si m-am intors la locul meu de langa fereastra,simtind o tulburare cum imi strabate fiinta.
-Nu te-ai intrebat de ce nu te-a ucis Lucifer pana acum?
M-am intors cu fata spre el.
-M-am intrebat de foarte multe ori.
-Si ai aflat vreun raspuns?
-Doar jumatati de adevar.
El zambeste subtire si atoatestiutor.
-Vrei sa mai auzi inca o jumatate?
Ochii mei ii dau de inteles ca sunt curioasa sa aflu.
-Lucifer te-ar fi putut ucide inca din prima zi...Nu te tine in viata pentru ca exista lumina in el,nici pentru ca ar avea vreo mila pentru tine...Te tine in viata pentru ca nu stie inca cine te-a trimis aici.Nu stie daca esti trimisa de ISH sau de Satan...
De data asta am simtit izbucnind in mine un acces de manie.
-Cum indraznesti sa spui asta?
-Eu nu spun nimic.Tot ce fac este sa redau cuvintele Printului meu.
-Stii ceva? Cred ca el stie prea bine cine m-a trimis...
-Chiar daca ar fi asa,tot nu stie pentru ce ai fost trimisa...
De data asta am ramas uimita.Printul intunericului nu cunoaste totul?
-Nu,nu chiar totul,imi raspunde Asmodeu,simtindu-mi gandul.Am incercat prin diferite metode sa aflam care iti e menirea,dar ai secrete ferecate in tine.
M-am apropiat de masa si mi-am sprijinit mainile de ea sfidator.
-Vorbeste deslusit.
-Raspunsul este undeva incuiat in tine.Esti protejata de Ceva sau de Cineva.Dar toate astea se vor lamuri curand...
-Cum?
De data asta refuza sa imi mai raspunda si se concentreaza pe lucrarile lui.
-Raspunde-mi!
Am izbit cu pumnul in masa,rascolind colile.El sare pe data in picioare si imi imita postura,iar ochii cenusii i se fac din ce in ce mai negri.
-Ai grija la cuvintele tale...Nu sunt un zebrun,ca sa imi poti comanda! Sunt una dintre capetenii!
Pe cand furia lui incepe sa creasca,peretele dispare in spatele lui si vad o silueta neagra intrand fulgerator.Se aude o voce poruncitoare.
-Poti pleca Asmodeu.
Acesta mai ramane cu ochii pironiti inca cateva clipe,rasufland greu de nari.Apoi se duce spre peretele opus si dispare prin el asemeni unui fum.
Ochii mei raman captati de imaginea Printului aflat la mica distanta de masa.
-Se pare ca nu te pot lasa singura nici macar o ora.Nu trece mult si te iei la harta cu fratii mei.
Rade infundat si se dezbraca de haina lunga,pe care o aseaza pe spatarul scaunului.
-Asta se intampla cand toata lumea imi vorbeste in enigme...
-Dintre care cea mai mare enigma tu esti Layra.
M-am intors ofuscata cu spatele,uitandu-ma la peisajul care bate acum in galbui.Degetele mi se strang si mi se desfac de nervozitate.Fie ce o fi!
-Sa lasam jocurile Lucifer! Ce-ar fi sa spunem adevarul de azi inainte?
El se aseaza pe unul din scaune si isi pune un picior peste celalalt,lenes.
-Nu cred ca te inteleg,ingerule...Vrei ca eu sa iti spun tie adevarul si numai adevarul?
Rade pentru a doua oara,uimit parca de naivitatea mea.
-Ce vrei de la mine?
-Acelasi lucru pe care il cauti si tu.Adevarul.
-Adevarul inseamna Lumina.De cand ai devenit un cautator al Luminii?
-De cand am o scanteie de lumina in intunericul iadului.Scanteie pe care eu am atras-o...Si am sedus-o.
Zambeste multumit de sine,dandu-mi de inteles ca se refera la mine.
-Nu te inteleg...
-Nici eu nu imi inteleg multe dintre actiuni.Ce stiu insa sigur este ca astrologul meu a prevazut nasterea ta cu 100 de ani inainte sa se intample.
Dintre toate lucrurile pe care m-as fi asteptat sa le aud de la el,la asta nu m-am gandit.Il privesc scrutator,ca sa ma conving ca nu vrea sa ma pacaleasca.
-Oh Layra...Te urmaresc inca de cand erai micuta.Sunt sigur ca te-ai intrebat de ce ai fost luata de langa parintii tai si dusa la Templul Semilunei.
M-am apropiat de el si am ramas nehotarata undeva la jumatatea drumului.
-Am fost luata ca sa fiu protejata de...tine?
El incuviinteaza din cap usor.
-Am trimis soldati ca sa te rapeasca,dar cand au ajuns acolo,tu nu mai erai.Nici fratele tau nu mai era.Te-am pierdut pentru o buna bucata de vreme.
-Ce s-a intamplat cu parintii mei?
-Nu au vrut sa dezvaluie locul unde erai ascunsa...Asa ca au fost ucisi.
La coltul ochilor mi-au aparut lacrimi tremuratoare.El s-a ridicat deodata in picioare,privindu-ma triumfator si crud.Inima imi bate ca o toba infuriata si m-am repezit spre pieptul lui dorind sa ii smulg inima din piept cu mainile.
-Nu ai zis ca vrei adevarul,Layra?
Iata,il am fata in fata pe ucigasul parintilor mei.Pumnii mei s-au izbit de pieptul lui si lacrimile ma ineaca.El imi prinde bratele,incercand sa imi stavileasca disperarea. Ma zbat si il lovesc necontenit pana raman fara nicio vlaga si ma prabusesc in bratele lui inselatoare.
-Shhh,nu te revolta...E prea tarziu acum.Ce a fost a fost...
-Te voi ura pentru vecie! am urlat inebunita si mi-am infipt unghiile in fata lui.
El insa rade sarcastic si imi prinde degetele in clestele mainilor lui.Si rade continuu de chinul si neputinta mea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu