E liniste in tunelul cufundat in semiintuneric.O vad pe Astaroth cum deseneaza cu un jungher un cerc auriu pe podeaua de piatra.Cutitul pare a fi vrajit,pentru ca linia e facuta din pulbere.Se aseaza apoi in interiorul lui si incepe sa murmure fel de fel de descantece,pe un ton scazut.
Eu ma retrag si ma asez langa Vardas,stand cu spatele lipit de tunel.
-Ce face acolo?
Vardas o priveste si o umbra vaga trece peste chipul lui.Apoi ma strapunge cu ochii ca aluna.
-Creeaza un cerc magic care ne va teleporta in subteran,acolo unde este inchis Makai.La nivelul noua este plin de gardieni si ar fi imposibil sa scapam neprinsi.Vraja ei ne va proiecta direct in celula lui Makai.Dupa ce il dezlegam,voi iesi de acolo in acelasi fel,dar nu va fi usor...Pana face legatura dintre cercul de acolo si cercul de aici,noi va trebui sa protejam intrarea in celula...Daca intra peste noi,suntem pierduti...
-Stii multe lucruri despre magia straveche...Te-a invatat Astaroth?
-Printre altele...Insa eu nu sunt mag,sunt luptator...Stiu unele lucruri,dar nu am harul ei...
-De cat timp va cunoasteti?
-De mai bine de 5000 de ani...
Ne-am uitat spre demonita,care pare cuprinsa de o transa,pentru ca sta complet nemiscata,in picioare,cu mainile intinse si palmele spre tavan...Ochii ei sunt dati peste cap si sub pleoape nu se mai vede pupila neagra...Doar ceva alb,care ii imbraca ochii in mod sinistru.
-De cat timp cutreieri Pamantul Vardas?
El ofteaza melancolic.
-De multa,multa vreme...Cam de pe vremea pe cand Lucifer fusese inchis in iad...Si odata cu el,si ceilalti...Azazel,Astaroth,Asmodeu...
-Dar asta inseamna ca traiesti de peste 10.000 de ani! Cum ai reusit asta?
El scrijeleste ceva cu un briceag pe podea.
-Eu si Astaroth am facut un pact,chiar atunci la inceput...Ea voia sa scape din iad,eu voiam sa fiu Nemuritor...Impreuna cu o mana dintre cavalerii mei,am eliberat-o...Dar Lucifer a aflat si ne-a ademenit,promitandu-ne ca ne va lasa sa fim pentru totdeauna impreuna...
-De ce voia Astaroth sa scape din Iad?
-Ea...Si-a dat seama de eroare,dar a fost prea tarziu...Nu mai putea sa se intoarca in taramurile ceresti,dar nici nu voia sa il slujeasca pe Lucifer...Voia izbavire si credea ca o va gasi aici pe Pamant...Cu mine.Asa ca m-am intors cu ea in Iad...Si Lucifer si-a tinut promisiunea...Cel putin pe jumatate.Este periculos sa faci orice fel de targuri cu el.
-Cum adica pe jumatate?
-Ne-a lasat sa fim impreuna cu o conditie...Ca eu sa ii jur credinta si toata viata mea nemuritoare sa o petrec luptand pentru el.
-Si daca ai fi refuzat?
-Ar fi aruncat-o pe Astaroth in abis...Iar pe mine m-ar fi ucis in chinuri.Oricum,nu aveam de gand sa refuz...
-Adica...Ai facut rau doar pentru a ramane cu ea in Infern?
-Cateodata faci lucruri nebunesti...Pentru un strop de iubire.Dar acest pact mi-a distrus sufletul Layra...Iar Astaroth nu mai este cum a fost la inceput.Am incercat de nenumarate ori sa iesim din Iad,dar am esuat.Dar intr-o zi,soarta ne-a zambit...A fost ziua cand Lucifer mi-a cerut sa ma duc ca spion in Ordinul Dragonului...El stia ce va fi,stia ca vei ajunge acolo intr-o buna zi.
Am inghitit in sec.
-Si ti-a cerut sa ma ruinezi...
-Da.La inceput,a fost o misiune ca oricare alta.Te-am urat de moarte atunci cand ai azvarlit-o pe Astaroth din trupul surorii tale...Si am jurat razbunare.Mi-am jucat rolul foarte bine,asa de bine incat incepusem sa cred si eu ca ceea ce faceam era adevarat...Si cand mi-am dat seama ca tu nu esti om...Am stiut ca ISH mi-a trimis o cale de salvare...Deja pierdusem tot.Asa ca m-am razvratit si am luptat pentru tine...
-Am stiut mereu ca ceva se intampla cu tine,Vardas...Parca erati doua fiinte in acelasi trup...
El intoarce capul dezgustat.
-Nu mai vreau sa imi amintesc...Lucifer m-a folosit in cel mai marsav mod,intrand in trupul meu si facandu-ma sa fac lucruri...nedemne.
-Si totusi in final...M-ai tradat.
-Am facut-o pentru ea...Printul a venit si mi-a zis ca o va intoarce pe Astaroth in trupul ei original daca eu il ajut sa intre in Templu...Eu fiind om puteam sa fac asta,dar el nu...
-Tu ai distrus statuia lui ISH?
El priveste spre podea si rusinea se intipareste pe chipul lui.
-Dupa cum ziceam,nu poti sa ai incredere in intuneric...Al doilea targ m-a costat la fel de mult...Ea a fost eliberata,iar eu aruncat in carcera...
Am rasuflat din greu si am strans sabia mai bine in mana.Cum sa il mai judec pe Vardas acum,cand eu insami am facut pacturi cu intunericul de la bun inceput? Iar eu nu eram un criminal,asa cum e Vardas...Eram preoteasa.
Trebuia sa imi fi protejat Ordinul...Am facut aceeasi greseala ca si Vardas.Vrand sa o salvez pe Nyria,am sacrificat sute de suflete...Povestea lui imi aduce lacrimi in coltul ochilor.
Si acum gandindu-ma la asta,imi dau seama cat de mult seman cu acest cavaler apostat din vremi de mult apuse,care a facut orice pentru iubire...
Dar iubirea...este ceva creat anume pentru om.Eu cunosc doar simtul datoriei.Si cu toate astea,am vrut sa simt macar pentru o zi ce simt oamenii...Ticalosul de Lucifer! Fireste ca el a intrezarit asta in inima mea.
Daca eu nu aveam o slabiciune,nu ar fi ajuns niciodata la mine.Nimic din toate astea nu s-ar fi intamplat,iar eu as fi slujit in continuare ordinul Semilunei,pana cand moartea ar fi binevoit sa ma ia de pe Pamant...
Dar daca toate astea trebuiau sa se intample? Care este scopul meu final?
Simtind ca ma framant,Vardas mi-a luat mana si mi-a strans-o cu nadejde.
-Nu dispera,vor veni si raspunsurile...Cand vei fi pregatita sa le primesti.
Cuvintele lui sunt intrerupte de vocea demonitei.
-Cercul este gata.Sa mergem!
Il ajut pe Vardas sa se ridice si ne ducem spre coltul tunelului,apoi pasim in mijlocul cercului.Fara sa se sinchiseasca de faptul ca eu ma aflu acolo,demonita il ia pe Vardas de dupa gat si isi lipeste buzele de buzele lui,mangaindu-i pletele negre aflate in neoranduiala.El se lasa furat de ea cateva clipe,apoi o strange la piept.
-Desmonia aerctus benefidus!
Cuvintele ei au facut marginile cercului sa se aprinda si sa arda ca un foc auriu.Lumina ne inconjoara si imi strang ochii fara sa vreau.Nu mai deslusesc nimic si peretii tunelului se pierd undeva in fundal.
O ameteala usoara ma face sa ma clatin si pe cand credeam ca ma voi prabusi,lumina dispare si picioarele mele simt podeaua la fel ca si inainte.Ma uit imprejur cu mirare.
-Suntem tot in tunel?
-Shh!
Astaroth se desprinde din bratele cavalerului si pune degetele pe buze,in semn de tacere.
Dupa ce ma uit mai bine,vad ca ne aflam de fapt in zona carcerei.Sabia mea incepe sa luceasca slab si vad undeva in intuneric niste lanturi atarnate de tavan.Ne aflam intr-o celula destul de mare,mai mare decat cea in care statuse Vardas.Pe coridoare se aud pasi indesati.Ne strecuram ca umbrele spre o silueta inalta,prizoniera in intuneric.Vederea unor plete blonde ma face sa tresar.O voce ragusita se aude,dar degetele mele ii acopera buzele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu