Am urcat tremurand cele 22 de trepte care duc spre altar si l-am zarit pe Print stand in picioare langa o statuie imensa a lui Satana. Statuia este pusa acolo pentru a inlocui prezenta Intunecimii, ce nu isi poate parasi regatul de fiecare data cand voieste, fiindca nu am primit destule ofrande care sa-l ajute. Mania lui va fi insa putin potolita de aceasta infrangere a taberei Luminii si ii va da timp Printului pentru a cauta o noua ofranda demna de Primul Cazut.
Preotesele s-au oprit in spatele meu si au lasat trena deoparte, apoi s-au asezat in pozitii hieratice: trei de-a stanga si trei de-a dreapta, stand intr-un picior. Au ridicat piciorul drept in lateral si l-au lipit de stangul, apoi si-au facut mainile cununa deasupra capetelor, ca si cand ar astepta sa primeasca ceva din cerul fals si tulbure al Infernului. Si vor sta acolo, nemiscate, pana la sfarsitul ceremoniei, altfel vor fi ucise in chinuri mari. Pozitia preoteselor vrea sa imite pozitia celor sase sacali ai Infernului, despre care se spune ca sprijina tronul lui Satan.
Steaua ce a rasarit deasupra muntilor este o luna mare, rosie si lipsita de cratere, ce strajuieste toata Miazanoaptea. Martorul tacut al acestei procesiuni unice, ce nu s-a mai facut niciodata in istoria cosmosului. Trambitele anunta momentul solemn al apropierii mele de Print, care este atat de obturat de infatisarea mea, incat nici nu observa ca una dintre preotese lipseste. La ceva distanta de templu, vad tronurile mici ocupate de capetenii si il zaresc pe Azazel zambindu-mi complice. Inclina usor din cap in semn de salut, dar eu ma prefac ca nu il vad.
Denaida sta de cealalta parte a mesei, tinand in mana o cupa de aur din care iese un abur ce capata forme demonice. Tobele bat cu mare intensitate, apoi se opresc brusc, lasand sa se auda o liniste sinistra, in care glasul ei capata contur.
- Oh, pamanteni! Veniti sa vedeti ceea ce ochii vostri n-au vazut, mainile voastre n-au atins si cugetul vostru n-a inteles: Un mire apostat si o mireasa vie!
Simt mana Printului cum imi cuprinde mana si ne apropiem de marginea mesei. Ii vad cu coada ochiului vesmantul negru ce imi aduce aminte de catifea, insemnele din piept, cununa cu pietre albe de pe cap si buclele unse parca cu ulei, ce-i stau asezate pe umeri intr-o ticaloasa perfectiune. Privirea lui ma arde.
- Deci... Cum te simti stiind ca in curand vei fi a mea cu totul? zambeste el.
Ma uit spre el cu tot dispretul pe care il pot aduna in pupile dar nu ii pasa de asta, fiindca este prea incantat ca toate au mers asa cum le planuise, dand dovada celorlalti inca o data de iscusimea lui in ale inselaciunii.
- Nu fii atat de mohorata Layra... Ai facut o alegere inteleapta.
Si imi ranjeste cu inteles, starnindu-mi mania si facandu-ma sa imi trag mana. El ma tine insa fortat, nedandu-mi drumul degetelor, ca intr-o menghina trufasa.
Corul de sub stanca incepe sa cante o oda veche, a carei semnificatie nu o cunosc. Ochii mi se rotesc spre capetenii si o vad pe mandra Lilith imbracata pompos, cu ochii incarcati de ciuda, strivindu-si buzele pana la sange. Unicul care pare incantat de aceasta ceremonie este Azazel, facandu-i pe ceilalti sa il scruteze banuitori. Belial sta cu fala pe tronul sau cu jad, tinand la sold o sabie lata. E asezat strategic, chiar pe buza acestei stanci amenintatoare, aparandu-ma de abis. In fapt, vrea sa se asigure ca nu voi vrea sa ma arunc in gol, lasandu-ma prada flacarilor si distrugand tot ceea ce au construit ei de atata timp.
- Oh, muritori! Veniti sa onorati Nunta celesta cu trupurile voastre de huma si aruncati-va de bucurie in flacarile verzi, spre cinstea Printului intunericului!
Denaida isi ridica mainile in sus, tinand cupa in aer si haina purpura ii aluneca usor, urmand conturul mainilor, facandu-ma sa o privesc ca si cuprinsa de o vraja.
- Oh, nemuritorilor! Veniti sa ne cantati ultima oda si cea dintai, tinand in mana harpe si-n inimi dorinte, spre cinstea celei Neprihanite ce-si va da rodul!
Apoi i-a immanat aceasta cupa lui Lucifer, care a luat-o si a dus-o spre buze. Inalta Preoteasa murmura un imn si tobele se dezlantuie salbatic, iar el soarbe incet continutul de fiere al cupei, dupa care mi-o inmaneaza mie. M-am uitat in ea si am vazut o licoare sticlind, am deschis buzele si am baut. Spre mirarea mea, are un gust foarte placut, care se aseamana cu nectarul zeilor. De indata ce am terminat, cupa a disparut ca un fum si m-a lasat cu mana goala.
Degetele mele nu apuca sa stea prea mult insingurate fiindca el imi cuprinde mainile si se intoarce spre mine. Stam fata in fata, cu mainile impreunate si ochii gemeni, iar Denaida vine cu o legatura brodata numita sike pe care o leaga imprejurul bratelor noastre. De fiecare data cand ne uneste, rosteste un "Ava, Avanne". Masa pe care se aflau obiectele sacre se transforma intr-un rug si incepe sa arda cu flacari mari, iar noi ne rotim in jurul acelui rug de trei ori, ghidati de Marea Preoteasa, stand inca inlantuiti de sike. Ea termina Unificarea insemnandu-ne pe fiecare in frunte cu o pudra uleioasa de culoare rosie, apoi se retrage si se inclina cu respect, iar capeteniile striga deodata " Ava, Avvane!"
Legatura a cazut la picioarele noastre si s-a transformat intr-un sarpe care s-a cuibarit dupa altar. Preotesele care stateau in pozitia sacalilor sacri vin ca un ciorchine in jurul nostru, formand un cerc si asteapta cuminti poruncile.
- Unde este ultima preoteasa? intreaba Lucifer tunator.
Azazel se ridica incet, aducand cu sine o sabie de argint, pe care se vad sterse inscrisuri, colorata la maner cu alabastru: sabia mea. Imi simt ochii umezi si revolta din mine a atins apogeul. Capetenia se inclina elegant in fata noastra.
- Iertare, Printul meu... Preoteasa nu este de gasit si mi-am arogat cinstea de a aduce cu mine sabia cereasca a Veghetorului. Imi permiti?
Printul este prea bucuros de cele intamplate, asa ca face un semn aprobator iar Azazel imi pune sabia in brate. Am strans manerul cu mana dreapta si am mangaiat taisul cu cea stanga, soptind ca pentru mine cuvintele" Si celui Pierdut izbavire". In tot acest timp, credeam ca mesajul era pentru Decazut, dar cuvintele au fost scrise pentru mine inca de cand plecasem spre Ordinul Batranilor. Cel Pierdut sunt eu si taisul ei ma va scapa de vesnica osanda. Mintea mi se lumineaza si cugetul mi se intareste si stiu ca aceasta este unica cale prin care imi pot spala vinovatia. Iarta-ma Tata, caci am pacatuit nespus! Iarta-ma, dar nu am de ales!
Printul ma conduce spre marginea stancii, pazindu-ma cu ochii, iar Belial se aseaza langa noi, privind la cele ce se petrec. Toti decazutii ma privesc cu suflarile taiate, vrand sa vada cum renunt la insemnul puterii mele, cedand intunericului si aruncand sabia in flacari si toata lumea il ridica in slavi pe Lucifer.
Pe cand multimea este cuprinsa de delir, m-am apropiat de margine cu picioarele desculte, pictate in diferite culori, pasind spre genune. Am ridicat sabia in sus, cu varful indreptat spre mine, tinand-o de maner, cerandu-i iertare lui Kael.
Aud un strigat inabusit, pierdut printre urletele demente:
- Belial!
Dar este prea tarziu si miscarea mea fulgeratoare nu poate fi anticipata de nimeni. Taisul izbavitor imi strapunge pantecul si urletul meu cumplit poate fi auzit cale de ceasuri. Am continuat sa imping sabia in mine si am cazut in genunchi. Urletul de durere este dublat de un altul si pe cand imi izbeam fruntea de pamant il vad pe Print cazand langa mine, tinandu-se cu mainile de pantecul insangerat.
Se face forfota, cantecele inceteaza pe data si sunt inlocuite de strigate disperate. Imi simt capul in poala Denaidei, care incearca din rasputeri sa imi opreasca sangerarea. Capeteniile au inconjurat masa si sunt cuprinse de stupoare. Belial se pune in fata mea si apuca sabia, pe care o scoate dintr-o miscare din rochia mea sfasiata iar eu racnesc, auzind indeaproape si racnetul ingemanat lui Lucifer.
- Ce se intampla? Ce e asta! se lamenteaza Azazel.
- Au fost uniti, regele meu. Daca ea este ranita si el este ranit... Daca va atingeti de ea, comiteti inalta tradare... Este una cu Printul acum, il lamureste Denaida.
- Asa zici?
Vad printre lacrimi capul Printului stand culcat alaturi de mine si simt sangele cum imi umple gura. Ma tin de rana si gem de durere, iar el sta sprijinit de Lilith.
- Ce ai facut, Layra?
El inchide ochii pret de o clipa, apoi il vad deodata inhatat de o pereche de brate demonice. Templul este invadat de o armata de gardieni care ii iau prizonieri pe Asmodeu si Semyaze, lasandu-i liberi pe Lilith si Azazel.
- Netrebnicule! Vei plati scump pentru miselia ta! mugeste Belial si se avanta in lupta de unul singur, prin multimea de infideli care au cotropit locul.
Profitand de faptul ca Belial este ocupat, blondul culege sabia de pe jos, se apropie de Print si ii impunge rana cu varful armei. Am dat sa zic ceva, dar nu am avut timp si lama care intra in carnea lui imi provoaca o durere sfasietoare. Lucifer rabda stoic, nevrand sa ii dea satisfactie capeteniei iar eu urlu. Vazandu-ma in suferinta, se opreste cuprins de mirare, ca si cum abia de acum ar intelege pe delin. O impinge pe Denaida deoparte, apoi ma ridica pe genunchii lui.
- Azi stau in genunchi in fata ta, dar maine tu vei sta in fata noului conducator al Infernului... Te-ai descurcat minunat Lauryel... Minunat. Din pacate, dat fiind ca viata ta este legata de cea a fratelui meu, nu te pot lasa sa te vindeci si sa capeti putere. Dar nici nu te pot ucide, fiindca as slobozi mania divina. Luati-o! Cu grija! Vreau sa fie inchisi impreuna, fiindca sigur au multe de vorbit... ranjeste el.
Trupul Printului este purtat pe bratele grotesti ale gardienilor iar capeteniile fidele sunt dezarmate, prinse in catuse si tarate de soldati spre inchisorile de dedesubt.
Azazel ridica mana in sus, dand semnalul de lupta si jumatate din multimea care se afla dedesubt se ridica contra celeilalte jumatati, pornind un razboi civil. Se face o galagie asurzitoare, se aud blesteme si urlete, zanganit de sabii si cuvantul "tradare". Se ridica frate contra frate si trup contra trup si acum inteleg pe deplin faptul ca detronarea Printului a fost planuita cu mult timp in urma iar eu am fost mutarea decisiva de pe tabla de sah a regelui. Domnia sangeroasa si nedreapta a lui Lucifer i-a adunat prea multi dusmani, ce vor sa se uneasca acum sub stindardul lui Azazel, ocrotiti de vrajile lui Lilith, sperand ca aceasta capetenie sa fie mai vrednica decat cea dinainte. Ura lor trebuie sa fie foarte mare, altfel cum ar putea sa il tradeze pe cel pentru care au fost candva izgoniti din Opal?
Pe cand sunt purtata de bratele puternice ale unui demon de rang inferior, vad sangele meu decorand pietrele si o aud pe Denaida jelindu-se in urma mea. Niciodata nu as fi crezut, nici in cele mai nebunesti vise ca infrangerea mea va fi totuna cu infrangerea Damnatului. Daca durerea nu ar fi atat de sfasietoare poate as inchina o cupa cu vin alaturi de Azazel si m-as bucura de o festivitate sub clar de luna sangerie. Dar nu pot face asta, fiindca am incercat sa ucid Lumina iar gestul meu lipsit de onoare m-a adus intr-o clipa in tabara intunericului. Nimic nu s-a schimbat: eu sunt aceeasi sclava, dar am un alt stapan.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu