Tunelul pe care il strabatem pare fara sfarsit.O luminozitate slaba izvoraste dintre peretii lui si ne dezvaluie drumul,care pare pavat cu piatra de rau.Nuanta rosiatica este insa singurul element care imi aduce aminte ca ma aflu pe coridoarele infernului...Gandul mi se duce la tunelul pe care l-am strabatut cu Briseide si Lilia...Si la Ordinul Dragonului.Bucuria de a-l elibera pe Makai se impleteste cu dezgustul pe care il simt cand ma gandesc la cavaler si totodata cu frica de a nu fi inselata de Astaroth.Nu imi este teama de infrangere,nici de tortura,nici de moarte.Mi-e teama insa pentru fratele meu...Daca sunt prinsa,Lucifer se va razbuna pe mine prin el...
Tunelul se sfarseste brusc in fata unei usi.Astaroth bate din palme de doua ori si usa se topeste,ca si cand nu ar fi fost niciodata acolo.Intram intr-o incapere rotunda,care nu are unghiuri,colturi,muchii,nimic.In mijlocul ei troneaza un dispozitiv straniu: un schelet metalic care este construit in asa fel incat formeaza o sfera.Capetenia rosteste soptit niste vorbe scheletul este pe data strapuns de flacari.Flacarile se ordoneaza,se aseaza si formeaza o sfera de energie,care ramane prinsa intre contururile scheletului de metal.
-Ce este asta?
-Pune mainile in sfera.
-Adica...in flacari?
Ma intorc spre demonita si incrunt din spranceana.
-Da,in flacari...
Am strans mai tare de sabie si m-am apropiat de ea.
-Ce fel de joc este asta?
-Nu mai fa pe viteaza Layra...Amandoua o stim ca puterea ta este acum a unui simplu om,pentru ca Printul ti-a pus catusele magice.Acest mecanism este singurul care poate sterge amprentele de pe incheieturile tale.Asta daca vrei sa il salvezi pe Makai...
-Dar daca eu imi recapat puterea,nu te temi ca iti voi zbura capul de pe umeri?
Ea zambeste vag.
-Fara mine nu vei putea sa iti salvezi fratele...Iti sunt folositoare.Daca iti va trece prin cap sa ma ucizi,esenta mea va intra in trupul fratelui tau.Nu am vrea sa se intample o asa nenorocire,nu?
Viclenia intiparita pe fata ei ma infurie.De fapt,de ce as fi surprinsa? Era limpede ca nu ar fi indraznit sa imi ceara ajutorul,daca nu ar fi avut si un plan de rezerva...in caz ca am pofta sa o trimit in abis.
-Sa nu indraznesti sa te apropii de el,Astaroth!
-Nu o voi face...Cata vreme nici tu nu te apropii de mine.Acum,vrei sa scapi de catuse sau nu? Timpul este pretios.
Mi-am intins bratele simtind caldura flacarilor.Degetele mele au trecut prin vapaie si mainile mi-au ramas captive acolo.Ciudat,dar focul nu ma mistuie...Deodata o durere atroce imi cuprinde incheieturile si am cazut in genunchi urland si dandu-mi ochii peste cap.Literele de pe pielea mea incep sa arda ca si cand ar fi de foc,apoi se sterg una cate una...
Astaroth zambeste satisfacuta cand imi vede durerea de pe chip,dar expresia i se schimba rapid cand ma ridic in picioare.Mi-am retras mainile si am privit cu mirare spre incheieturi.
M-am dus spre ea si ea se retrage,mergand inapoi.Bratele mele au devenit din fier si degetele parca sunt din metal.M-am dus spre demonita pana s-a lipit de perete si ochii i s-au marit de frica.Pentru o clipa,s-a temut ca ii voi stalci figura cu o lovitura,dar in loc de asta am izbit cu pumnul in perete.Camera s-a clatinat usor,ca si cand ar fi fost un cutremur.Spre uimirea mea,puterea mea abia descatusata a crescut...
-Sa mergem,am zis printre dinti.Unde se afla celula lui Vardas?
-Nu departe de aici...Va fi pazita destul de bine.
Isi strange jungherul mai bine si timp de o clipa,un fulger imi arata imagini din mintea ei...Chipul lui Vardas apare iar si iar.
O usa apare in perete,in locul unde nu se afla nimic...Iesim prin ea si tunelul de mai inainte continua,ca si cand camera de mai inainte nu ar fi existat.
In fata noastra apar mai multe coridoare incalcite.O luam pe cel din stanga si coboram tot mai adanc,pana ajungem in zona celulelor.Deasupra fiecarei usi pluteste un simbol scris cu litere de foc.Nu inteleg slovele si nici nu cred ca este vorba de numele celor intemnitati.
Apoi ceva ca o amintire veche ma bantuie...Si stiu ca slovele arata de fapt tipul celulei...Tipul de tortura la care este supus cel inchis inauntru.
Sabia mea incepe sa luceasca si literele sclipesc slab"Si celui pierdut izbavire".Astaroth se opreste in fata unei celule cenusii si face un semn cu degetele in fata incuietorii.Cand usa se da la o parte,nu mai am nicio indoiala...Sabia mea vrea ca acest Vardas sa fie salvat.
Lanturi grele ii sunt prinse de maini si de picioare...Bratele ii sunt intinse si legaturile adunate undeva sus in tavanul intunecat...Horcaie si bolboroseste,ca si cand ar fi cuprins de febra.
Insa ceva nu imi da pace...Coridoarele sunt pustii.Unde sunt gardienii? Astaroth se repede spre el.
-Iubirea mea...Ce ti-au facut?
Mainile ei trag de lanturi,incercand sa il elibereze si cavalerul isi ridica ochii incetosati,privind-o cu uimire.
-Astaroth?
Ea se lipeste de el si il saruta cu infocare.Am ramas fara grai,cu mana prinsa de sabie...Poate fi un demon capabil de iubire? Toate insultele ei palesc pe langa asta.Deodata simt ca iubirea ei pentru Vardas ma doare.Pentru ca amandoi sunt condamnati...Papusile de carpe ale lui Lucifer...
-Vino...Foloseste sabia....Repede,ingerule!
Abia acum cavalerul ma vede si chipul lui devine o pictura uimirii.Sabia mea iese din teaca aproape singura si loveste in legaturile lui,care ard sub taisul ei si cad zornaind la pamant.Am lovit cu ea si in dreptul gleznelor lui si am indepartat si lanturile de jos...Vardas cade in bratele demonitei.
Se vede clar ca frigul,oboseala,nesomnul si zilele in care a stat atarnat in felul asta l-au slabit ingrozitor...Se comporta ca un copil ce abia a invatat sa mearga.Ea ii petrece bratele pe dupa gatul si ei si il sprijina,iar el pune un picior in fata altuia,pasind cu mare greutate si icnind.
Unde sunt aripile mele? L-as fi purtat in zbor cat ai clipi,dar in loc de asta sunt nevoita sa merg in ritmul lui,desi ne aflam pe teren periculos.
Camera se lumineaza brusc si vad din podea iesind mai multe siluete.Siluetele capata forma si devin demoni inferiori,ingrozitor de urati si totodata ingrozitor de bine acoperiti de zale si inarmati pana in dinti.
Aud urlete si zdranganeli,apoi sabii cu tais lat isi fac aparitia.
-Retrageti-va! In spate,in spate...!
Astaroth se pune la adapost,protejand corpul lui Vardas cu trupul ei.
Sunt trei...Primul vine spre mine ranjind si loveste cu putere,iar taisul sabiei lui grosolane de loveste de taisul sabiei mele elegante de argint...Scanteile sar cat colo si ma feresc cu agilitate,dar miscarile imi sunt cumva ingreunate de celula prea stramta.Imi feresc capul,ca sa nu-mi fie zburat de pe umeri si imi plec umerii,rasucindu-ma spre grumazul demonului.
Sabia mea ii topeste zalele si taisul ii arde burta,iar el cade cu un zgomot infundat.Imediat se ivesc si ceilalti doi si ma ataca deodata.Bratele mele intepenite de atata timp,au asteptat cu ardoare sa manuiasca sabia...
Catusele lui Lucifer nu au facut decat sa imi aduca mai multa putere.Prea mult timp a fost zavorata,iar acum se revarsa ca apa ce inunda un pod inalt...Desi inalti si puternici,demonii nu reusesc sa ma dovedeasca.
M-am rostogolit pe sub scuturile lor si am retezat picioarele unuia dintre ei,care a cazut gemand.Pe cand ma ridicam,am simtit o lovitura napraznica in spate si m-am pravalit la podea,iar piciorul ultimului demon mi s-a pus peste sold,apasand.M-am intors cu fata spre el,l-am prins de picior,l-am impins cat colo si am dat sa ma ridic,dar demonul cu picioarele retezate m-a prins din spate cu mainile lui paroase...Si am simtit cum ma sufoc,pe masura ce degetele lui butucanoase imi apasa pe gatlej...
Am alunecat incet pe podea,stransa la pieptul monstrous,incercand sa slabesc stransoarea cu mainile mele...Aud un urlet gutural si il vad pe Vardas ucigand demonul de mai inainte,cel care ma pravalise la podea.Insfaca apoi sabia si vine spre noi,iar pumnul lui loveste scurt si sec in figura atacatorului meu.Capul lui cade pe spate si bratele ii slabesc.
Am sarit pe data in picioare,inca ametita de lovitura si l-am sprijinit pe Vardas,ale carui forte s-au dus deodata...Astaroth apare din spate,tinand in mana un jungher,apoi isi roteste ochii prin camera.Fulgerator,se duce spre demonul naucit de pumnul cavalerului si ii taie gatul.Sangele lui tasneste si ii murdareste pelerina.Gardienii zac cu totii secerati...In pofida grabei,nu ma pot opri sa nu observ ironia din spatele acestei situatii...Trei gardieni...ucisi pe rand de un inger,un om si un demon.Ochii nostrii se privesc complici.
-Trebuie sa plecam de aici cat mai repede...Vor veni si altii...
Astaroth l-a luat pe cavaler,iar eu am mers in urma lor,pandind in toate partile,tinand sabia plina de sange in pozitie ofensiva.Dupa ce am mers prin tunelul principal,am ajuns in fata unei alte usi.Aud aceleasi cuvinte soptite si usa se topeste.
-De aici,nu ne va mai putea vedea nimeni...Am vrajit tunelul...
Astaroth ii ia bratele cavalerului de dupa gatul ei.Vardas se lasa jos si se reazama de peretele tunelului,rasufland din greu.Ma aplec spre el si cand ii vad chipul palid si obosit,ma cuprinde mila.Mainile lui fierbinti le cauta pe ale mele...
-Iarta-ma...
Suferinta lui indelungata l-a facut umil.Nu mai vad urma de mandrie in el.
Cu toate ca a slujit intunericul atat de mult timp,a ales la sfarsit sa lupte pentru mine.Ce nu voi intelege niciodata insa e legatura lui cu demonita.Ca si cand ar sti la ce ma gandesc,el zambeste subtire.
-Stii Layra,e posibil...Sa iubesti un demon.Pana la urma,eu ce sunt? Te-am tradat...Si pe tine si pe Batrani...Pe Dumnezeu de asemeni.Stiu ca sunt blestemat,fie ca ma gaseste Lucifer,fie ca nu.Sunt la fel ca si ei...
-Nu,nu esti Vardas...Am vazut lumina din tine...Daca ai slujit intunericul,sunt sigura ca nu ai facut-o de bunavoie...
Ochii lui incercanati capata un licar de speranta.
-Ai dreptate Layra...Si in acelasi timp nu ai...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu