Usa s-a inchis in urma noastra si ne aflam iar in palatul intunecat de mai inainte.Inima neagra a lui Lucifer zace sfasiata in pragul ultimei porti si inca bate slab si sinistru...Ma infricosez si intorc ochii,privindu-mi fratele renegat de Ceruri...Slabit,palid la fata si torturat de propriile angoase.
Ranile inca ii sangereaza si nu stiu cum sa il fac sa vada ca sunt doar niste iluzii,fantasme ale trecutului sau zbuciumat.S-a asezat pe treptele de marmura neagra ca sa isi traga sufletul si ma priveste lung,lung.Ma duc si ma asez langa el,privindu-mi hainele de sarbatoare ingeresti.El imi prinde incheietura cu mana lui fierbinte si ma atinteste cu ochii negri si adanci,salasurile primului iad.Ma intreaba ceva,dar ma prefac ca nu aud.Imi striveste mana si imi cuprinde umarul,privindu-ma din ce in ce mai dezamagit,mai crancen si mai furios.
-Tu! Tu esti cea care m-a tradat!
M-am ridicat brusc de sub atingerea lui amenintatoare si am sarit degraba treptele,incepand sa alerg spre coridorul muscat de umbre...In urma mea ii aud glasul incarcat de ura,care umple intreg palatul.
-Unde crezi ca vei fugi de mine,tradatoareo?!
Zidurile se perinda de-a dreapta mea si de-a stanga mea si podeaua se cutremura,pentru ca am inceput a pluti vijelios,incercand sa scap de inamic.Ca un vultur negru,el isi desface aripile uriase de fum si ma urmareste.Rasuflarea imi devine din ce in ce mai inspaimantata,pentru ca imi amintesc cuvintele lui Azazel.Daca ma prinde,ma va ucide odata pentru totdeauna si Infernul se va dezlantui...Purgatoriul se va surpa si sufletele vor pieri in gura Leviatanului.Nu imi este frica pentru mine...Am murit cu mult timp in urma,in ziua in care a trebuit sa il ucid pe Makai...Da,crima! Cu mainile mele,prin cuvintele mele,am scos demonul din el si pretul a fost mult prea mare...Oh Makai,unde esti acum oare? Am atata nevoie de tine! Ma simt atat de slaba si neputincioasa...
Coridoarele devin din ce in ce mai intortocheate,semn ca mintea Printului incearca sa imi creeze capcane si piedici,ca sa nu mai ies vie din acest labirint.Rasuflarea lui greoaie s-a intiparit peste tot si zidurile respira adanc,la fel ca pieptul lui ranit de razbunare.
-Te voi ucide,netrebnico!
Ametesc,ametesc si cad in gol,zidurile se surpa,candelabrele cad si podeaua se sfarama,lasand sa se vada dedesubt focul Infernului.E focul ce fusese candva pregatit Satanei si rebelilor sai,intretinut si acum de urmasul sau de drept,locul de tortura pentru sufletele omenesti.
Caldura dogoratoare urca spre mine si imi simt talpile arzand.De ajuns!
De cand am venit prima oara in Infern,tot ce am facut a fost sa fug de mania lui,dar de data asta il voi infrunta,chiar daca soarta imi e pecetluita.Ne-am oprit plutind deasupra unui cerc de foc.
El scoate de la sold o sabie ce arde cu flacari rosii si ranjeste intr-un dinte.
-Esti pregatita sa mori?
-Crezi ca daca imi ucizi trupul,imi poti ucide si sufletul? Te inseli,Lucifer!
-Nu vreau sa iti ucid sufletul...Vreau sa il captez in Infern si sa il torturez in vecii vecilor! Asta merita toti tradatorii!
-Tu esti cel care ne-ai tradat pe toti...M-ai tradat pe mine,sora ta! Ai tradat intregul Cer si ai pacalit milioane de ingeri... Recunoaste intunecatule...
Tot ceea ce ti s-a intamplat de la Cadere este numai din vina ta!
El mugeste si roteste arma,incepand sa zboare spre mine.Loveste naprasnic cu sabia,indreptand-o spre gatul meu,dar eu ma las in jos,pana aproape ating cu varful picioarelor jarul de dedesubt.Simt o lovitura in moalele capului si imi pierd avantul,cazand...
Ma prind cu mainile de marginea podelei,privind flacarile care abia asteapta sa ma inghita,incercand sa nu imi dau drumul in ghiarele mortii.Lucifer isi lasa aripile pe spate si paseste usor,mai mult plutind,venind spre mine.Ridic capul si vad cizma lui neagra cum se aseaza peste degetele mele.
-Nu ma ucide Lucifer! O sa regreti asta mai tarziu!
Cizma imi apasa pe degete si scrasnesc de durere,in vreme ce el zambeste subtire,cuprins de febra de a ucide.Degetele de la mana stanga devin rosii si durerea ma face sa imi desprind mana,ramanand prinsa doar cu dreapta.Umarul se simte ca si cum ar fi zdrobit sub greutatea mea.
-Cere iertare!
Lacrimile mi-au tasnit din ochii indurerati,presimtindu-mi sfarsitul.
-Nu voi cere iertare pentru ca am facut ceea ce trebuia facut!
-Atunci...arzi!
Cizma imi apasa pe cealalta mana si urlu in agonie.
-Inca te incapatanezi? Cere iertare! Cere mila pentru viata ta!
-Imi voi cere iertare pentru un singur lucru...Ca nu te-am putut salva acum! Iti vei petrece eternitatea in intuneric...
Si mi-am dat drumul in gol.Poalele hainei se umfla,parul imi salta in neoranduiala,inima mi se opreste de groaza si simt flacarile tot mai aproape de mine,pe masura ce ma prabusesc spre adancurile Infernului.
***
Pe cand ma gandeam ca voi arde la nesfarsit in mintea lui Lucifer,simt o mana puternica cum imi cuprinde bratul si ma lovesc cu fata de un piept puternic.O haina imaculata alba si niste ochii albastri binecunoscuti ma cerceteaza fulgerator,apoi ma simt stransa in brate protectoare.Barbatul ma prinde tocmai la timp si zboara cu mine in sus,scapandu-ma de blestemul flacarilor.Am revenit pe podeaua neagra si crapata,dar la un semn al mainii lui palatul revine la forma de mai dinainte si surpatura spre Infern se inchide.Ma desprind usor din bratele lui,pentru a-i vedea chipul.
-Makai ?!
Am sarit inapoi la pieptul ocrotitor,orbita de pletele blonde si stralucitoare,de armura lui argintie si de atingerea blanda.
-Layra! Esti in siguranta acum...Nu te teme!
Isi lipeste buzele de fruntea mea si ma mangaie usor pe cap,alinandu-mi sufletul chinuit de fantasmele Printului negru.
-Unde este Lucifer ?
-Este in apropiere,dar sta ascuns vederii mele...Se teme.
-Cum s-a intamplat asta,Makai? Cine te-a trimis aici?
-E datoria mea sa te protejez,ai uitat? Atat in viata,cat si in moarte.
Am inceput sa plang iar,dar lacrimile mele nu mai sunt de spaima,ci de recunostinta.
-Dar eu...te-am omorat!
-Nu Layra...M-ai eliberat! Niciodata nu-ti voi putea multumi indeajuns pentru asta! Acum asculta-ma...Daca Printul incearca sa te ucida din nou,arata-i asta...
Si imi strecoara in palma un obiect asemanator unui talisman.De unde cunoaste Makai slabiciunile Printului? De unde ma cunoaste pe mine atat de bine? Inca de la inceput,a fost ghidul meu printre lupte si tenebre si cu toate astea eu nu stiu nimic despre el.
-Trebuie sa plec.Nu te da batuta Layra,nebunia lui e aproape de sfarsit!
Am deschis gura pentru a-l intreba ceva,dar el a disparut.Oftez cu regret,dar totodata bucurandu-ma ca ne-am revazut,chiar si intr-o iluzie.
-Arata-te Lucifer...Ma faci sa cred ca iti e frica de CEVA!
El apare de dupa o coloana,tinand inca strans in maini sabia de foc.Am ridicat incet talismanul argintiu in forma de cruce,destul ca el sa il vada.
Vocea lui tunatoare are insa sclipiri de uimire.
-De unde ai asta?!
Vine zburand spre mine si sabia de foc dispare din mana lui,prea nerabdatoare sa cuprinda intre degete talismanul.Il smulge din mana mea si il priveste cu nesat,cu ochii negri cutremurati de o amintire.
-Ce este este obiect?
El insa nu-mi raspunde,ci strecoara acea cruce undeva in haina lui neagra.
Ma trage de brat mai mult ranchiunos decat furios,indemnandu-ma spre o camera rosie,cu statui negre si ferestre largi.Nu ma lupt ci ma las condusa de el,aprinsa de curiozitatea de a afla rolul acelui talisman.Ma duce in fata unei oglinzi si se aseaza in spatele meu,dominandu-ma cu statura inalta.Scoate lantul de unde il tinea ascuns si il tine suspendat in aer.Il ia de ambele capete si il strecoara pe dupa gatul meu.Am dat sa protestez,dar ochii lui de foc ma ameninta sa nu il provoc cu nesupunere.Lantul se inchide undeva in spate si lasa crucea stralucitoare lipita de pieptul meu.Mainile lui imi cuprind umerii si mania de mai inainte pare inlocuita de regrete adanci.Ma priveste in ochi,ajutandu-se de oglinda.
-Este ultimul cadou pe care ti l-am daruit...Inaintea razboiului.Inaintea tradarii tale mizerabile...
Un fior imi cutremura fiinta,pentru ca stiu ca spune adevarul,dar tac malc,stiind ca orice cuvant nepotrivit ii poate starni din nou Nebunia.
-Si totusi...Esti aici in mintea mea,incercand sa ma scapi de iadul pregatit de mine insami...DE CE?
STIE! Iluzia a inceput sa se destrame! Nu stiu ce sa raspund,asa ca inghit in sec.Fata lui se lipeste de obrazul meu si imi cuprinde capul in maini intr-un mod tandru,lipindu-si buzele de gatul meu subtire.
-Poate te simti vinovata totusi,Layra...
L-am lasat sa dea crezare mandriei lui nemasurate si m-am lasat sedusa de mainile fierbinti care imi cuprind mijlocul.Capul meu se sprijina de pieptul lui si simt pentru a mia oara lucrul de care imi este cel mai teama: seductie amestecata cu frica,pasiune si razbunare,vinovatie si eliberare.
***
Cand am deschis ochii din nou,m-am regasit pe podea,asa cum ramasesem de cand intrasem in mintea Printului...si am rasuflat usurata! Carnagiul meu s-a sfarsit si undeva inchis,Lucifer se trezeste.Daca Cerul ma binecuvinteaza,el va uita tot ceea ce s-a petrecut in mintea lui si vom putea reveni la zilele obisnuite din Infern,presarate cu festivitati,sacrificii,cruzime si sange.
Dar daca nu...Ma tem ca zilele imi sunt numarate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu