Am revenit strivita in inchisoarea trupului meu si am rasuflat prelung, apoi am deschis ochii. Printul sta in picioare si ma priveste nemiscat si rece. Toata ardoarea de mai inainte a fost inlocuita de obisnuita ura. De indata ce lumina s-a retras sub centura mea, m-am ridicat cu greu si mi-am cautat sabia prin iarba. Apoi ma intorc trufasa, cu pupilele in flacari.
- Ce se intampla, Lucifer? Vreau adevarul!
De data asta buzele lui nu se mai arcuiesc dispretuitor, ci se incrunta feroce. Tace. Imi pun sabia la sold si il cantaresc din priviri. Mania mea de mai inainte a fost inlocuita de indiferenta. Se pare ca Lumina are un efect mistic asupra noastra, ingropand pret de o sclipire securea razboiului vesnic dintre noi. Apoi ma napadesc intrebarile...De ce am auzit vocea lui Kael si despre ce minune este vorba? Cerul imi ascunde lucruri? Scutur din cap...Asa ceva nu se poate intampla! Dupa toate chinurile prin care am trecut...este posibil ca Batranii sa nu aiba incredere deplina in deciziile mele? Apoi amintindu-mi cat de mult imi doream sa il ucid pe Lucifer cu minute in urma...m-a cuprins rusinea. Mi-am plecat capul.
- Nu ai inteles pana acum? Esti doar un pion pentru Opal...Lauryel! Un caraus...Ai ajuns sa porti in tine ceva pretios pentru intunecime si pentru acel lucru te lupti necontenit...Nu ti se pare ironic faptul ca ai ajuns sa ma slujesti pe mine?
Mi-am ridicat o spranceana...Primul meu gand a fost unul de manie. Apoi fata mi se schimonoseste si simt ca voi incepe sa rad...Intr-adevar...mandria lui este atat de mare incat poate ineca iadul! Si sora cu mandria lui e doar nebunia!
- Nu mai rade...Pe toate iadurile, ai gandurile atat de zgomotoase!
Am inghitit in sec si am oprit imaginea care se contura in minte. Cum indrazneste sa mi se plimbe prin minte? Oh, abia astept clipa in care ma voi scapa de blestemata de Lumina...O voi arunca din mine si nu-l voi mai simti niciodata.
- Daca mai cutezi vreodata sa gandesti in acest fel despre darul meu, te voi sfarama...Asa cum am facut cu Briseide! Singurul lucru care ma opreste sa te distrug este ceea ce porti in pantec!
Am zambit sarcastic si mi-am dezlipit buzele cu greu.
- Macar suntem de acord in privinta unui lucru: cand toate acestea se vor termina...Ne vom ucide unul pe altul!
El imi intinde mana cu palma spre cer si asteapta sa o intind si eu, pentru a pecetlui ultimele noastre cuvinte. Oh, nu voi uita niciodata ca a ruinat ordinul Semilunei si mi-a sacrificat surorile! Pe masura ce imi amintesc trecutul, dorinta din pieptul meu incepe sa creasca.
- E o promisiune?
Inima imi bate deodata ca o toba. Oare imi pierd mintile? Sunt in stare sa tradez ordinele ceresti doar pentru a-l rani cu adevarat pe Lucifer? Pentru a ma razbuna? Vazand ca sunt nehotarata, Lucifer face un semn si creeza o sfera de energie albastra care ne inconjoara pe amandoi si ne rupe de restul Umbralului. Sub picioarele noastre curge un rau translucid si deasupra ploua cu raze. Sfera ne va proteja gandurile de toti fratii nostri, atat luminosi, cat si intunecati. Nici macar Kael nu ma va putea simti. Singurii care voi stii ce se intampla sunt Batranii.
Acum il vad cum zambeste larg si bratul lui urca incet spre cotul meu, incolacindu-se viclean in vreme ce eu fac acelasi lucru cu bratul lui. Ma prinde violent de parul pe jumatate despletit si ma lipeste de el. Nu am dat sa fug si nici nu m-am ascuns de ochii lui. Gandul ca as putea sa ii distrug corpul incepe sa ma incante...Vreau sa il insangerez si sa arate la fel ca Briseide...Sau mai rau. Zambeste in zeflemea. Nicicand, niciodata nu am simtit atata dor de razbunare ca acum. Obrajii mi s-au inflacarat ca o vapaie si sangele imi clocoteste de nerabdare.
- Sa incheiem. Saruta-ma. Altfel nu voi crede spusele tale.
- Un sarut de onix? Asta e ceea ce iti doresti?
Nici eu nu stiu de unde am capatat atata indrazneala. Batranii vor fi uluiti de aceasta alegere nebuneasca...Kael va afla, intr-un final! Dar ei nu inteleg, nu stiu, nu sunt in locul meu...Am pierdut totul! Toata viata mea pamanteasca a fost o oroare fara sfarsit, pentru ca umbra lui Lucifer m-a cotropit in toate ungherele! Batranii nu stiu cum este sa iti fie sfasiata inima atunci cand ii vezi pe toti ceilalti murind din vina ta...Kael nu stie cum este sa porti in tine durerea Damnatului. Am o unica sansa sa imi razbun lacrimile si Opalul vrea sa mi-o rapeasca! Mai mult, Lucifer primeste si darul care ii va asigura supravietuirea de acum incolo. Cate suflete vor suferi din cauza acestei hotarari nesabuite? Pe cand ma zbucium interior, ii vad gandurile ca o poveste macabra, desfasurandu-se in mintea mea cernita. E furios pentru ca am eliberat Deuronomii si i-am stricat planurile pe care si le facuse cu Umbralul. Se teme de armata dezlantuita de defuncti.
Mi-am dus mana incet spre obrazul lui si am intalnit in cale o suvita neagra. Vantul izbucneste deodata in jurul nostru si suvita isi gaseste culcus pe umerii lui. Pupilele dornice sa ma pacaleasca devin flacari infernale...Ii simt pielea rece sub degete si simt ca acest lucru ma va costa mai mult decat imi pot imagina. L-am cuprins salbatic de par si l-am smucit spre mine, zdrobindu-ma de buzele lui cu simtul datoriei. De indata ce mi-a atins gura calda, a vrut mai mult si mi-a cuprins capul in maini, de o parte si de alta...pentru a ma obliga sa raman. M-am luptat din greu cu mine, ca sa nu fug de indata, dar dorinta este mai presus de ordine si frica de pedeapsa. Mi-am inchis pleoapele si m-am lasat sedusa de fratele intunecat, dusmanul meu de moarte, calaul meu si in acelasi timp sarcina mea. I-am simtit gustul usor sarat si mi-am dat seama ca buza imi este inca ranita, iar sarutul m-a facut sa sangerez inca un strop...Am tremurat usor din gene si apoi am vazut ca el ramasese cu ochii deschisi, nescapand nicio tresarire a chipului meu obosit...M-am retras brusc, fiindca sarutul de onix se incheiase si intelegerea fusese semnata. Sfera se autodistruge si ne regasim in aceeasi poiana mohorata, decorata inca de crucea suspendata pe care atarna sora mea.
El isi aranjeaza haina si misca usor din cap, asternandu-si pletele rebele pe conturul capei negre. E mai mult decat multumit de cele intamplate. Am ramas ca o stana de piatra...gandindu-ma la ceea ce am facut. As vrea sa am remuscari, dar nu am...Nu este prima oara cand incalc regulile si ma astept la represalii severe. Din pacate pentru mine, greselile de dinainte mi-au fost iertate, pentru ca eram doar un om nestiutor de rangul sau...Acum insa, ma tem ca dupa sfarsirea misiei, imi voi pierde rangul...Gandul ma mistuie, dar ideea ca Lucifer sa castige si razboiul...ma transforma in cenusa si pulbere.
- Cine ar fi crezut ca ai in tine samanta razbunarii? ranjeste el.
- De ajuns! Asta va ramane intre noi si numai intre noi, Lucifer! Auzi?
El isi duce degetul la buze in semn tacere totala. Stiu ca orice ar fi, va pastra secretul. Si nu cred asta din pricina ca el ar fi icoana cinstei ci pentru ca stiu ca isi doreste sa ma ucida la fel de mult pe cat imi doresc si eu sa il vad invins. Inainte de asta mai am un singur lucru de facut: sa ma asigur ca Belial va primi o infrangere umilitoare. Pasii lui vor fi stersi de pe taramurile celor morti si oamenii vor popula din nou Adabadul, luandu-si inapoi teritoriile care le apartin de drept. Am oftat si am dat sa plec, dar glasul intunecatului ma opreste.
- Ai grija de Lumina mea. Si incearca sa nu te lasi ucisa. Nu l-am mai vazut demult pe Belial atat de insetat de sange.
- Belial urmeaza ordinele tale! Ar trebui sa ma tem?
- Nu pe el trebuie sa il cercetezi, ci doar pe cei din preajma ta...Ei sunt adevaratul pericol, ranjeste el.
Gandul mi se duce spre pentagrama regelui si disparitia lui Landir. Apoi imi dau seama ca sarutul a fost ceva mult mai mult. Lucifer mi-a permis sa vad o parte dintre planurile lui si mai mult de atat...si locul intalnirii viitoare. Ce urmareste? Mi-a intors spatele si s-a dus cu pasi mari spre marginea platoului. Apoi s-a aruncat in gol, cu mainile intinse. Aripile de fum s-au rascolit din el ametitor si silueta i-a devenit o torta devorata de intuneric.
***
M-am intors la picioarele crucii de lemn, privind cu mila spre starvul Briseidei. O fiinta gingasa, ascultatoare, mereu supusa ordinelor marii preotese...Si tocmai aceasta supunere oarba i-a adus sfarsitul.
-Oh, iarta-ma...Nu ti-am putut salva sufletul de intuneric!
S-a mai adaugat un lucru pe hartia nescrisa a poverilor mele. Toate mortile lor atarna de gatul meu. Iar acum, soarta deuronomilor se tine de un fir de par...Vardas este insemnat de Lucifer iar eu, orbita de jocul lui si razvratita contra Cerului, am uitat ca trebuie sa port o batalie.
M-am ridicat si am murmurat o rugaciune de iertare, apoi am rotit mana de trei ori in trei cercuri, iar trupul surorii mele a luat foc. Am ramas langa ea pana cand s-a prefacut in scrum si am purtat acel scrum in pumnul meu...in apropiere de marginea prapastiei. Am dat drumul prafului in abis, mi-am luat ramas bun de la sufletul ei si m-am lasat sa cad... Imi simt spatele zbatandu-se si ma inalt in aer, zburand razant pe deasupra padurii, ducandu-ma spre cetatea napastuita.
Adabadul este cuprins de bezna iar ceturile aranjate de Belial ii ascund strategic armata. De ce nu atacase? Doar stia ca nu ma aflu in cetate, ca soldatii sunt imprastiati si ca regele este ranit. Un gand ma izbeste: oare a ramas indaratul zidurilor la ordinul Printului? De ce ar vrea Lucifer sa ma protejeze cand stie ca sunt destul de puternica pentru confruntare? Nu...Nu se teme pentru mine. Se teme pentru darul lui. Nu vrea ca acesta sa ajunga in mainile altuia si sa il piarda pentru totdeauna. In urechi imi rasuna niste vorbe batjocoritoare: " Recunoaste...Nu vrei sa ii mai dai inapoi Lumina lui Lucifer ".
BRISEIDE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu