Gandurile imi sunt ca pasarile speriate.Mainile imi frig si sufletul este cand inaltat la Ceruri,cand coborat in abisurile Infernului.Ma plimb de sus in jos intr-un ritm ametitor,auzind mereu intrebarea" Cum ar fi sa nu mai pleci niciodata din imbratisarea mea?" O aud iar,si iar,si iar,intr-un ritm agonizant...
Nyria,Lilia,Vardas,Makai...Toate acele lupte sa fie pentru nimic? Nu pot accepta ca atata suferinta a fost in van! Sangerez,pentru ca nu este nimic ce mi-as dori mai mult.Da,intr-adevar,tanjesc sa ma reunesc cu el,odata pentru totdeauna! Insa...Nu pot trada oamenii! Pe ISH,deja am facut mult prea multe greseli!
-Lucifer...NU!
El ma ridica pe data si ma tranteste la loc in pat.Se lungeste peste mine si ma lipeste furios de pieptul lui.
-Simti asta? E inima mea.Cum poti sa infigi cutitul in ea din nou,alegandu-i pe oameni? Cum indraznesti?
Isi apropie buzele de mine si imi vorbeste suierat si straniu.
-Pe toate cercurile Infernului...Gandeste-te bine...Te voi spinteca si te voi da corbilor...Nu,te voi sacrifica pe un altar,Layra! Spune "da"!
Inebunit de dorinta lui cea mai apriga,imi cresteaza buzele cu dintii lui si imi prinde capul intr-o mana,tragandu-ma spre el,cu degetele infipte in pletele mele.
-Iubirea ta este bolnava,frate!
-Esti la fel de bolnava ca si mine....Doar ca nu vrei sa recunosti!
M-am retras cu toata forta de care eram capabila si l-am izbit cu pumnul in figura,pana am simtit ca imi pocnesc oasele.El a ramas uimit locului,parca nevenindu-i sa creada.Ochii lui capata flacari si fumul incepe sa se incalzeasca si sa cufunde incaperea,incat ai crede ca te afli in una din carcerele de arama ale Infernului.M-am retras taras,ca o umbra pe langa pat,cand l-am simtit in spatele meu.Am dat sa fug,dar imi simt picioarele moi si frica imi intra in suflet,pentru ca stiu ca nu am destula forta sa ma apar.Catusele acelea blestemate!
-Te omor!
M-a prins de gat si m-a ridicat cu o singura mana,tinandu-ma lipita de peretele estic.Lumina lumanarilor a crescut brusc si geamurile au inceput sa zornaie.Afara,vad un amurg sangeriu si un desert secat,acoperit de schelete.
Este inebunit de furie si degetele i se inclesteaza,sugrumandu-ma.Imi capteaza ochii si se hraneste din disperarea mea,pe masura ce ma ridica incet in aer.
Piciorul meu il izbeste in pantec cu sete si pentru o clipa taria stransorii scade.
L-am lovit inca o data si el mi-a dat drumul asemeni unui sac.M-am pravalit pe jos.Abia acum parca incepe sa inteleaga ceea ce voia sa faca.
-Poti sa ma omori daca vrei...Dar nu il voi trada pe Tatal meu!
- Am ceva mult mai rau pentru tine,surioara! Lucrul de care te temi cel mai mult!
Ochii mi s-au marit de spaima cand ii vad zambetul viclean si atoatestiutor,care are darul de a ma speria mai rau decat toate loviturile si vorbele grele primite de cand sunt aici.Tortura trupului mi se pare dintr-o data mai lesne de dorit.
-Nu,nu vei face asta! Uiti cine sunt! Mesagerul lui ISH va fi protejat de profanare!
-Dumnezeului tau nu ii pasa de tine! Eu sunt Dumnezeu! Mie o sa mi te inchini,daca nu vrei sa conducem ca egali!
Felul in care isi misca buzele si caninii ce se alungesc,imi dau de inteles ca bestia intunecata din el se trezeste pentru a ma pedepsi.M-a luat de mijloc si m-a izbit cu capul de o coloana...Durerea si ameteala ma naucesc,lasandu-mi in minte doar amintirea marmurei reci. Aripile lui cresc din umeri si ma invaluie ca o manta.
-Daca nu ma vrei de bunavoie,te voi lua cu sila!
-Mai bine omoara-ma!
Gemetele mele il lasa nepasator.Crud si hain,imi sfasie si ultimele bucati de haina si se lipeste fierbinte de mine,facandu-ma sa tremur.I-am infipt unghiile in carne,vrand sa ii provoc durere,dar asta il face sa se intarate si mai tare.
-Te vreau asa de mult! Nu te mai impotrivi!
Mi-am pus mainile in pieptul lui si l-am impins cu gesturi disperate.El isi arunca haina brodata cu aur si ramane cu pieptul si bratele dezgolite,singurele podoabe fiind niste insemne stranii,desenate in cruce,care se regasesc pe umerii lui.
Degetele lui imi framanta umerii,facandu-ma sa simt niste fiori nelegiuiti.Se uita avid spre sanii mei speriati,spre pantecele rotund,spre solduri si imi frange buzele.Staruirea lor ma indeamna sa le accept pe ale lui,doritoare si pedepsitoare.
Ochii mi se duc spre ceea ce poarta legat de sold,dar ma prefac ca nu am vazut si ma uit in ochii lui.Ma las stransa in bratele nelegiuite,mangaiata crud si repede,robita de buzele lui,simtindu-ma murdara si condamnata.Il aud rasufland cu greu,pe masura ce ma saruta si se adapa cu mine,cu lumina mea,atat cat mi-a mai ramas.Gura lui imi dezmiarda gatul si mainile ma insfaca de spate,ridicandu-ma peste el.L-am inconjurat cu picioarele si l-am lasat sa ma priveasca.
Ochii mi se duc spre scanteierea de la soldul lui.Il mangai pe spate si ma lipesc de el,ascunzandu-mi gandurile pe cat de bine pot.Oh Dumnezeule,asta e atat de gresit,o marsavie strigatoare la cer! Imi ascund cu greu lacrimile.
Mana mea dreapta se inclesteaza pe obiectul suflat in aur.Il simt rece si amenintator si in acelasi timp izbavitor.Ma dau inapoi,strangandu-l in palma,iar Lucifer ramane prizonier al curbelor mele,privindu-ma flamand si contrariat.
-Ce faci?
Mi-am pus intr-o clipita cutitul la gat.Pletele mele lungi mai jos de brau ma acopera ca o imbracaminte mortuara.Pentru ca aceasta camera imi va deveni mormant! El sare in picioare,iar eu ma duc spre patul cu baldachin,tinand mana in continuare la gat,intarind amenintarea.
-Te avertizez! Stai departe,altfel nu vei imbratisa decat un les!
La asta nu se astepta.Ramane nemiscat,plin de furie si in acelasi timp neputinta.
-Pe toti dracii,lasa cutitul jos,Layra! Amandoi stim ca nu o vei face!
Am coborat cutitul si l-am indreptat spre incheietura mainii stangi,apasand pe ea.Arsura ma face sa oftez si vad sangele incepand sa curga in suvoaie.
-Opreste-te!
-Si de ce as face-o?
-Daca iti iei viata,nu te mai pot proteja! Vei ajunge in mainile lui Satan! Vei risca totul,doar pentru a nu te uni cu mine?
-Stai departe...
El se apropie cu pas semet,dar precaut,starnind un val de aer,cu ochii tinta spre incheietura mea,din care galgaie sangele din ce in ce mai mult.Stropi cad pe podeaua rosie si talpile mele goale se lipesc de vopseaua sangelui meu.
-Nu te mai prosti...Sangerezi!
-Nu ar fi pentru prima oara,nu?
-Ce vrei?
In sfarsit! Acum eu pun conditiile!
-Jura-mi pe tronul de admoniu al stramosului tau ca nu vei mai incerca sa ma profanezi!
El pufneste nemultumit,dar pare in acelasi timp ingrijorat de sangele ce nu se mai opreste din curs.Ameteala ma indeamna sa ma sprijin de perete,dar nu voi ceda.
-Voi muri pentru lucrurile in care cred si ma voi intoarce Acasa! Lumina invinge,tu vei pierde! Ce vei alege...frate?
Ultimul cuvant aproape l-am scuipat din gura,voind sa ii amintesc de legatura noastra reala,nu de perversitatea lui,de intunericul ce il indeamna sa ma ucida fie prin atingeri,fie prin cuvinte murdare si nedemne.
-Eu sunt Printul intunericului! Nu voi ceda in fata ta!
Aripile negre si se infoaie si mandria ii este mai mare ca oricand.
-Atunci...Ma vei privi murind.
Mi-am crestat si cealalta mana,murmurand in gand rugaciuni.Daca nu il fac sa ma creada,voi muri degeaba si voi ajunge sa fiu torturata de Satan,pentru crima cea mai mare din cate exista: curmarea propriei vieti.
Sangele tasneste cu putere si manjeste manerul cutitului.Am cazut si m-am lipit de perete,nelasand cutitul.Aud un strigat puternic,metalic si feroce.
-Fie! Iti jur! Acum...Ma lasi sa ma apropii?
Nu pot sa ii raspund pentru ca gatul si gura mi s-au inclestat,trupul imi tremura marunt si ochii mi se inchid incet.Simt maini fierbinti cum ma cerceteaza,dar in minte vad doar fluturari de aripi,ingeri,campii verzi si un soare vesel...Alunec din trup cand ceva ma forteaza sa vin inapoi.Deschid ochii cu greu,privind in jur.Sangele s-a oprit din curs pentru ca Lucifer incanteaza ceva care imi vindeca taieturile.Imi lasa incheieturile si ma priveste lung,lung.Pe fata lui se contureaza un arhizambet si vad zugravit in el un sentiment straniu: admiratia.
-Pe Satan...Semanam mai mult decat as fi crezut! Ai castigat de data asta,dar e doar o lupta dintre multele lupte! Nu uita ca razboiul e intotdeauna castigat de mine,draga surioara!
Buzele lui se reped spre mine si dau sa ma feresc.Le simt pe frunte,straniu,aproape familiar,ca si cand mai facuse asta de o mie de ori.
-Haide! Trebuie sa te imbraci frumos! Avem o sarbatoare speciala in aceasta seara!
M-am strambat de indata,scarbita de imaginile ce imi vin in minte.
-Nu te mai purta ca un copil rasfatat! Iti va placea ce am pregatit pentru tine!
Si zicand acestea pocneste din degete si dispare intr-un rotocol de fum.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu