Pamantul se zguduie si ferestrele s-au spart cu un zgomot inebunitor.Aerul din incapere a devenit sufocant si deodata nu pot sa mai rasuflu.M-am repezit pe coridor si am inceput sa alerg cat ma tineau picioarele spre una dintre iesiri.
Coridoarele sunt insa atat de lungi ca ai nevoie sa zbori pentru a parcurge palatul.Din nefericire pentru mine,un inger fara aripi nu este altceva decat un simplu om.Drumul mi-a fost curmat de o silueta inalta imbracata in zale.Palatul se zgaltaie din toate incheieturile,ca si cand iadul de dedesubt-numit si Abis-ar dori sa iasa la suprafata.
-Unde pleci ?
Cel care imi vorbeste raspicat este unul dintre soldatii lui Belial.
-Da-te din fata mea! Sunt chemata de Print!
-Chiar? Atunci de ce nu a trimis pe cineva dupa tine?
Scarbita de faptul ca a trebuit sa mint,stau si ma iau la harta cu demonul.Un sunet de trambita sparge ferestrele si cioburile cad ca o ploaie din toate partile.Atat eu,cat si soldatul ne-am ascuns in spatele unei coloane,pentru a ne feri capetele.
-Ce se intampla?
Vorbele imi sunt acoperite de zgomotul asurzitor si timpanele mi se revolta dureros.M-am lasat cat mai aproape de podea,ghemuindu-ma.
El ma priveste cu acei ochi negri reci,ca si cand s-ar mira de nestiinta mea.Flacaruile din ei imi dau de stire ca este chemat de catre stapanul lui.Desi nu vrea sa ma lase nesupravegheata este silit sa ma paraseasca.
Ma ascund si merg ca o umbra prin palatul aproape gol,pentru ca toata lumea fuge afara.Cand ies in sfarsit in curte peisajul din fata mea ma lasa fara grai.Nu credeam ca voi trai atat de mult inca sa apuc sa vad o confruntare intre intunecati!
In fruntea zebrunilor se vede tunand si fulgerand Belial,care se revolta in fata lui Lucifer.Acesta sta in picioare in fata unei statui a lui Satana si ranjeste dispretuitor,tinand in mana dreapta un manunchi de fulgere.
Stricaciunile din curte si demonii carbonizati ce au muscat pietrele imi arata ca cei doi tocmai isi masoara puterile.O parte din soldati s-au grupat in spatele lui Lucifer si o alta parte in spatele lui Belial.Azazel se afla si el prin preajma,razand de cearta ce s-a iscat intre cei doi frati ai sai.
-Asta e inalta tradare! Opreste-te acum sau te voi parjoli si vei sfarsi in Abis!
Belial insa si-a scos scutul rosu,care il inconjoara asemeni unui cocon ce pulseaza.
-Ai ales-o pe Ea in locul meu! Te-am slujit vreme de mii de ani,am sacrificat totul ca acest regat sa fie protejat de intruziunea Fiilor Luminii si asta iti e rasplata!
Satul de lamentarile lui,Lucifer face un semn si se inconjoara de asemeni de un scut de foc,care este presarat in interior cu fulgere.Scutul este transparent si lasa sa se vada fiecare detaliu,dar mai ales incruntarea de pe chipul lui frumos desenat.
-Si ce ai de gand sa faci,Belial? Ma vei detrona? Ai face bine sa reusesti,pentru ca daca te inving,torturile tale vor parea jocuri de copii in comparatie cu ce iti voi face eu pentru aceasta rebeliune!
Ca raspuns,locotenentul scoate sabia lui uriasa si o roteste prin aer.
-Frate,gandeste-te mai bine! Ii declari razboi lui Lucifer? Ai inebunit?
Crispat si cu surasul pierit,Azazel face o incercare de impacare a celor doua tabere.
-Nu mai este demn sa ne conduca! Ne-a nedreptatit pe fiecare dintre noi...de zeci si zeci de ori in favoarea celui inger spurcat in trup de carne! O minciuna! Nu cred nimic din ceea ce spune! Nu vedeti ca i-a furat mintile stapanului vostru?
Unii dintre soldati incep sa sovaie,altii insa se tem prea mult sa se revolte si sa fie alaturi de Belial.
-Prea multa vorbarie! Fa ceea ce ai de facut!
Desi nu vrea sa ii mai asculte poruncile totusi locotenentul se grabeste sa ii demonstreze ca este mai bun decat el in arta luptei,un stapan mai priceput si mai lesne de dorit de catre intreaga suflare.Scuturile celor doi frati cresc,cresc si devin uriase,incat acopera aproape toata curtea.Soldatii se dau inapoi,lasandu-le loc pentru a lupta.Il vad pe Azazel cum isi musca buzele si cum vine spre intrarea in palat.Ma ascund si privesc cu coada ochiului spectacolul din fata mea.Belial se repede ca un berbece,iar Lucifer scoate cateva fulgere care ii izbesc scutul.Acesta palpaie si locotenentul este impins cu forta la pamant.Se izbeste cu spatele de o statuie de granit,dar se culege singur de pe jos si scutul ii straluceste din nou.De data asta este mai precaut si se apropie usor de stapanul lui,care zambeste cu dispret.
-Renunta acum! E ultima ta sansa.Nu-ti voi arata nicio mila!
Desi pe dinafara pare neclintit,stiu ca asta e linistea dinaintea furtunii.Ii simt gandurile...Este nelinistit si furios,dar nu vrea sa arate cat este de dezamagit.
-Ucide ingerul...si atunci voi renunta si eu!
El se incrunta si tot cerul se intuneca cumplit.Din nimic,scoate o sabie lunga si eleganta si se pregateste de lupta.Se face pacla si ne pierdem in neguri,singura sursa de lumina fiind trupul de foc al Printului.
-Crezi ca poti sa imi poruncesti Mie? Eu sunt Dumnezeul tau!
Si zicand acestea isi scoate aripile negre,care se izbesc de aripile ca de liliac ale rebelului.Ciocnirea lor scoate scantei uriase,ca si cand ar fi facute din metal.
O lumina asemeni aramei topite preschimba infernul intr-un tablou macabru,neobisnuit chiar si pentru acest regat.Aud doar ragete si urlete din toate partile,vad demoni jupuiti sau arsi de vii si statuile se crapa,faramitandu-se.Lucifer si Belial au devenit doua torte,din care nu se mai poate deslusi nimic.Mi-am acoperit ochii cu palmele,orbita de stralucire.
Cand i-am redeschis,totul se terminase.Infrant si zacand intr-o balta de sange,sta Belial.Aripile ii sunt sfasiate si zdrentuite si geme cumplit.Sabia ii zace aruncata pe jos,iar Lucifer e in picioare,tinand strans in mana arma sa cu inscrisuri aurii.
Face un semn si doi serpi de foc apar din nimic,incercuind incheieturile locotenentului.Se aude o bubuitura si ne clatinam cu totii.Pamantul se crapa si prin deschizatura ivita cade trupul lui Belial.La un alt semn de-al Printului,legiunea de soldati rebeli incep sa arda de vii,urland agonizant si incercand sa isi smulga armurile de pe ei,care se topesc sub imperiul caldurii.Niciunul nu reuseste si esentele lor intunecate se duc adanc in pamant,spre Abis.Lucifer isi priveste sabia inmuiata in sange.Pune degetele pe taisul ei si se insemneaza pe frunte cu sangele fratelui sau.
-Mai are careva pofta de rebeliuni?
Ceilalti demoni au amutit cu totii si ii simt ca tremura pe dinauntru.Au disparut ca niste fulgere,lasand curtea goala.Abia atunci Lucifer se prabuseste.
Cade,cade,dar nu atinge solul,pentru ca Azazel il zarise si l-a prins chiar la timp,apoi l-a ajutat sa se sprijine de o coloana.Am alergat spre el,fara sa stiu prea bine ce fac si l-am vazut intins pe jos,rasufland greoi.Ma uit spre haina lui de purpura,care este taiata intr-un singur loc.Nu vad sange,ci doar o mica taietura vinetie in zona pieptului.Buzele i-au devenit palide si ochii incercanati,tremura ca si cuprins de friguri si isi tine mainile inclestate.Pe ISH,ce poate fi atat de puternic incat sa il culce pe Lucifer la pamant?
-A folosit otrava! Nu una obisnuita,ci pe cea din Pocalul de Arama!
-Pocalul de Arama a fost sigilat,Azazel...Chiar de mine insami.Numai eu stiu sa il deschid,numai eu si...Belial.
-Tradatorul a folosit cheia!
-Prea tarziu.Ar fi trebuit sa ma gandesc ca miselul planuieste ceva...Isi ascundea gandurile fata de mine din ce in ce mai des.
-Ce facem acum Printe?
El isi muta ochii spre mine si parca abia acum ma vede cu adevarat acolo.
-Daca ma poate aduce cineva inapoi,Ea poate sa o faca.Intre timp,ai grija sa nu afle nimeni despre ce s-a intamplat acum.Este o porunca!
Il prinde de brat si il strange cu ultimele forte.
-Nu...nu inteleg,ma balbai eu.Despre ce vorbiti...
Azazel schimba o privire cu Printul si acesta ii da ingaduinta sa vorbeasca.
-Belial si-a muiat sabia in Cupa Nebuniei.A fost un dar de la stramosul nostru Satana...Pana acum am folosit-o doar pe oameni,pentru a-i face sa se razboiasca intre ei.Insa Lucifer este mai puternic decat orice om...Nebunia ce il va cuprinde va fi de zece ori mai rea si nimeni nu poate spune cat timp va tine...
Am zambit rece.
-Nebunie? Voi sunteti cu totii nebuni de ere intregi!
Vorbele mi se sting cand simt degetele geamanului malefic cum ma strang.
-Crezi ca ma cunosti Layra? Te inseli.Sti ce se va intampla daca nebunia ma cuprinde cu totul? Ma voi distruge singur si odata cu mine vei pieri si tu.Suntem legati...Ceea ce mi se intampla mie ti se va intampla si tie.Ai fost atinsa de intuneric...Si Cupa pedepseste doar pe cel care a fost deja atins...
M-am smucit.
-Minti!
In pofida slabiciunii,el incepe sa rada cu sarcasm.
-Du-ma de aici Azazel! Trebuie sa ma legi pana va trece blestemul! Si adu-o la amurg si pe Layra! Nu mai am mult timp...
Acesta incuviinteaza si imi face semn sa ma intorc in palat.Apoi dispare in adanc impreuna cu Lucifer.
***
Cerul s-a milostivit in sfarsit de mine! Belial,dusmanul meu cel mai de temut,zace undeva prin carcerele Infernului si soldatii rebeli au fost trimisi in Abis.Lucifer este otravit cu Nebunie,este slabit si va fi curand incarcerat,pentru a nu distruge totul in jurul sau.Celelalte capetenii au fost plecate la suprafata Pamantului si se vor intoarce abia la amurg.Salvarea mea este aproape!
Nu mai am nimic de pierdut si nu vreau sa raman in Infern ca sa il lecuiesc pe Lucifer de nebuniile lui satanice.De ce crede ca as putea sa il vindec,cand tot ce mi-am dorit a fost sa il vad ranit,infrant si slabit? In inima mea se da o lupta.
Amintirea chipului sau palid imi starneste oarece mila,dar cand imi amintesc de toate miseliile lui trecute ma inspaimant la ideea ca poate fi si mai rau decat atat.Am ajuns in camera mea si am inceput sa ma concentrez asupra sabiei mele,incercand sa imi dau seama unde este ascunsa.Daca as gasi macar shekrul,as avea o arma foarte folositoare,o arma ce ucide pe loc demonii inferiori! In minte imi apare o camera si o cutie lunga,plina de peceti,care tine prizoniera sabia mea.Nu este pazita de nimeni,pentru ca nimeni nu stie ca eu o pot vedea.
Ceva tainic se intampla cu mine de cand m-a vizitat Mihail.Ochii mei au inceput sa vada lucruri pe care nu le puteam vedea inainte si visele au devenit viziuni.Primesc ajutor ceresc pentru eliberarea mea.Totusi,Makai mi-a zis ca rolul meu este cu mult mai important decat as crede si ca este departe de a se termina.Mi-a mai zis un lucru pe care nici nu il pot gandi,de teama ca o sa afle Lucifer.Si acela este lucrul pe care nu doresc sa il fac,indiferent ce s-ar intampla.
Dupa atatea chinuri din partea geamanului meu sadic,inima mi-a devenit o piatra.Nu mai doresc decat putina pace,atat cat mai traiesc pe Pamant.M-am saturat de lupte,de sange varsat si de torturi sufletesti.M-am saturat sa fiu sclava lui Lucifer si sa vad pe toata lumea murind in jurul meu...Toti in afara de mine,ca sa fiu pedepsita inca o data.
Am pornit degraba spre acea camera,privind in toate partile,ca nu cumva vreun gardian sau majordom ratacit sa imi descopere planul.Din fericire pentru mine,mai este destul timp pana la amurg.Rasuflu usurata si in acelasi timp speriata.Este a treia oara cand planuiesc sa evadez...Oare voi reusi?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu