Cu fiecare ceas, ura mea pentru Damnat creste. De fiecare data cand isi infige mana in pieptul meu, dorind sa imi smulga secretul din inima, duhul meu revoltat isi aminteste de camarile iadului...Iar ceea ce simt eu este doar o mica parte din grozaviile care se petrec in carcerele de dedesubt, acolo unde oamenii sunt torturati la nesfarsit de slugile lui Lucifer, iar lumina le este smulsa asa cum imi este mie smulsa, pentru ca regatele sa prospere si capeteniile sa traiasca...
Lupta pentru supravietuire i-a transformat in monstri care fura prin mijloace marsave ceea ce ei nu mai pot avea : darul vietii. Duhurile lor putrezite si groaznice la privit sunt invesmantate in lumina aurie luata cu forta, ca sa se poata privi pe ei insisi in oglinzi fara sa se inspaimante. Sunt doar niste farsori...
Trupul mi se zbate ca si cand este cuprins de friguri si pieptul meu cascat lasa sa se vada carnea sangeranda, in vreme ce el imi cauta lumina ascunsa in inima. Gatul imi este uscat si vlaguit de la strigatele ce imi ranesc ranunchii si seamana din ce in ce mai mult cu al unui animal prins intr-o capcana bine mesterita.Satul sa ma mai auda urland, se odihneste pret de cateva clipe, uitandu- se cum pielea mi se aduna la loc, oferindu-mi o nestatornica usurare. Nu pot muri...Nu pot muri si gandul ma inebuneste...Trebuie sa indur la nesfarsit acest supliciu?
Degetele lui stranse se apropie din nou de rana ce aproape se inchide.
- Nu,nu, nu ! In numele Cerului, nu mai face asta! Trebuie sa fie o alta cale!
Lucifer se opreste nehotarat, mijindu-si ochii negri, intrebator. Usa se da in laturi si Azazel intra ceremonios, insotit de un om straniu, imbracat in violet.
- Cine este creatura asta? pufneste Printul nemultumit.
- Sardog, Stralucirea Ta...zice el si se lasa in genunchi.
- Regele-vrajitor din Zen' Mud, il lamureste Azazel. L-am eliberat din carcera.
-De ce? tuna Lucifer.
- Este printre putinii care cunoaste magia antica pamanteana. Inanna se afla sub pedeapsa, deci nu ne mai poate ajuta, iar Lilith...Stii prea bine, nu vrea nici in ruptul capului ca Lumina sa se intoarca la tine...
-Ce stii sa faci....vrajitorule?
Acesta se ridica din genunchi si ma priveste cercetator. Zarind suferinta de pe fata mea si vazandu-mi ochii mariti de durere, pare ca il cuprinde o umbra de mila.
- Stiu orice vraja care poate lega Cerul de Pamant, dar nu am mai vazut nimic asemanator...Un inger al luminii purtand in el amprenta intunericului?
- Daca reusesti, te voi elibera si vei primi un loc in regatul umbrei. Dar daca nu esti in stare, te vei intoarce in carcera si iti voi dubla chinurile.
Sardog incepe sa tremure vartos si umbra de mila i se preschimba in incapatanare. Ar face orice acum ca sa reuseasca, chiar si cu pretul vietii mele.
-Imi trebuie timp ca sa imi pregatesc uneltele, Printul meu intunecat si adorat...
- Vei gasi tot ce iti trebuie in odaile de tortura. Ai timp pana la rasarit.
Vrajitorul pleaca intr-un suflet, iar Azazel ramane alaturi de noi.
- Printe, dar daca nu aceasta este calea? Daca o vei ucide degeaba si Lumina te va parasi odata cu ea? Oare puritatea se poate intoarce cand i-ai intinat culcusul prin crima? Lauryel este ca si pantecele ei...Lumina creste in ea, se bucura, radiaza...
Simtind ca are dreptate, Lucifer se incrunta si ma priveste dezamagit.
- Ce alta cale mai am, Azazel? Nu mi-a mai ramas mult timp...
- Lumina nu poate fi smulsa din ea, nici ademenita sa iasa prin vraji... Putem incerca, dar...Este un crampei din Opal, Printe! Partea din tine care a ramas printre Nepatati! Nicio cale de- a noastra nu ne va aduce izbanda!
- Si ce ai vrea sa fac? Sa astept sa mor ?!
Intunecatul se maniaza din nou si isi strange pumnii pana i se albesc.
Azazel se plimba preocupat, cautand prin mintea lui diabolica o solutie.
- Trebuie ca Lauryel sa iti dea darul de bunavoie... Atunci Lumina va iesi.
- O torturez de ceasuri intregi tocmai pentru ca nu isi doreste asta! spumega Printul si isi indreapta bratul spre unul dintre pereti.
Mania lui spulbera de indata cateva sute de oglinzi care se sparg asurzitor si zidul se darama undeva in unghi, lasand sa se vada o parte din curtea interioara.
- Dupa ce o vei tortura inca trei zile, va ceda. Crede- ma, Printe.
Imi ridic chipul obosit si inlacrimat, privindu-i cu cel mai mare dispret.
- Nu pot sa iti dau Lumina nici daca m-ai tortura o mie de ani! E voia Cerului!
Azazel isi strange buzele intr-un arc amenintator.
- Trebuie sa incercam pe calea veche...Cea pe care ai vrut-o de la inceput, Printe... O unire a trupurilor voastre poate atrage Lumina in tine. Trebuie sa facem in asa fel incat sa o amagim ca ceea ce se simte intre voi este dragoste...Si atunci fructul unirii o va imbata si Lumina va dori sa se salasuiasca in tine...
Am ramas cu gura cascata, apoi am inceput sa rad. Rad de se cutremura scaunul.
- Am sfarsit prizoniera in Iad de trei ori si cu toate vrajile, pecetile si tortura, Lucifer nu a reusit sa ma pacaleasca sa ne unim...Si nu va reusi niciodata!
Cei doi raman descumpaniti, apoi Printul se repede si imi strange barbia intre degete, silindu-ma sa il privesc.
-Intr- adevar...Taria ta este uimitoare si o stim cu totii. Dar nu te amagi crezand ca vom simti vreun dram de mila pentru tine! Te voi tortura zi si noapte, pana alegi cealalta cale! O sa iti doresti sa nu fi fost niciodata nascuta, Lauryel!
- Asa sa fie!
Ochii mi se aprind ca scanteile. Stiu ca ambele cai duc la pierzania mea, de aceea nu mai conteaza ce cale imbratisez. O sa indur tortura pana el va obosi sau pana Lumina se va revolta si ma va parasi! Orice ar fi, el nu va castiga!
***
Zorile imi aduc o raza de speranta si imi deschid pleoapele cu greu, privind miile de cioburi de oglinda ce au imbracat podeaua. Imi arunc ochii pe fereastra si vad bolta verzuie stralucind, vestind miile de oare de chin care ma asteapta.
Dupa atatea lupte, dupa atatea pierderi si dupa atata varsare de sange, Damnatul inca nu se poate opri din nebunia lui. Si cum ar putea, dat fiind ca la mijloc e insasi viata lui? Demult, dupa Cadere, citisem despre durerile nemaintalnite care se simt atunci cand un duh se descompune odata pentru totdeauna... Fata de ororile iadului, aceasta tortura este cea mai rea dintre toate, fiindca duce la distrugerea definitiva a duhului si pierderea formei...Daca nu gaseste o cale sa se hraneasca, Lucifer va sfarsi fiind doar o scanteie, ce se va intoarce in Lumea fara forma...Dar inainte de a ajunge acolo, va simti pe pielea lui tot chinul pe care l-a oferit altora si va arde vreme de mii de ersafi in flacarile sale proprii, asa cum un peste se ineaca in propria balta, ce mai inainte il proteja si il hranea...
O licarire imi atrage ochii si vad intrand prin spartura din zid un porumbel alb. Frumusetea lui este uimitoare...Are ciocul de margean si ochii ca doua margele albastre. Zboara in directia mea cu repeziciune si mi se aseaza in poala.
- De unde ai venit? il intreb bland.
- Sunt eu, ingerule. EU!
Ce este aceasta voce subtirica ce pare a veni dinspre porumbel?
- Care EU?
- Eu, Landir...Nu te-ai mai intors si am venit sa cercetez!
- Pleaca Landir....Este prea tarziu acum.
Porumbelul zboara din poala mea si se roteste ametitor in aer, pana devine un vartej. Vartejul creste, creste si capata forma de om. Cand atinge podeaua, il vad pe preot imbracat in hainele lui rosii petrecute de o capa albastru inchis.
- E vremea sa plecam!
Si zicand acestea Landir pluteste spre tavan si imi recupereaza sabia din cateva miscari. Apoi vine langa mine si incearca sa imi elibereze mainile.
- Daca esti prins, vei sfarsi in carcere...
-Spune-mi ce sa fac ! Cred ca aceste legaturi sunt inecate in magie demonica!
- Foloseste sabia!
Taisul armei mele incepe sa taie legaturile, care se topesc, dar tot la fel de repede se refac. Aud pasi pe coridor si ciulesc urechile, apoi glasul mi se frange.
- Este EL! Fugi,Landir!
Dar preotul se incapataneaza sa taie mai departe si legaturile se slabesc. Ascunde sabia indaratul scaunului misel si se preschimba la loc in porumbel. Pe cand se deschide usa, el zboara prin spartura afara iar eu ma prefac adormita. Simt catusele cum sunt pe cale sa cedeze si imi adun ultimele forte.
- Layra...
O mana aproape blanda imi mangaie chipul , facandu-mi inima sa bata zburdalnic de spaima. Amintirea zilei de ieri imi aprinde ura ca o faclie. Deschid ochii si il vad pe Print in fata mea, cercetandu-mi chipul cu ochi linistiti. Ce se petrece oare in mintea lui murdara? Imi mangaie pletele usor si ma retrag scarbita, amintindu-mi cu cata cruzime imi sfasia pieptul.
- Ce vrei? ii zic ragusit.
- Accepta unirea si totul se va sfarsi curand. Da-mi Lumina inapoi!
Legaturile stau sa plesneasca. Imi strang pumnii si le rup. Dintr-un singur salt m-am desprins de scaun si m-am dat indaratul lui. Lucifer scoate de indata un jet rosu din maini, dar ma ascund dupa spatar si insfac sabia. Eliberata de magia scaunului simt cum fortele imi revin si ma reped spre el cu manie. Descumpanit si furios de faptul ca m-am eliberat, el face un semn cu degetul inelar si una dintre sabiile plutitoare vine rapid spre el. O prinde si se aseaza in pozitie de aparare, izbind lama metalica de lama sabiei mele. Printul se incrunta si metalul arde intreaga incapere, topind incet oglinzile.
-Desi asa vrei sa fie! Alegi distrugerea!
Sabiile se ciocnesc cu viteza fulgerului si mugetul lor darama peretii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu