Ma aflu din nou in curtea de piatra,locul unde se desfasoara de obicei ceremoniile.Astazi curtea este goala si nu vad dansatorii pe care ii urmaresc de obicei.Pesemne sarbatorile lor se desfasoara in alta parte,pentru ca aud muzica in departare,in partea de vest a castelului.Sunt singura si ma simt infrigurata.
Cerul are o culoare plumburie si trista,dar palatul scanteiaza ca o nestemata rosie,incalzit de flacarile Infernului ce zac adanc sub pardoseala.
Se aude un vajait si vad o coloana de fum negru cum capata contur.Coloana se clarifica si ma lasa sa vad un tanar chipes,imbracat intr-un costum verde inchis.Parul blond ii este prins cu panglici si are semne pictate pe fata.Daca nu ar avea ochii complet negri,ar fi asemenea unui om obisnuit.Se inclina si eu ridic mirata din spranceana.Modestia lui este insa ingrozitor de falsa.
-Eu sunt Desmoniu...Printul m-a trimis sa te escortez.
Inclin din cap fara sa ii raspund.El imi face un gest cu mana,prin care ma invita sa o iau inainte.Mergem pe drumul pavat cu marmura pana ajungem la o cladire separata de restul palatului.Aceasta arata ca un dom imens,iar undeva sus acoperisul este spart,lasand cerul sa se vada atunci cand pasesc inauntru.
Domul este un fel de templu satanic,pentru ca vad peste tot simbolurile Primului Cazut. Centrul de interes e reprezentat de un fel de fantana sapata in pardoseala,care este partial descoperita.Niste zebruni se chinuie sa traga capacul si lasa sa se vada un intuneric adanc.Probabil ca fantana duce in Infern.
Aceasta sala cu vedere spre cer este plina de luciferieni care vorbesc in soapta.Ridicand capul vad ca marimea fantanii este aproximativ egala cu spartura ovala din acoperis.La fel ca peste tot,locul e decorat cu statui si coloane.Un fum vag se ridica dintr-o incapere mai mica,ce pare un fel de capela.Banuielile imi devin certitudini cand vad unul dintre preotii satanici cum inalta mainile spre statuia Potrivnicului,inchinandu-se si afumandu-se.Numar sase preoti,al saptelea fiind cel mai mare in grad.Se deosebeste prin faptul ca desi este imbracat in alb ca si ceilalti,poarta o centura rosie la brau,decorata cu serpi.
Ei psalmodiaza de zor si aranjeaza catuile care acopera locul cu miros ascutit.
Vorbele lor de neinteles se amesteca formand o cantare lugubra,care ma face sa inghet.O usa se deschide si vad un mic alai,iar in mijlocul lui pe Print.
Toata suflarea isi intoarce capetele spre el admirativ.Preotii isi continua insa netulburati cantarea,semn ca nu pot intrerupe acel ritual inchinat Intunecimii.
Ochii mei zabovesc asupra hainelor pretioase pe care le poarta Lucifer.Ca de obicei,nu se zgarceste cand este vorba de tesaturi si podoabe.Mantia lunga si albastra ii cade pe pardoseala si se prelungeste ca o trena.Insotitorii lui se feresc cu mare bagare de seama,ca nu cumva sa ii calce vesmantul din greseala.Alaiul se aseaza pe doua coloane si formeaza un coridor.Soaptele se intetesc cand il vad pe Printul lor inaintand pe coridorul din trupuri si venind spre mine.
Zambetul lui rece si rautacios ma masoara din ochi.
-Ai venit!
Nu pot sa ma stapanesc.
-Nu ca as fi avut de ales...
El rade multumit de ironia mea si bate din palme.O trapa se deschide undeva in spatele alaiului si se ridica ca un postament,lasand la vedere trei siluete:doi gardieni purtand in lanturi o femeie blonda de o frumusete tulburatoare,manjita pe hainele candva somptuoase: Astaroth.Chipul ii este incarcat de furie si frica.Gardienii o aduc pana in fata noastra,mergand incet si sacadat,pe ritmul impus de glasurile preotilor negri.Acestia ies cantand din capela,purtand in maini steaguri rosii si pasesc straniu,formand un cortegiu sumbru.De ce simt ca sunt pe cale sa particip la o inmormantare? Ochii mi se duc spre fantana fara fund.
Ea ma zareste si isi ridica ochii negri umezi de lacrimi.In minte mi se contureaza un gand,sunt gata sa dau un pas spre ea,cuprinsa de mila cand..."
"Layra...Daca ti-a pasat vreodata de Vardas...Sa nu lasi planurile lui Lucifer sa se indeplineasca! Trebuie sa il salvezi...!"
Ochii ei sunt muti,dar vorbele imi rasuna clar in minte.Ma uit pe furis la Print.
"Dar cum as putea face asta?"
"Calea ti se va intrezari...Doar sa nu il lasi sa castige!"
"Cum ramane cu tine,Astaroth?"
"Soarta mea e pecetluita...Jura-mi ca il vei scapa pe Vardas de chinuri!"
Buzele mi se intredeschid speriate si ma uit iar la Lucifer.Chiar nu ne aude gandurile? Astaroth asteapta un raspuns,nescapandu-ma din ochi.Dar nu ii raspund nimic pentru ca nu stiu ce sa ii raspund.Preotii ii picteaza pe umeri si brate simboluri cu sange uman,chiar daca ea se impotriveste.Lanturile cad si este tinuta in continuare strans de incheieturi.Rochia neagra pe care o poarta se potriveste cu spiritul ei indoliat.Pare mai trista din cauza lui Vardas decat din cauza soartei proprii.Incet,este adusa pana la marginea fantanii.
-Astaroth,draga surioara!
Printul se duce spre ea zambind siret si ii cuprinde fruntea intre palme.
-Nu te teme...Nu te voi tine acolo decat 500 de ani...Dupa care ne vom impaca si vom uita ca acest episod neplacut a avut loc.Cavalerul tau nu va fi mai mult decat o durere de cap,atunci cand voi termina cu tine.
-Fii blestemat! ii spun buzele ei rosii.
El o saruta teatral pe frunte,incantat de crudul sau joc,apoi se retrage,lasandu-o scarbita si manioasa.Desmoniu ma prinde de maini si ma impinge spre buza fantanii.
-Vino Layra...Trebuie sa vezi si tu cum arata o Groapa a pedepsei...
Lucifer imi face semne de apropiere si insotitorul meu imi da drumul.Alte maini ma apuca silit si ma indeamna cu sadism sa pasesc cat mai aproape.De o parte a fantanii ma aflu eu,iar de cealalta parte Astaroth.Ochii ei ma implora din nou "Layra...Il vei salva?"
Incuviintez din cap,apoi ochii mi se duc spre adanc.Ea pare deodata usurata.
Fantana incepe sa lumineze puternic si vad ca de fapt are un fund.Dar pe fund...vad o miscare ciudata.Simt niste brate fierbinti cum ma cuprind de grumaz si ma apleaca deasupra ei,iar cizmele imi sunt asa de apropiate de buza fantanii,incat sunt pe punctul sa cad.Fantana isi dezvaluie secretul macabru: o incolacire de serpi otravitori de toate marimile si culorile o acopera ca o haina.Parul mi se ridica de groaza si ma prind de incheieturile lui,incercand sa ma dau inapoi,dar trupul Printului imi este zid.Ma face sa alunec tot mai mult,intr-o incercare vadita de a ma speria.Soapta lui imi mangaie obrazul,infiorandu-mi urechea si purtandu-ma in negurile mintii.
-Asta te asteapta daca vei continua sa ma sfidezi...
Amenintarea spusa pe un ton aspru si miscarea serpilor deranjati de lumina ma face sa tremur incet.Biata Astaroth,este palida,dar nici gand sa implore mila de la Print.Amandoua o stim ca oricum nu va primi asa ceva...Cantecele se inalta rugator,preotii incanteaza si danseaza si zebrunii o aduc pe demonita pe margine.Inchid ochii,nevrand sa o vad pe Astaroth cazand si imi intorc capul ingrozita.Dar mana lui ma strange de maxilar si ma obliga sa revin la pozitia initiala.
-Priveste...
O usa se deschide din partea opusa capelei si pe ea intra vijelios Belial urmat de Lilith.
-Am intarziat la spectacol?
Lucifer isi desprinde barbia din parul meu.
-Ati venit exact la timp.
-Ingaduie-mi Printe...
Cei doi isi zambesc siret si simt gandul ticalos al locotenentului.Desi cruzimea lui e vestita,nimic nu ma sperie mai mult in aceasta clipa decat prezenta Printului,o amestecatura stranie de tandrete si cruzime desavarsita.
Belial ocoleste abil preotii,pentru a se duce in spatele demonitei.Desi nu se citeste nimic pe fata ei,Lilith este speriata.Cred ca isi aminteste vremurile de restriste in care decazuse din gratiile Printului.Acea groapa putea fi pentru ea...Putea fi pentru oricare dintre noi.Locotenentul nu cunoaste insa acel sentiment numit mila,asa ca o prinde de umeri pe Astaroth si face semn zebrunilor sa se indeparteze.
-Ne vedem curand...ranjeste el si o impinge in fantana.
Se aude un urlet,un singur urlet,dupa care o vad pe Astaroth prabusita pe spate in groapa plina de vipere.Ametita de cadere,incearca sa se dezmeticeasca.Lumina rosie o descopera pitonilor si cobrelor,care incep sa o caute.Unul dintre serpii vargati cu maro i se incolaceste pe dupa grumaz.Ea incepe sa urle,incercand sa il indeparteze.Doua vipere i se inclesteaza de maini.Si incep sa o muste.Geme si icneste si se zbate,incercand sa se desclesteze dintre ei.
Sufletul imi e cuprins de o spaima fara sfarsit,cand ii vad fata chinuindu-se,stiind ca va suporta asta pentru 500 de ani,fara ca sa moara.Capacul este tras incet peste groapa,iar lumina incepe sa piara,lasand-o in intuneric.Doar ea si serpii.Va fi otravita,sugrumata,muscata si insangerata si nimic nu o poate salva!
-Lucifer! Printe! Nu ma lasa aici!!!
El ma smuceste insa de pe margine si capacul acopera spartura,inabusind strigatele ei disperate.Pieptul imi tresara si lacrimile imi tasnesc pe obraz.Ma smucesc din mainile lui si il privesc cu spaima in priviri.El face un semn si toata lumea se duce spre iesire.Belial zambeste satisfacut si dupa ce isi zdranganeste sabia,pleaca cu Lilith.In cateva clipe templul satanic se goleste.Preotii raman sa afume acel mormant ingrozitor,dar eu nu ma mai pot dezlipi.
Am ramas insa ca o statuie de gheata,lasand doar lacrimile sa fie martore a zbuciumului meu.El ma priveste intrebator,apoi intelege si izbucneste in ras.
-Nu-mi spune ca simti mila pentru Astaroth! Aceeasi creatura care ti-a ucis sora!
-Tu esti vinovatul! Tu ai trimis-o in corpul Nyriei! Ea nu a facut decat sa se supuna,asa cum fac toate capeteniile...
Face un semn plictisit spre preoti si acestia se inclina,apoi pleaca grabiti spre capela,lasandu-si incantatiile neterminate.
-Ce ai spus?
-Am zis ca esti un marsav! Nu cruti pe nimeni,nici macar pe ai tai...Esti nebun!
Ca sclipirea unui fulger el se apropie ca o umbra de mine.O palma rasunatoare imi arde obrazul si ma prabusesc la podea.Il privesc cu ochi incetosati.
-Stapaneste-ti limba...Sau vei pieri pe limba ta.
Ma sprijin de o coloana si ma ridic in picioare demna.Ochi lui cu luminite rosii se aprind si imi da mana ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat,asteptand sa il insotesc.
-Vino...Vom intarzia la cina.
Tonul lui nepasator nu imi lasa loc de vreo indoiala.Intr-adevar ma aflu in fata celei mai mari bestii care a existat vreodata! Un urmas demn al Intunecimii.Bestia imi cuprinde mana in degetele lui inmanusate si ma conduce spre iesire.Capul meu se intoarce mereu,privind la groapa acoperita,de unde glasul lui Astaroth nu se mai aude.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu