Zebrunii si-au inaltat aripile de liliac si le-au luat pe surorile mele in zbor.Mainile lor hidoase si degetele terminate cu gheare au inlantuit bratele lor firave,gingase,si pletele lor lungi s-au amestecat cu parul aspru si tepos al demonilor inferiori,care isi duc prada cu bucurie in zbor.Hainele lor albe ma duc cu gandul la biete porumbite rapite de vulturi nesatiosi,care asteapta cu nerabdare sa le sfasie.
Ma simt luata pe sus si talpile mele parasesc pamantul,fiind la randu-mi prada in bratele fierbinti ale celui care carmuieste Iadul,Printul intunecat cu suflet negru.
La o inaltime ametitoare zaresc Templul in toata splendoarea lui.Are zeci de coloane terminate la capitel cu capete de berbec si tap,valuri negre si flamuri,un altar decorat cu mii de cranii si cupe pregatite pentru sange.Preotii lui Satan stau asezati in jurul altarului,cu mainile ridicate spre astrul de argint,mormaind cuvinte in limba ingerilor cazuti,afumati de tamaia lor tulbure care se numeste ihreak,cu degetele pictate in rosu si hainele negre,somptuoase,care le imbraca trupurile firave.
Sosirea Printului nu le opreste incantatiile.Rand pe rand,vin si celelalte capetenii,iar locurile se ocupa treptat,fiecare stiind unde trebuie sa se aseze.Altarul e incercuit de preoti,surorile aduse pentru sacrificiu sunt puse in stanga,in dreapta se afla capeteniile,iar la mijloc sta Denaida,tinuta de brate de gardienii cei mai inalti in rang.Bag seama ca Lucifer a ales doar anumite creaturi sa participe direct la marea sarbatoare,multimea de gura casca ramanand dedesubt,cantand si dantuind,urland si aclamand.Eu raman langa surorile mele,mangaindu-le si soptindu-le cuvinte de imbarbatare,pentru ca stiu ca vom fi ucise miseleste.Neputinta mea e strigatoare la cer! Unde imi este puterea?
Murmurul preotesc se inalta si cel mai batran dintre ei ridica un jungher.Surorile se tanguie,iar una dintre ele este luata de indata de preoti cu forta si dusa in fata altarului.Ma reped spre ei si incep sa ii lovesc orbeste,cand simt niste brate de fier cum ma cuprind din spate si simbolurile de pe incheieturi incep sa arda asa de tare ca nu ma pot stapani sa nu urlu.Azazel ma tine de brate si Lucifer rosteste niste cuvinte care ma fac sa nu ma mai pot clinti din loc.Vad scena de groaza cum se desfasoara in fata ochilor mei si cu toate astea nu pot face nimic!
-Layra,Layra! Canta-ne Pravalnicul! striga surorile in cor.
Glasul Thefirei ma strapunge dureros si jalnic,iar cea care este dusa la sacrificiu ma priveste cu un licar de speranta in ochi.E Hachira,cea mai tanara dintre vindecatoarele noastre,biet suflet oropsit de necurati! Cu mintea tulbure am incercat sa imi amintesc acel cantec de slava,pe care il rosteam impreuna cu ele in fiecare an,in noaptea cea mai Sfanta.
Am acoperit glasul preotilor satanici,ce ma privesc cu dusmanie.
-Veniti surori,veniti sa ne inchinam Imparatului Luminii!
Ca printr-o minune,glasul meu strapunge aerul si cuburile il fac sa se duca peste tot,acoperind urechile demonilor cu imn de slava,lucrul ce mai nesuferit lor,pentru ca aud de indata blesteme pe mii de voci. Lilith se repede spre mine cu un jungher,dar Printul o opreste cu un gest si ea se retrage furioasa,cu ochii negri arsi de flacari.Ceilalti se foiesc nelinistiti,iar ura lor incepe sa creasca cu fiecare clipa.Multimea incepe sa incanteze un imn inchinat lui Satana,iar eu cant cu lacrimi,din toata inima mea incercata,laude Tatalui meu!
-Si cine este cel care imi va face dreptate?
Si surorile mele canta,prelungind cuvintele mele.
-Cel care este plin de dreptate!
-Si cine este cel care imi va vindeca ranile?
-Cel care este Vindecatorul vindecatorilor!
-Si cine este cel care va aduce mangaiere sufletului meu?
-Cel ce este Mangaietorul napastuitilor!
-Si cine este cel care imi da tarie in brate sa lupt?
-Cel care este Atotputernic!
-Dar cine imi va da credinta sa biruiesc toate incercarile vietii?
-Cel care a fost cel mai greu incercat!
-Si cine ma va primi in brate cand moartea ma va rapune?
-Cel care a invins Moartea!
Vocile noastre se inalta peste intreaga suflare si demonii raman incremeniti.Ca la un semn,preotii satanici le iau pe toate surorile si le tarasc de plete spre altar,iar jungherele lor le taie gaturile dintr-o clipire,scaldand templul satanic cu sangele nevinovat.
Un urlet...Un singur urlet neomenesc se aude din pieptul meu si stransoarea ce ma tinea nemiscata piere,iar eu cad in genunchi.Surorile zac adunate gramada langa altar,iar cerul incepe sa se cutremure.Templul se zgaltaie din toate incheieturile,iar preotii canta cu fervoare si credinta,scaldati de intuneric si de bucurie,vrajiti de semnul de pe cer.
Pana si Lucifer pare muncit de o anume teama,atunci cand vede luna ca incepe sa se mareasca,sa se intinda,sa devina un vartej,o POARTA!
Ochii mei inrositi de lacrimi si de revolta se indreapta spre bolta sangerie si sunt martora unui lucru care se petrece doar o data la 500 de ani infernali: deschiderea unei porti spre marele regat al Intunecimii! Semnul nu mai este doar un simplu semn,ci se arata noua ca un tunel intunecat,la capatul caruia se zareste o mare valvataie.Vad preotii cum se aliniaza tacuti,purtand cate o lumanare in mana dreapta,iar gardienii o iau pe Denaida si se aseaza intr-o parte.De ce nu ucis-o si pe ea?
Inaintea preotilor se aseaza luciferienii,care stau tematori,cu ochii negri cuprinsi de ceva de neinteles pentru mine: respect pentru o forta mai mare si mai infricosatoare decat a lor.Urmasul de drept al lui Satan sta in fata lor,imbracat in splendida roba purpurie,cu o coroana de aur pe cap.Inelul sau in forma de sarpe incepe sa straluceasca si vad cum il rasuceste de trei ori pe deget,apoi ridica bratele spre cer,tinand in mana dreapta un jungher maiestrit,batut cu pietre pretioase,cu inscrisuri pe manerul lung.Dupa cum mi se infatiseaza toate,acesta cred ca este un salut.Tunelul se mareste si intuneca toata zarea iar multimea se opreste din incantat si strigat,privind inmarmurita si ingrozita la cele ce se petrec.
O silueta de foc,venind parca din departari imense,de undeva din trecutul tumultuos al creatiei, isi face aparitia prin deschizatura,invitata fiind de sacrificiul a 11 suflete curate ca ghioceii batuti de zapada.Silueta capata contur si devine o bestie cu forma umana,care poarta coarne imense,asemanatoare cu cele de berbec,are ochii in flacari si chipul deformat de ceva mult mai rau si crud decat actele obisnuite ale slugilor lui Lucifer.Chiar Lucifer pus alaturi de el,pare un miel nevinovat.Bestia nu are nimic uman in ea,nu are nimic ingeresc,nu are nimic din ceea ce isi poate imagina o fiinta,fie ea om,inger sau spirit al naturii.
Acel intuneric cu maini si picioare,cu trunchi si cap,pare doar o plasmuire,o forma dorita de el pentru a se arata noua,ceva ce mintile noastre pot sa priceapa fara sa se tulbura si innebuni definitiv.Daca as lua la un loc toata rautatea lui Lucifer si toate cruzimile pe care le-a savarsit de la Cadere,acestea ar fi doar o frunza din Copacul cruzimii acestei fiinte abisal de puternice si intunecate! Nu,nu e doar intunecata...Este insasi SURSA intunericului care a rapit candva sufletul heruvimului stralucitor si a tuturor ingerilor care l-au urmat in rebeliune!
Templul se intuneca si el,totul devine ca o pacla si singura lumina ce mai izvoraste este din scuturile capeteniilor,care si-au scos aripile pentru a se apara de acea valvataie.Eu m-am ascuns dupa o coloana groasa si stau cu ochii pe jumatate inchisi,pentru ca ma tem ca inima mi se va sparge in mii de bucati si sufletul se va pierde in deznadejde daca mai privesc spre El!
El,cel al carui nume nu poate fi pronuntat fara frica...Impotrivitorul Luminii...SATAN!
Un urlet pe mii de voci acopera focul si pacla,rostit de stramosul intunecimii,care isi saluta la randul sau slugile preaplecate.Cand valvataia se mai potoleste,scuturile capeteniilor se sting si aripile lor se aduna la spate,eu indraznesc sa privesc spre ei,ascunsa de coloana.
Se aude o voce fioroasa si metalica,care are darul de a imi ingheta fiecare fir de par din cap.Pielea mi se increteste de groaza si simt ca voi urla.
-Cine ma cheama din Genuni?
-Eu te chem!
Semet,Lucifer repeta semnul cu jungherul.Ceilalti isi pleaca capetele in fata Regelui Intunericului,dar heruvimul ramane mandru si nemiscat.
-Mi-ai adus tributul! Insa NU sunt multumit!
Ragetul lui de leu ii face pe toti sa se cutremure si preotii se ingalbenesc.
-Mai am un dar pentru tine!
Lucifer face semn spre preoti si acestia o aduc pe Denaida in fata lui.Mama mea,devenita acum un tablou al tradarii miselesti,cea care a intors spatele Imparatului Luminii,dar care inca are scanteia divina in ea! Si pedeapsa ei este mare,asa cum si rolul ei a fost mare! Binecuvantarea Lui s-a retras si iata a ajuns sa fie sacrificiul celui fara mila!
Se aude un raset gutural si bestia scoate un tentacul de foc,care se apropie cu repeziciune de noi.Tentaculul o insfaca pe Denaida,care urla agonic in timp ce oasele si pielea ei se topesc sub invadarea focului abisal.Nu apuc nici sa clipesc si Denaida nu mai este decat un pumn de cenusa,ce cade pe lespedea Templului negru.Am inceput sa plang cu sughituri,pasind printre capetenii desculta,cu haina mea alba patata de lacrimi.Am luat pumnul de cenusa de pe jos si mi l-am presarat pe crestetul capului,asa cum se facea candva la ceremoniile de ardere din trecut.Mi-am aratat jalea pentru Denaida,chiar daca asta inseamna sa stau in fata bestiei.Chipul lui Satan se transforma la vederea mea si incepe sa urle.
-Ce cauta EA aici ?!!!
Lucifer tresare,eu ma ingrozesc si ma dau un pas inapoi.Satan arata cu ghiara spre mine si bolta se zgaltaie de furia lui deodata dezlantuita.
-Pe ea o vreau! Scaldata in sange!
De ce,de ce? Toti ochii sunt pe mine,iar Lucifer strange jungherul in mana,tulburat.Nu stie ce sa faca.Se uita cand spre regele intunericului,cand spre mine,nehotarat si parca temator pentru soarta mea.Vine incet si ma apuca de brat,tragandu-ma spre el.
-Nu,Dumnezeul meu nu va permite o asa miselie! Sunt nevinovata! urlu eu din strafunduri,privind spre Satan cu ochii plini de lacrimi amare.
Lucifer ma tine de brate si unul dintre preoti incepe sa incanteze un cantec de sacrificiu.
-Tata,Tata...M-ai parasit? strig eu spre cer,zbatandu-ma in bratele Printului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu