Lucifer se aseaza mandru pe tron, acoperit de sangele celor pe care ii zdrobise, stand cu mana dreapta sprijinita de marginea scaunului, scrutand multimea cu privirea. Ochii lui neinduratori intimideaza soldatii care stau smirna, aliniati pe mai multe randuri. Armata decimata a lasat in urma o mare de cenusa, iar cei care l-au slujit pana acum pe Azazel se lasa intr-un genunchi, cu capul plecat. La fel ca si in Opal, acesta este semnul abdicarii si supunerii in fata adevaratului stapan. Eu raman pitita printre luciferienii imbracati in zale, ocolindu-i pe cat posibil undele. El face un semn spre unul dintre soldati si acesta o aduce de brat, silit, starnind in urma sa o mare de strigate dezlantuite din partea celor fideli.
- Tarfa! Meriti o moarte in chinuri!
- Tradatoare nenorocita!
- Aceasta femeie nu merita sa fie Printesa noastra!
Indignarea lor o inspaimanta pe Lilith si ii semneaza sentinta. Daca Printul va da curs nemultumirii generale, o sa fie aruncata cainilor abisali. Vazand ca nu mai are unde fugi, ea ramane dreapta in fata lui, in vreme ce insotitorii ei sunt spintecati fulgerator de catre fideli si lasati sa cada imprejurul tronului. Ma uit cu sila spre trupurile lor, decoratii macabre ce intaresc intoarcerea lui Lucifer la putere.
Printul se ridica si paseste descult printre cadavre, ca un duh stapanitor peste moarte, starnind o admiratie acerba amestecata cu groaza. Soldatii nu indraznesc sa se miste pana el nu va rosti cuvintele de gratiere, dar el nu le rosteste.
Pe masura ce se apropie de Printesa, ea isi strange mainile ca intr-o imbratisare, incercand sa se fereasca de atingerea lui, dar nu cerseste nicio indurare. Bustul lui gol, aproape sculptural, se opreste la mica distanta de ea si mana lui dreapta ii mangaie obrazul cu mare tandrete, starnind in pieptul meu o indignare. Ochii ei il cerceteaza cu adancimi negre, incercand sa citeasca in ei pedeapsa care o asteapta. Cei doi raman nemiscati, fara sa-si miste buzele si imi dau seama ca isi vorbesc in minte. Ea face un semn de negatie din cap, iar el se retrage dezamagit. Pare ca si cand i-a mai acordat o sansa iar ea a refuzat-o cu indarjire.
- Ce ti-a lipsit in Infern, Printesa a noptii? Ti-am dat totul: tronul, titlul, taramul tau. Ai primit respect, bogatie, tinerete vesnica si sapte fiice.
Tonul lui e lipsit de emotie, dar incarcat de o anume curiozitate. Rareori se intampla ca un calau sa ceara lamuriri victimei sale. Ma intreb ce se intampla.
- Ai dreptate, Printe... Nu mi-a lipsit nimic, in afara de locul din inima ta! Sunt singura care te cunoaste cu adevarat si te-am iubit asa cum esti! Dar ea, ce a facut sa-ti merite respectul? E dusmanul tau si totusi... o ierti de fiecare data!
Si zicand asta isi indreapta degetul acuzator spre mine si odata cu miscarea ei, multimea isi intoarce capetele si ma cerceteaza cu aviditate. El inclina din cap si eu pasesc printre soldati, preotime si demoni de rand, ducandu-ma in fata lui.
- Da, dusmanul meu... rosteste el taraganat. Tocmai din acest motiv, m-am asteptat mereu la un cutit in spate. Cutitul in spate a venit insa de la tine si de la cel pe care il consideram frate!
- Daca nu m-ai fi inlocuit cu Ea, poate nu as fi simtit nevoia sa te tradez!
- Ajunge! rosteste el dur, pe jumatate infuriat. Nu am timp pentru gelozia ta stupida! A venit momentul sa-ti stabilesc pedeapsa. De mult prea multe ori ai ticluit contra mea, femeie! Am fost milostiv din pricina fiicelor noastre, care au nevoie de ghidare, dar ai intrecut orice masura. Ai scuipat pe increderea mea!
Pe masura ce vorbeste, vocea ii escaladeaza si devine un tunet.
- Care este pedeapsa capitala pentru tradare, Lilith?
Ea isi musca buzele si ma atinteste fugitiv cu irisi incarcati de ura si deznadejde.
- Este moartea, Printul meu.
- Nu mai sunt Printul tau. Iar tu nu mai porti titlul de Printesa. Esti o tradatoare infecta ce-si va primi rasplata pe masura vinovatiei.
Degetele lui se misca spre stanga, chemand pe cineva, un locotenent. Ii sopteste cateva cuvinte, iar acesta dispare pe data in pamant, cutremurand locul. Se lasa o liniste apasatoare. Lilith ne priveste cu nedumerire, incercand sa isi ascunda frica.
- Nu-ti face griji, nu ma voi atinge de carnea ta... Pedepsele fizice nu mai sunt demult eficiente in cazul tau... ranjeste Printul.
Se isca un nor de praf si pamantul se zguduie inca o data, iar locotenentul de mai inainte revine insotit de cele sapte fiice ale Printesei, in frunte cu cea mai mare. Lilith isi framanta mainile si ochii i se casca progresiv, presimtind ceva sfasietor. Fetele merg pe culoarul format de luciferieni, apoi se inclina gratios.
- Ne-ai chemat, tata? zic ele intr-un cor, ca si cand ar fi una si aceeasi fiinta.
El le zambeste oarecum patern, dar inima mea bate ca o toba, stiind ceea ce are de gand sa faca. Fetitele cu ochii negri se aliniaza in fata noastra, asteptand cuvintele tatalui lor. Cea mai mica dintre ele nu pare a avea mai mult de trei ani.
- Samyra, Radna, Yella, Asha, Nayan, Hiranna, Divya... sopteste el lent, ca si cand numele fiecarei dintre fiice ar fi un fel de mantra.
- Nu este vina lor, Decazutule! tipa Lilith isteric.
- Asa este, ele sunt nevinovate... Dar cineva trebuie sa plateasca pentru nemernicia ta si te voi face sa plangi cu lacrimi de sange.
- Tata, ce se intampla? intreaba Samyra.
Mana lui se indreapta spre cea mai mica dintre ele, invaluind-o ca intr-un halou si soldatii nemiscati isi ridica ochii intunecati, privind spectacolul. Copila intepeneste iar el isi pune mana pe fruntea ei, bolborosind niste cuvinte. Un fum negru ii paraseste pieptul incet, iar ochii ei negri, captati de ochii tatalui ei, raman pironiti si reci, colorandu-se incet in gri. Fumul intra in Lucifer iar copila cade ca o carpa, cu corpul inert si pupilele cenusii lipsite de viata. Se aude un strigat ruginit si Printesa se repede spre fetita, apoi o ridica pe brate.
- Ce ai facut?!
- Am luat inapoi ceea ce ti-am daruit candva, zice Printul linistit.
- Unde este Divya?!
- Divya a disparut.
Atunci ea face un gest disperat, caracteristic unei mame pamantene. Se aseaza in fata copilelor inspaimantate, cu bratele intinse, oferindu-si corpul ca scut.
- Nu te voi lasa sa le faci rau! Sunt fiicele mele, nascute din mine!
- Luati-o! striga el rasunator si locotenentul de mai inainte o prinde si o tine cu de-a sila, iar ea se zbate in van. Fata pe nume Hiranna se da un pas inapoi.
- Nu te teme, ii zice el oarecum milos. Nu va durea.
-Tata, ce le faci surorilor mele? zice Samyra.
El nu raspunde, ci extrage esenta urmatoarei fetite, smulgand-o din pieptul ei si inghitind-o lent, in vreme ce Printesa Noptii se jeleste cu glas ascutit. Rand pe rand, el se hraneste cu puterea lor, lasand pe tarana inrosita niste carcase goale. Cu toate ca nu mi-au placut niciodata fiicele lui tenebroase, nu ma pot opri sa nu simt mila pentru ele. Ultimele trei fete o rup la fuga, dar sunt inconjurate de soldati. Samyra isi trage dupa sine surorile, uitandu-se spre noi plina de ura. Ii este frica, dar dispretul pentru crima tatalui ei intrece orice spaima.
- Mai ai trei copile, Lilith... Cere iertare, altfel nu le voi cruta!
Ea ramane neinduplecata, desi ochii taiosi au capatat o lucire disperata. Se zbate sa scape, in vreme ce Printul captureaza cu puterea mainilor pe Yella. Ea ramane teapana, fara sa clipeasca, ca si cand s-ar afla sub influenta unor vraji. Urmaresc fascinata schimbul de putere si relatia stranie pe care o are cu progenitura.
- Ajunge! Fa ce vrei cu mine, dar lasa-mi copii in pace! spumega ea.
- Implora!
- Niciodata!
El o lasa pe fata suspendata si se intoarce spre printesa infuriata.
- Daca nu implori, vei fi calaul Yennei! Asta vrei?
Fata ei schimonosita se indupleca si se lasa usor in genunchi, chinuita de mandrie, intr-o semipostura umila, clocotind de manie. Apoi intinde mainile in tarana si pleaca capul, uitandu-se spre picioarele desculte ale stapanului Infernului.
- Asa e mai bine, dar nu m-ai convins... zice el si miscand din brat, ii frange gatul copilei, ucigand-o fulgerator. Multimea ramane incremenita, iar Lilith plange.
- Asha... striga ea! Roaga-l pe tatal tau sa te crute!
- Nu vreau sa fiu rugat de ea, ci de tine! ranjeste el sadic.
- Nu ma vei asculta oricum... Vrei sa te razbuni pe mine pana la capat.
- Macar o data, trebuie sa recunosc ca ai dreptate... Vino aici, Asha.
Copila se prinde insa de bratul surorii mai mari, cautand o cale de salvare.
- Vino aici, fiica! Este o porunca!
Samyra ii face semn sa se supuna si ea vine tremurand, pasind natang, cu mainile ascunse printre faldurile hainei negre. Poarta o mica cununa pe cap si ochii negri si mari se agata de mine, ca si cand mi-ar cere ajutor. Am inghitit in sec, dorindu-mi sa intervin, dar simtind in acelasi timp ca ele trebuie sa piara. Fiindca daca nu vor pieri, vor continua sa fie vesnic o amenintare la adresa Luminii.
Fetita ofteaza, rasufla cu greu, cautand cu ochii o unda de mila pe fata tatalui ei. El ii atinge pletele negre, luptandu-se parca in interior, dar cruzimea il invinge.
- Ai o ultima dorinta inainte de a te inghiti, Asha?
Barbia ei tremura vizibil, iar multimea se agita si incepe sa ceara indurare. Vuietul se inteteste si capteaza atentia lui Lucifer, care se vede prins in capcana. O parte din el vrea sa duca pedeapsa pana la capat pentru a-si intari spusele, dar o alta nu vrea sa isi macelareasca toate progeniturile. Fetita se prinde de mana mea.
- Cer iertare in numele mamei! Ma vei asculta?
Lucifer ramane mut, nestiind pe moment cum sa reactioneze. Multimea se opreste din vuit, martora la un eveniment rar intalnit. Mi-am lasat mana stransa de ea, mirata de curajul acestei fiinte intunecate. Desi este aproape de moarte, ea nu se ma gandeste la sine. Apoi simt o zbatere undeva in miezul fiintei mele si stiu ca transformarea ei nu se poate datora decat Luminii. Cum este posibil?
- Inima ta este sincera si de aceea voi asculta, ingaima Lucifer dezarmat. Dar nu o voi ierta niciodata pe Lilith, indiferent cine mi-ar cere aceasta.
- Nu o ucide pe Samyra, tata! Trimite-o departe, dar nu o ucide! E tot ce vreau!
El ramane ganditor, iar Lilith indrazneste sa ridice capul din pamant.
Manuta ei fierbinte si agitata se ascunde in palma mea, iar eu sunt incapabila sa ma opun. Nu vreau ca aceasta copila sa moara, indiferent cine s-ar ascunde inauntrul ei. Am luat-o sub aripa mea, aratandu-mi clar intentiile. Lucifer isi indreapta atentia spre mine, iar ochii nostri se intalnesc la jumatatea drumului.
- Onoarea ta iti face cinste, Asha. O voi cruta pe Samyra din pricina curajului tau.
Se aud strigate si urale, iar Printesa ofteaza usurata si se lasa moale la pamant.
- Ce se va intampla cu mine acum? sopteste Asha scufundata in aripa mea.
Am ridicat-o in brate, iar ea s-a agatat de gatul meu, ascunzandu-si fata de tatal ei. El nu mai pare insa preocupat de copila, ci se intoarce spre Printesa.
- Cat despre tine... Esti exilata pentru totdeauna din Infern. De vei cuteza sa pasesti in regatele mele te voi arunca cainilor din Abis. Vei pleca de indata si o vei lua cu tine si pe Samyra. Si nu veti mai primi nici cinste, nici onoruri, nicaieri.
Samyra il priveste cuprinsa de ura, iar el zambeste subtire. Nu are puterea sa-si ucida fiica favorita, dar nici nu o doreste in preajma mea.
- Toti cei care sunteti de fata, luati aminte: curand, foarte curand, mi se va naste o alta fiica. O noua era va incepe si voi veti fi martorii acestei minuni. Soldati!
Ei se ridica din genunchi, aproape zdrobiti la gandul ca puteau sfarsi arzand si se pleaca adevaratului Print. Lilith se ridica de jos, incercand sa-si adune ultima farama de demnitate si dupa ce o cheama pe Samyra, se urca in palanchin. Ochii ei se duc spre copila de la gatul meu, care imi cauta apropierea, ca si cand a uitat-o. Niciodata, de cand sunt in Infern, nu am zarit pe fata ei mai multa tristete.
- Asha, nu vrei sa-ti iei la revedere de la mama ta?
- E prea tarziu.
- De ce spui asta?
- Fiindca am simtit mila si Lilith ma dispretuieste. Nu ma mai considera fiica ei.
- Dar ai cersit indurare pentru ea, asta trebuie sa insemne ceva!
- Am umilit-o in fata tatalui meu. Nu ma va ierta niciodata.
Judecand dupa rictusul salbatic de pe fata fostei Printese, inclin sa ii dau dreptate. Probabil Lilith se va ura multa vreme pe sine, doar pentru ca a avut un moment de slabiciune. Palanchinul se ridica usor pe umerii soldatilor care o escorteaza tantosi spre iesirea din curtea de piatra, iar Lucifer se aseaza pe tron.
Ocupat sa dea porunci, nici nu a observat ca parasesc locul, tinand copila strans lipita de mine. Soldatii se feresc in laturi si preotesele se inclina lent in fata mea, cuprinse de o stranie veneratie. Nu inteleg purtarea lor si nici nu ma silesc sa o inteleg, fiindca sunt captivata de un simtamant straniu, pe care nu l-am mai trait nicicand, pentru niciun om, inger sau protejat. Inima mea este lipita de inima progeniturii intunecate, pe care o vad din ce in ce mai clar ca pe ceea ce este: un copil de cinci ani, singur si speriat.
- Crezi ca tata ma uraste? sopteste fetita.
- Nu, nu cred asta... Era doar manios din cauza ca a fost tradat.
- Si daca o sa mai fie vreodata manios si va vrea sa se razbune pe mine?
Am zambit si i-am mangaiat fetisoara bucalata, incercand sa o incurajez.
- Te afli sub protectia mea si nimeni nu se va atinge de tine, nici macar Printul.
Ea se linisteste si isi strecoara mana la sanul meu, inchizand ochii. Mi-am lipit buzele de fruntea ei senina, matura, lasand sentimentul straniu sa creasca si sa ma inunde in toate ungherele, iar Asha adoarme. Tarziu, intr-un tarziu, imi dau seama ca a fost voia Luminii ca ea sa traiasca, dar pentru ce scop?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu