M-am apropiat de fereastra, privind cu coltul ochiului la progenitura adormita. Pierduta printre hainele ei negre, atat de sobre pentru un copil, pare o mica pasare intunecata, careia i-a fost frant zborul. Manutele ei dolofane se lafaiesc pe pernele rosii brodate cu fir de aur si incaltarile ii zac pe patul moale, nepasatoare la faptul ca ar putea murdari asternuturile. Se foieste prin somn, banguind fel de fel de cuvinte, probabil amintiri din planuri indepartate, din lumea tenebroasa in care a locuit inainte de nastere. Ma intreb care este scopul ei si ce anume a atras-o in pantecul decazutei Lilith. Asha nu este nici om, dar nici inger. Este un mesager al intunericului, asa cum sunt eu sunt mesager al luminii. Adica... eram.
Se aud voci pe coridor, cantari suave, usa se da in laturi si il vad in prag pe Lucifer, secondat de doua preotese ale desfraului, ramase acum fara stapana. Mainile lor sunt legaturi languroase in jurul umerilor sai si buzele rosii soptesc perversiuni la urechea Printului cuprins de patimi carnale.
- Stapanul meu, ai de gand sa ne parasesti atat de repede?
El cuprinde mana celei din stanga si priveste tacut desenele din palma ei.
- Le vreau sterse.
Ea ramane incremenita, iar cealalta incepe sa chicoteasca, vazandu-si rivala pusa la colt. Dar nu se bucura mult de victoria ei, fiindca face la randu-i cunostinta cu noul capriciu al Printului, care nu vrea sa mai vada pe nicaieri amprenta lui Lilith.
- Si ale tale de asemenea... Daca va veti mai infatisa la mine cu aceste insemne, o sa va las fara maini. Dati de stire tuturor preoteselor. Aceasta e porunca!
Femeile se ingalbenesc, stiind ca amenintarea lui nu e in van, iar eu incep sa rad. Surprinse de atitudinea mea, isi muta ochii spre fereastra si ma privesc cuprinse de invidie. Probabil se intreaba cum de am curajul sa comit asa o blasfemie.
- Plecati... sopteste el innegurat si preotesele se inclina usor, apoi pleaca cu pasi cadentati, starnind in urma lor o rafala de vant.
Usa se inchide senin. Imi mut capul spre fereastra, admirand peisajul sterp, rosu si atat de familiar, iar Lucifer se aseaza in dreapta mea, dupa ce a aruncat un ochi fugitiv spre fiica crutata care se zbate in somn. E imbracat elegant, iar parul curat si matatos e aranjat frumos pe spate, desenat parca de rasuflari ingeresti.
- De ce ai ras?
Intrebarea nu se vrea a fi nici acuzatoare, nici patrunsa de manie. Il simt curios.
- Chiar vrei sa stii? Poate ca nu-ti va placea raspunsul meu.
Ochii lui metalici imi dau de inteles ca nu are de gand sa se joace cu vorbele.
- Nu vezi ce se intampla cu tine, Lucifer? Te schimbi. Nu ai fost in stare sa o ucizi pe Lilith, desi te-a tradat de atatea ori... Nici pe Samyra, desi cunosti imprejurarile stranii in care s-a nascut. Ai ascultat rugamintea Ashei, ai simtit mila...
- Ce vrei sa spui?! Insinuezi cumva faptul ca sunt slab?
Asha scanceste in vis si mana ei cade lent pe marginea patului.
- Vorbeste mai incet... Doarme.
El ramane nemiscat, apoi zambetul sadic ii infloreste pe fata ca un trandafir.
- Se pare ca nu sunt singurul care se schimba... Lumina lucreaza in tine in neobisnuite feluri... De cand iti pasa de bunastarea progeniturii mele?
- De acum, am zis taios, implacabil, si i-am intors spatele.
M-am dus spre patul in care se odihneste fetita si m-am asezat pe marginea lui, apoi i-am mangaiat pletele razlete care tulbura pernuta de matase. Ma simte si deschide ochii nauca, apoi zambeste straniu, multumita de faptul ca ma gaseste acolo, ca nu este singura. Zambetul i se curma rapid la vederea siluetei negre care sade in mijlocul odaii.
- Tata... striga ea si se ridica pe data in capul oaselor.
Am vrut sa o opresc, dar ea si-a tras repede picioarele si s-a pus in genunchi in fata lui, salutandu-l cu cea mai mare umilinta posibila. Lucifer e multumit si ii face semn sa se scoale, apoi da sa o mangaie, dar ea se fereste speriata.
- Ajunge! De azi inainte nu te vei mai inchina in fata nimanui! afirm eu raspicat.
Am tras copila departe de mainile lui, dar ea mi se agata de brat si suspina.
- Te rog, nu vreau sa il supar pe stapanul meu.
- Cine te crezi?! striga Lucifer. E fiica mea!
- E fiica printesei Lilith si sclava in Infern, asa cum sunt toti cei de aici.
- Fosta printesa! Lauryel... Mergi prea departe!
- Ai adus-o in Infern doar pentru a sluji intereselor tale si la primul semn de amenintare, ai vrut sa le ucizi pe toate. Si te numesti tata?
- Da-te la o parte.... Asha, ai de facut o alegere! Vino aici!
Ea paseste timid, pazita de ochii mei, si ramane blocata in spatiul dintre noi.
- Ce trebuie sa decid?
- Vrei sa ramai fiica mea, urmasa a imparatiei intunericului?
Ii simt inima cum se zbate si fetita imi cauta apropierea.
- Cred ca Asha si-a facut deja alegerea, Lucifer.
- Nu vorbesc cu tine!
Mana lui ma impinge, incercand sa ramana fata in fata cu copila, iar eu il imping la randul meu, izbindu-l cu putere de zidul de piatra si spargand candelabrul.
- Ascunde-te dupa pat, ii soptesc fetitei si ea fuge, ascultandu-mi vorbele.
El isi revine si se repede spre mine, orbit de manie, infigandu-si mainile in gatul meu. Pret de o clipa, mi-am simtit rasuflarea sugrumata de degetele lui, si ochii aceia reci m-au cutremurat inca o data, privindu-ma cu ura.
- Dupa toate cate s-au intamplat, ridici mana la mine?!
- Stai departe de Asha, icnesc eu.
Stransoarea lui slabeste, pe masura ce maxilarul i se relaxeaza si fata turbata de furie isi recapata albul de marmura. Rasufla adanc si imi da drumul. Apoi isi aseaza haina descheiata si priveste dispretuitor spre copila pitita dupa baldachin.
- Esti o tradatoare, Asha... La fel ca si tarfa de Lilith.
- Mai bine o tradatoare vie, decat o prefacuta moarta! striga ea.
Pupilele lui se muta de la una la cealalta, studiind ciudata noastra alianta.
- O vrei pe Lauryel ca protector? Atunci vei pleca de aici. Vei sta printre oameni sau poate printre ingeri, dar nu-ti vei gasi niciodata locul.
- Ma tem ca nu am niciun loc in lume, tata... Tu ma urasti si mama la fel...
- Nu te-am crescut sa fii slaba, sa imbratisezi sentimentele umane!
- Dar nici nu m-am nascut pentru durere! Vreau altceva pentru mine!
- Fie. Dar daca vrei sa nu-mi starnesti mania, sa nu mai apari in fata ochilor mei.
M-am uitat spre copila inlacrimata, orfana, si am simtit ca il detest pe Lucifer mai mult ca oricand. Cum as putea sa las Lumina in bratele lui, cand imi este frica si sa o las pe Asha singura, in camera cu el? Oare Batranii din Opal au innebunit?
Trebuie sa il linistesc, ca sa nu risc sa se razbune pe copila din cauza mea. Ceva din interiorul meu imi spune ca el simte diferit fata de vorbele acelea aspre. Nu va renunta asa usor la ultima progenitura pe care o mai are. Nu mi-o va ceda mie.
- Asha, incearca sa dormi. Ma voi intoarce curand.
Ea ramane nemiscata, tinandu-se timid de coloana, iar eu ma indrept spre usa.
- Mergem?
Intrebarea il pune pe ganduri. Presimte strategia mea, dar se preface ca nu intelege ce vreau sa fac si ma cuprinde de brat aproape posesiv.
- Stii ce m-a oprit sa nu iti frang gatul?
- Lasa-ma sa ghicesc. Lumina? zic eu in zeflemea.
- Nu! Eu insami!
Cuvintele scoase printre dinti par suierate de un sarpe si desi vocea ii este aproape o soapta, presimt o amenintare senzuala incarcata de fulgere.
Peretii incep sa tremure, lumina slaba se unduieste straniu si realitatea se schimba, clatinandu-mi pamantul de sub picioare. Peisajul se modifica cu o viteza uluitoare si inainte sa apuc sa ma dezmeticesc, ma regasesc in Gradina Oaselor, in apropiere de altarul unde fusese candva sacrificata Nyria.
Lucifer imi elibereaza bratul si isi indreapta ochii spre amurg, devenind tacut ca un mormant. Isi duce mainile la spate si fruntea nepatata pana acum de riduri se increteste usor. Si-a blocat gandurile si nu pot ghici pe ce taramuri a plecat.
Mi-am plecat capul si pletele mi s-au varsat ca spicele de grau pe masa veche, unde se mai pot vedea inca dare de sange inchegat. De ce m-a adus aici, in acest loc dureros, care imi trezeste doar amintiri urate? Merg in timp, amintindu-mi toate evenimentele legate de aceasta masa si cand observ catusele in forma de ghiara, incep sa inteleg. El se intoarce din reverie, redevenind rece si sobru.
- Iti amintesti?
Am inghitit in sec. Mirosul acelei zile de groaza mi-a ramas pe vecie intiparit in minte si suflet. Eram Gardianul si Lucifer ma adusese aici pentru sacrificiu, dar ceva s-a intamplat. Aici s-a nascut samanta care a adus tot macelul.
- Ce este in tine de ma faci sa ezit ori de cate ori imi doresc sange?
- Stii prea bine ce anume port in mine.
- Nu vorbesc acum despre Lumina. Ca ea sa lucreze, trebuie sa ii dai voie, fiindca liberul arbitru este sfant in Opal, nu-i asa? Pana si noi il respectam.
- Ii dau voie sa lucreze fiindca voia mea este totuna cu voia lui ISH.
- Oare asa sa fie? zice el taraganat.
- Unde vrei sa ajungi?
- Atunci cand te aflai pe aceasta masa... Fecioara, nevinovata, nestiutoare... Am vazut o sclipire a Raiului in ochii tai. Mi-am amintit de mine, cel de dinainte... Avem o conexiune, Lauryel. De trei ori ai incercat sa scapi de mine, de trei ori ai revenit in Infern.
- A trebuit sa o fac, fiindca ai obiceiul sa imi rapesti ce am mai drag!
- Tu ma faci sa-mi amintesc lucruri vechi pe care incerc sa le ingrop de milenii. Imi starnesti mania si imi exploatezi slabiciuni pe care nu stiam ca le am!
Scutur din cap cu incapatanare si imi inclestez mainile de altar.
- Ar fi trebuit sa ma ucizi din prima noapte in Infern! Si totul ar fi ramas la fel: tu Printul, Lilith consoarta, fiicele tale impreuna cu tine iar Azazel fidel.
- Acum incepi sa te apropii de ceea ce ma framanta. Mai cauta!
- Ai fost tradat fiindca m-ai favorizat de mult prea multe ori. Ai fost atat de obsedat sa-ti urmezi planurile, incat ai uitat ca i-ai nedreptatit pe ceilalti.
- Cauti, dar nu poti inca sa gasesti, ofteaza el cu amar.
- Ce fel de joc stupid este acesta? Am venit aici sa discutam despre Asha.
- Ne aflam in Infern! Aici vorbim numai despre ceea ce vreau eu sa vorbim!
Orgoliul lui nestapanit ma scoate din sarite. Am lovit cu pumnul in masa.
- Atunci stai si vorbeste singur... ! am rabufnit cu sarcasm.
In clipa urmatoare miscarea hainei lui negre se suprapune peste petecul de cer sangeriu si ma vad culcata pe masa, cu bratele supuse de mainile lui, simtind piatra rece sub oase. Dintii albi ii sclipesc ca niste colti si ranjeste sadic. Ma zbat si incerc sa il lovesc cu piciorul, dar el se culca peste mine si imi strange incheieturile cu ura, starnind flacari imprejurul mesei, care ne inconjoara ca un rug.
- Fa ceea ce ai facut atunci! scrasneste el.
- Nu pot! Nu mai sunt aceeasi Lauryel!
- Ar fi trebuit sa te ucid... Da... Dar n-am putut sa o fac... Lasa-ma sa...
Si gura i se strecoara innebunita la pieptul ascuns de panza alba, iar buzele reci cauta ceva demult pierdut, care seamana cu inocenta. Ma zbat, imi eliberez bratul drept si il cuprind de gat, vazandu-i pletele brune decorandu-mi vestamantul.
- Stiu ca vrei... mugeste el ca un animal intarat. Lasa-ma sa te posed!
L-am pocnit peste fata cat am putut de tare si a ramas nemiscat, rasufland din greu, incercand sa-si dea seama de unde i-a izvorat aceasta dorinta. E ametit si confuz si nici macar nu se gandeste sa ma loveasca la randul sau.
- Te-ai luptat sa ii salvezi pe toti... Kael, Vardas, Nyria... Ordinul si cavalerii. Iar acum vrei sa-mi iei chiar si fiica... Si ei se lasa cu totii condusi de tine, chiar daca le-am pricinuit chinuri mari... Care este secretul tau?
- Nu este niciun secret. Este iubirea, Lucifer. Ceva ce tu ai uitat!
Imi retrag picioarele si imi adun genunchii la gura, departandu-ma de el.
- Inainte sa o alung, Lilith mi-a zis ca a facut toate acele greseli din gelozie. Dar gelozia este un sentiment nascut din sentimentul apartenentei. Credea ca sunt al ei, fiindca am fost impreuna timp de milenii, iar apoi ai aparut tu si i-ai luat locul.
- La ce te asteptai? Sa te aplaude si sa-ti inchine ode?
- Acum stiu ce simte Lilith, zice el visator,nebagandu-ma in seama. Cred ca mereu am simtit, dar nu stiam ce se intampla inauntrul meu. L-am ucis pe Vardas fiindca erai atrasa de el. L-am ucis pe Kael fiindca il iubeai...
- Ce tot indrugi acolo?
El isi musca buzele si se inclesteaza, chinuindu-se sa-si caute vorbele.
- Cred... ca Printul intunericului a fost corupt de tine.
- Te inseli... Tot ceea ce simti este dorinta de putere. Vrei ca toti sa ti se inchine, sa te adore sau macar sa fie ingroziti... Sa ii supui cu o singura privire.
- Nu-mi spune ceea ce simt, ca nu ma cunosti! M-ai sfidat din prima zi si pana in ultima, dar te-am lasat sa traiesti... Poate ca am fost curios, poate ca am vrut sa te zdrobesc... Sau... Ar mai putea fi o posibilitate si acest lucru ma sperie...
Isi intoarce irisii spre picioarele mele dezvelite, tulburat de aerul meu inocent, care se incapataneaza sa apara uneori, in pofida pacatelor mele grele.
- Sau poate nu suport sa te impart cu nimeni. Cum se numeste asta, Lauryel?
- Cred ca... gelozie, ingaim eu, cu rasuflarea taiata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu