Cerul de Opal este un loc desavarsit. Are multe, multe lacasuri si multe, multe minuni ascunse in el, care se lasa descoperite pe masura ce duhurile angelice incep sa imbatraneasca. Oricat de frumos ni se pare un Cer, descoperim ca este cu mult mai frumos decat poate mintea noastra sa cuprinda, pentru ca Tatal creeaza in el alte si alte taine, daruri pentru fii si fiicele Sale.
Un astfel de locas este Gradina de trandafiri...Insa fiti cu bagare de seama, pentru ca nu vorbesc despre flori. Fiecare trandafir din aceasta gradina reprezinta duhul unui inger, al unui arhanghel, al unui serafim sau heruvim, deci Gradina are mii de mii de trandafiri de toate culorile.
Sandalele mele calca usor perdeaua de iarba translucida, care se culca supusa sub strivirea mea, urmand sa se ridice iarasi dupa ce imi desprind talpa. Raurile curg dinspre cer spre pamant si seamana cu cascadele, cu deosebirea ca izvorul lor nu se poate vedea, ci se pierde dincolo de nori. Harpele atarnate de bolta strajuiesc cuminti campiile albe si padurile de argint, iar cand frunzele incep sa cante, Corurile vin sa isi ia harpele si se aduna in Valceaua Vocilor tanguitoare. Acolo se aud cantari de o frumusete fara seaman inchinate Tatalui dar si cantari de razboi si de tristete, ca sa ne amintim de Damnati. Au aparut pe bolta versete noi, scrise de ingerii Crainici, care stralucesc din cand in cand, ca fiecare sa le citim si sa nu le uitam niciodata. Sosirea lor e anuntata de un zgomot asemanator fulgerului si inimile noastre ingheata cate putin:
" Pana cand Fiii ratacitori se vor intoarce Acasa..."
M-am asezat oftand intr-un cocon si mi-am strans aripile, obosita in duh si bantuita de imaginile de cosmar ale razboiului. De cate ori vad aceste slove, o sageata cu otrava imi strapunge fiinta si cristalele incep sa curga din ochii mei. Am inchis pleopele pentru o clipa, fiindu-mi teama de ceea ce va urma. Kael este plecat in Cerul Trei, Gabriel vegheaza ca de obicei la bunastarea oamenilor ce abia se intrupeaza si pictorii de stele s-au dus in colturi indepartate ale creatiei pentru a desena straluciri pe boltele suflate din gura lui Dumnezeu.
Am prins o farama de curaj si am inceput sa ma scufund in inima Gradinii, privind cu luare-aminte la oceanul de trandafiri. Serafimii de foc apar ca trandafiri rosii, heruvimii sunt trandafiri albastri, arhanghelii sunt aurii si ingerii incepatori smarald deschis. Ingerii iubirii apar cu petale roz si luptatorii sunt purpurii. Ducandu-ma din ce in ce mai departe, zburand drept deasupra formelor alese de noi am ajuns in apropierea trandafirului meu. E orbitor de alb si este imbratisat indeaproape de luptatorul meu de purpura.
Caut, caut cu ochii si gasesc ceea ce cautam...Unicul trandafir negru din gradina. Cel care candva impresiona prin splendoarea sa...acum intunecat. Trandafirul duhului lui Lucifer zace tronand deasupra celorlalti, ceva mai mare decat al meu, dar negru si lucios. Totii ingerii ce l-au urmat au capatat culoarea otelului topit, dar petalele negre imi taie rasuflarea. Pana si in caderea sa, Printul damnat isi pastreaza misterul! Am coborat langa el si am indraznit sa ating o petala, amintindu-mi de miile de irizatii pe care le avea...inainte.
" De ce ma cauti? " aud voce calda, cunoscuta, rasunand in capul meu.
Petalele se strang sub degetele mele si trandafirul se aduna boboc, nevrand sa ma lase sa ii vad tainele. Il caut da...Vreau sa ii deslusesc culorile de dinainte.
" Nu mai am culori...Doar neant...Si intre petale te voi inchide de vei indrazni..."
Nu l-am lasat sa termine, ci am scos de la sold un cutit incrustrat primit de la Kael. De indata ce m-am apropiat cu el de floare, duhul lui Lucifer a inceput a scuipa sange negru. Tulpina s-a umplut de licoare si simt un miros intepator cum imi invadeaza narile, apoi ma uit uluita spre reprezentarea duhului meu. Ma simt ametita si imi vad petalele cum se intuneca treptat, devenind cenusii. Din alb stralucitor, trandafirul meu se umple de zgura, in vreme ce al sau incepe sa lepede treptat culoarea neagra. Scot un strigat de spaima si amenint cu arma.
" Opreste-te...Sau iti voi taia tulpina, si nu vei mai vedea Cerul niciodata! "
El se opreste din a ma tormenta si trandafirul meu redevine alb. Acum inteleg alchimia minunata ce s-a nascut intre noi...Vad dorinta lui.
" Daca iti aduc Lumina inapoi...imi voi redobandi pacea? "
Il simt cum sta si se gandeste....Singur, mai singur ca niciodata, pe tronul arcuit. Simt caldura Infernului ce cu greu stavileste gheata inimii lui.
" Cine a zis ca te vei mai intoarce in Opal? "
Am tresarit uimita de indrazneala lui.
" Crezi ca voi ramane prizoniera in regatul tau doar pentru ca-ti port Lumina? Ce gand necugetat, Damnatule...Exista si alte cai ".
" Singura cale este intruparea " imi zice el aspru.
"Nu voi alege niciodata sa ma inlantui in pamant...Sunt o fiinta a Cerului si asa raman pe vecie! "
" Iar eu eram Heruvimul ocrotitor si acum sunt scuipat si numit calaul Omului! Ai grija Lauryel ca rolurile se pot schimba oricand...Pacatosul e doar un sfant travestit, asta pana cand sfantul devine el insusi pacatos..."
Intelepciunea nu l-a parasit cu totul pe ingerul cazut si aproape ca i-as da crezare, daca nu as vedea culoarea mortii pe petalele trandafirului sau.
" Duhul tau ne spune insa o alta poveste..."
" Ce poveste? " intreaba el agale.
" Duhul tau mi-arata ca esti plin de viclesug...Imi spune ca ai face orice sa-mi furi lumina si sa faci regatul tau sa straluceasca din nou...Dar nu voi astepta sa..."
" Lumina MEA! Lumina MEA! Voi primi doar ce este al meu de drept! "
" Si vei primi atunci cand Tatal o spune si nu mai inainte! "
Mania lui clocoteste si foamea ii este intr-adevar foarte mare. Incepe sa urle in mine, sa se zbata si sa imi arate toate ororile la care ma va supune cand voi ajunge pe Pamant. Duhul meu umilit se tulbura si ma prabusesc la pamant.
***
Simt pe buze o dulceata si o mana calda imi alina fruntea. Imi revin in simtiri incetul cu incetul si vad parul topit in aur al lui Kael cum imi mangaie obrajii.
- Lauryel, nu este cu putinta sa se intample asa ceva! Am lasat totul si-am fugit!
Ma simt de indata vinovata si ma ridic in capul oaselor.
- Gabriel e ingrijorat ca nu-mi fac indatoririle la timp, din prea mare cazna pentru noi. Te rog iubirea mea, spune-mi ce s-a statornicit in tine?
M-am uitat in ochii lui otelii si i-am trimis totul intr-un gand, inchis in forma de triunghi...tot zbuciumul meu. El ramane nemiscat, fara sa clipeasca, intelegand.
- Am vazut ce s-a petrecut in Gradina, dar nu am inteles! Acum stiu ce trebuie facut!
Ma strange in brate si ma imbarbateaza.
- E amurg pe Pamant si sufletele de Om se intorc pentru judecata zilnica si pentru impacare. Batranii sunt munciti acum, dar de cum rasar zorii pe planeta Durerii ne vom infatisa lor si vom cere sfat! Te vom ajuta! Haide Lauryel, capul sus!
Am zambit, dar e pentru prima oara cand zambetul meu e ingemanat cu disperarea.
- Trebuie sa ii spunem lui Mitrandur. Stii si tu ca nu putem face nicio greseala, trebuie sa...
- Ai dreptate. Nu mai sunt in stare sa imi duc sarcinile la bun sfarsit; voi cere odihna, fie macar pentru o zi. Iar dupa aceea vom vedea...
***
Pentru o clipa, toate lucrurile in Opal au incremenit. Nu, nu avem nevoie de odihna, pentru ca nu cunoastem povara si poruncile Tatalui sunt un prilej de bucurie. Fiecare inger isi stie locul sau, fiecare isi are partea sa, fiecare isi are rasplata sa si rasplata e iubirea si lumina nesfarsita. Beatitudinea. Fireste, fiecare dintre noi a simtit Umbra si asta ne face sa luptam si mai mult sa aducem pacea si alinarea pe Pamant, in miezul unei confruntari de forte opuse. Unii se lupta cu cantul si balsamul iar altii cu sabii si sfere de lumina.
Nu am fost niciodata un inger luptator. Inca de cand Tatal m-a creat, misia mea a fost sa fiu cutia cu minuni, cea care pastra felurite daruri ce urmau sa fie oferite mai tarziu. Asa de pilda am avut prinsa de frunte o nestemata neasemuita ce stralucea in mii de culori si fiecare culoare era desprinsa pe rand si data ingerilor incepatori pe masura ce cresteau in duh. Tot asa, am avut prinsa de mine Centura vorbelor bune, din care ingerii pazitori desprind sfaturi pentru oamenii incarnati. In pletele mele a stat agatata Marama Pacii, care mi-a fost luata imediat dupa razboi si aruncata ca un val deasupra Pamantului. In aripile mele au fost incrustate Insemnele Incepatorilor. Fiecare inger care s-a nascut dupa mine a primit un simbol asemanator cu taria si puterea sa. Din ochii mei curg cristale ce s-au oferit Damnatilor care au ales pocainta... si sunt izvorul Cantecelor. Corurile ma viziteaza des si stau sa asculte ritmurile pe care Tatal mi le-a inscris sub aripi, apoi incep sa le copieze pe sulurile lor de aur. Nu am adapostit in mine nicio arma pana in Ziua cea Neagra, cand Gabriel mi-a daruit ceea ce se afla in cub.
Dar mai presus de toate, cel mai mare dar si totodata cea mai mare povara pe care am purtat-o vreodata e Lumina lui Lucifer, prizoniera acum in miezul pieptului meu. Daca cineva ar vrea sa o ia, mi-ar smulge odata cu ea si inima. Voi tine Lumina in mine pana cand va iesi singura. Cand se va sfarsi timpul sa o pastrez, ea ma va parasi si elibera, asa cum s-a intamplat cu toate darurile. Dar cand se va intampla asta eu nu cunosc...Cutia cu minuni inchide in ea taine, dar nu stie raspunsuri...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu