Au trecut ceasuri de cand Belial ma tortureaza si masa este acoperita cu sangele meu.Am crestaturi pe brate,pe picioare,pe solduri,pe pantece,peste tot.
Arta sangeroasa a locotenentului tocmai si-a dat obsteascul sfarsit,pentru ca Lucifer a aparut din podea in camera de tortura.Fumul il tine ascuns de ochii mei si stiu ca face asta atunci cand il incearca fie si o umbra de vinovatie.
Belial si-a lasat cutitele deoparte si acum incalzeste o ustensila metalica cu flacara ce iese din palma lui.Acel toiag scurt are la capat o maciulie in forma de triunghi,ce are pe ea niste insemne.Metalul incepe sa se inroseasca.
-Sa vedem cum vei rezista la asta!
Fumul ce ascunde silueta Printului se duce undeva intr-un ungher.Priveste,dar nu aud un cuvant.De ce nu spune nimic? De ce tace?
-Lucifer...Lasule! Il vei lasa sa ma ucida in chinuri? Nu ai curajul sa o faci chiar tu?
Nimic.Belial se apropie cu fierul inrosit de bratul meu stang.Se uita spre Lucifer,asteptand parca o aprobare.Fierul se apropie si deja imi simt pielea sfaraind.
-Te rog,te rog,opreste-te!
-Cine te-a trimis?
-Tatal meu!
Strigatului meu i se adauga un urlet,atunci cand simt o arsura cumplita pe brat.El apasa cu o cruzime nemaintalnita de mine pana acum,ranjind cu satisfactie plina.
-Ti-am zis adevarul,netrebnicule!
O palma usturatoare ma scutura si chipul mi se schimonoseste de durere.
-Inca mai cutezi sa ma sfidezi? Vrei sa te ciopartesc pana nu mai ramane nimic din tine? Fiindca eu nu am nimic impotriva.Nimic nu mi-ar placea mai mult decat sa mori de mana mea.
Degetele lui strang obiectul arzator,dar fara ca asta sa il vatame.Se uita la bratul meu insangerat,cautand o portiune de piele care nu a fost inca chinuita.
-De ce te afli aici?
-Am venit pentru Lucifer!
-Minti!
Fierul se apropie de mine si incep sa urlu dinainte sa ma atinga.Inchid ochii si inima imi bate nebuneste,aproape sa imi sara din piept.Dar nu simt arsura.
-De ajuns!
Vocea imperativa a Printului opreste tormentarea mea,macar pentru cateva clipe.Lacrimi mari ca niste margaritare imi spala obrazul ingalbenit.
Perdeaua de fum se subtiaza si il descopera privirilor mele inspaimantate.O sa cersesc mila daca trebuie,o sa fac orice,numai sa nu mai fiu lasata cu Belial!
-Layra...Spune adevarul si nu va mai fi nevoie sa te chinuiesc.
Gemetele mele acopera insa ceea ce vreau sa spun.Buzele imi tremura dupa o picatura de apa.Macar un strop,care sa imi astampere setea!
El isi lasa gluga jos din cap si isi descopera ochii negri ca doua lacuri de smoala.Nu pot descifra ce se vede pe chipul lui incruntat.Nu pare sa se bucure de tortura mea.Mana lui rece imi cuprinde bratul schingiuit.
-Este adevarat ca Tatal te-a trimis?
Ochii mei inlacrimati ii dau de inteles ca asa este.Mana lui urca mai sus,spre obrazul meu manjit de spaima si sange.Ma mangaie parca infricosat.
-De ce te indoiesti,cand tu esti cel care mi-ai daruit o parte din amintiri?
-De ce te afli aici?
-Am venit sa te ghidez...Sa iti amintesc cine esti cu adevarat...Nu am alt scop.
-Minte! Nu o vezi,Printe? Ar minti oricat ca sa isi salveze pielea!
Belial a devenit nervos si se plimba de-a lungul si latul incaperii.E tulburat de ceva.Vocea grava a Printului se pregateste de intrebarea finala.
-De ce te-a trimis pe tine,dintre toti ingerii? Care este gradul tau in ierarhie?
-Nu stiu...Iti jur,nu stiu!
-Belial...
El face un semn spre tortionar si se indeparteaza.Nu,nu mai suport inca o arsura! Am reinceput sa urlu,atat cat ma tine pieptul meu firav si sa ingan rugaciuni.Belial se pregateste pentru o noua serie de schinjuieli.
-Ai face bine sa spui cine esti cu adevarat,inainte ca mania sa il cuprinda pe Lucifer...Atunci nici Dumnezeul tau nu te mai poate salva!
Mintea mea cauta cu disperare un raspuns pe care nici macar eu nu il cunosc.Asmodeu mi-a zis ca sunt taine ferecate in mine.Despre ce vorbea? Trebuie sa spun ceva repede,altfel voi muri! Si nu pot minti ca sunt ce nu sunt! Nu stiu ce raspuns ar vrea sa auda Lucifer,nu stiu ce sa fac si simt ca inebunesc!
Fierul inrosit se lipeste de burta mea si carnea incepe sa sfaraie.Imi simt gatul indurerat de strigatul prelung si vad in ceata din cauza lacrimilor bogate.
-Te implor Lucifer,nu stiu nimic!
El face un semn si Belial se retrage din nou,lasandu-ma in durere.
-Spune adevarul...Nu isi poate aminti.Dar s-ar putea sa mai existe o cale...
Vocea grava a Printului ma sperie mai groaznic decat toate orele de tortura ale locotenentului negru.Candva imi spusese ca el este adeptul torturii fizice,dar Printul sau este maestrul torturii sufletesti...Asa cum prea bine am aflat-o,daca El vrea sa afle ceva,o sa afle,indiferent de mijloace! El obtine intotdeauna ce-si doreste,pentru ca se afla pe teritoriul lui,in intunericul lui de nepatruns!
Se apropie de mine cu pasii unui pradator si mainile lui imi cuprind tamplele.Ochii complet negri se scufunda in ai mei,facandu-ma sa raman ca hipnotizata.Simt ca incearca sa intre in mintea mea,sa afle adevarul,sa doboare acel zid pe care il am de la o vreme pentru propria mea protectie.Nici macar eu nu am reusit sa il strapung.Cineva de Sus a decis ca Lucifer nu va mai afla niciunul din gandurile mele.Simt cum ma cauta,simt ungherele mintii scotocite meticulos,apoi se apropie de zid...Vrea sa patrunda,dar ceva nu il lasa si atunci simt durere.
-Ma doare...Opreste-te...! Te rog,te rog Lucifer!
El continua insa sa ma sfredeleasca si imi simt capul arzand.Metalul mintii lui se topeste,prelingandu-se pe zid,incercand sa il cotropeasca.O forta dinauntrul meu vrea sa sparga acele catuse care imi intemniteaza mainile.Ele pocnesc si m-am prins de bratul lui cu mana crestata.L-am strans cu forta,spre mirarea lui Belial,care vine repede sa vada ce s-a intamplat cu catusele.Lantul de foc se topeste si imi lasa grumazul liber.Desi picioarele imi sunt inca prizoniere,imi pot misca trunchiul si ma ridic,tinandu-ma de umerii lui Lucifer,luptandu-ma cu el.Dar Printul ma prinde de brate si ma tine nemiscata,fara sa isi dezlipeasca ochii de ai mei nicio clipa.Durerea incepe sa creasca asemeni unui val si zidul capata crapaturi,ceea ce ma face sa urlu in agonie.
-Lucifer...!!! Daca nu te vei opri,ma vei omori!
Dintii lui se ascut furiosi si ochii capata flacarui interioare,care seamana cu valvataia din gropile fara fund ale Infernului.O oglindire a imperiului in pupile.
Din cauza sfortarii peste masura,ochii lui au inceput sa sangereze.
-Printe...Trebuie sa te opresti! Ceva nu se intampla cum ar trebui!
Belial pare alarmat de faptul ca Lucifer nu poate strapunge bariera.Insa el se incapataneaza,fara sa isi asculte fratele tortionar si incearca inca o data.
Un fulger aparut de nicaieri strapunge tavanul si imi intra prin mijlocul fruntii,orbindu-ma.Peretii se clatina si podeaua se zguduie.Fulgerul imi traverseaza umerii si intra in bratele lui Lucifer,mergand spre capul lui.Cand reusesc sa vad,observ ca pupilele lui s-au albit ca zapada,ceea ce il face sa arate inspaimantator! Aud un strigat de surpriza venind din partea lui Belial, se grabeste sa isi traga Printul,dar mainile lui sunt inclestate de mine si nu pot fi desprinse.Capul mi se invarte si camera intunecata se lumineaza frenetic.
Adevarul se reveleaza brusc si dureros,asemeni unei lame ce taie in carne vie.Acum stiu! Nu poate fi adevarat! Tata,cum ar putea fi asta adevarat ?! Nu,de o mie de ori,nu! Nu,pe toate valvataile Iadului,asta este o minciuna! Lacrimile izbuncnesc din nou.
Fulgerul piere undeva sub picioarele lui Lucifer,scurgandu-se in podea.El imi lasa bratele si se indeparteaza clatinandu-se,tinandu-se cu mainile de frunte.
Expresia fetei lui este de uluiala desavarsita.Belial nu intelege ce se intampla si il scutura de umeri pe fratele si conducatorul sau.
-Ce este Printe? Ce este?
El rasufla rapid si sacadat,nebagandu-l in seama pe locotenent.Belial vine si ma tranteste brusc de masa,ceea ce imi face spatele sa trosneasca.
-Faptura dezgustatoare! Ce i-ai facut?
Am inceput sa plang cu sughituri,pentru ca ceea ce am vazut nu are loc de indoiala.Dusmanul meu cel mai mare este fiinta pe care am iubit-o cel mai mult candva.Lucifer se repede si il prinde pe Belial de umeri,impingandu-l.
-Inceteaza Belial! Daca o lovesti pe ea,ma lovesti pe mine!
Acesta ramane cu mainile suspendate in aer si se da inapoi,uitandu-se cand la mine,cand la Print,cu o expresie furioasa.
-Nu inteleg!
-Tatal ne-a creat dintr-o singura suflare a Lui,in acelasi timp...Doua scantei care s-au nascut in aceeasi clipa,legate pentru eternitate! Belial,Layra este geamana mea!
-Imposibil!
Descumpanit de descoperirea facuta,locotenentul se uita spre chipul meu inlacrimat.
-Dar daca asta este adevarat,ea te-a tradat! Te-a vandut,Lucifer!
-Nimeni,nimeni nu poate afla despre asta,m-auzi?! Nimeni!
Printul isi priveste crunt locotenentul.
-Nu te-ai intrebat niciodata de ce esti asa de gelos pe Layra?
Belial izbucneste.
-Gelos? Tot ce am facut a fost sa te slujesc! Ea...Este cea care iti intuneca judecata,se joaca cu tine de la inceput! Refuz sa cred ca este Veghetorul facut din tine si tu facut din El! Nu e decat un inger de rang inferior,intrupat in carne si oase de om,o scursura umblatoare,care pretinde ca este ceva sfant!
-Daca este asa...De ce a trimis-o Tatal pe ea aici si nu pe altcineva?
Intrebarea il descumpaneste.Belial ramane fara replica si nu mai vad in el decat furie oarba.Isi scoate aripile de corb si sparge zidul inchisorii cu ele,iesind prin el ca si cand ar fi facut din lut.Camera se zguduie odata cu plecarea lui si caramizi incep sa cada in apropiere de masa de tortura.
O pereche de aripi negre se strang in jurul ei,protejandu-ma.Cand zguduiala inceteaza,ma regasesc fata in fata cu Printul.Geamanul meu! Acum inteleg de ce imi putea citi gandurile indiferent unde ma aflam! Acum stiu de ce nu m-a ucis!
El imi sfarama lanturile de la picioare ,apoi ramane nemiscat in fata mea.Acum ca suntem singuri,nici nu cutezam sa ne privim unul pe altul.El ma cuprinde in brate si isi petrece mainile pe sub genunchii si spatele meu,inaltandu-se in aer.Durerea trupului meu e crunta,dar cat de tare ma doare sufletul! Dusmanul a disparut,inlocuit fiind de fratele pierdut!
El isi desface aripile si zboara cu mine,departe de inchisoare,spre palat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu