Dupa ce Vaniad isi da duhul, se lasa linistea. Azazel se intoarce iarasi pe tronul lui, scrutand cu privirea preotii ramasi. Se gandeste ce sa faca cu ei... Sa ii ucida chiar acum sau sa ii tortureze? Lilith se foieste pe scaun.
- Intrucat astazi este zi de sarbatoare, am decis ca voi fi milos...
Preotii isi lungesc chipurile usor negricioase, neintelegand ce se petrece. Conducatorul lor zace intr-o balta de sange, iar noul Print vorbeste despre mila? Azazel face semnul gratierii si cerul se umple de urale. Soldatii aclama fapta lui, stiind ca laudele ii vor gadila orgoliul, dar mie imi vine sa rad de aceasta cacealma. Evident, vrea sa para ca este mai bun decat Lucifer, dar stiu ca faptul ca i-a crutat este doar parte dintr-un plan mai amplu. Pe cand ma gandeam la asta, simt o strafulgerare cum imi cuprinde mintea si inchid ochii de durere.
Acum stiu unde este Printul inchis! Profitand de rumoarea iscata, m-am strecurat prin multime si am facut cale intoarsa spre curtea interioara.M-am dus direct spre dragonul de jad care troneaza in mijloc si am apasat pe burta lui. Ma uit in stanga, ma uit in dreapta, dar nu vad pe nimeni. Trapa se misca si statuia se clatina mugitor, dezvaluind niste trepte spre adanc. M-am strecurat prin intrarea ingusta si am inceput sa alerg pe coridorul intunecat, renuntand treptat la infatisarea soldateasca si devenind Lauryel. Nu va trece mult pana gardienii vor da alarma iar eu nu am niciun plan. Am alergat pe langa zeci de celule, am traversat nenumarate coridoare si am ajuns in miezul temnitei, care este pozitionata chiar dedesubtul palatului. Ma opresc in fata unei usi ce seamana cu o plasa din care ies scantei si ma uit indaratul ei. Observ niste lanturi prinse undeva in tavan care se prelungesc cu o pereche de catuse si niste brate albe ridicate in sus. Se aude o voce cunoscuta.
- Cine este?
Am inchis ochii si am cerut Luminii sa ma ajute sa intru prin acea plasa, stiind ca voi fi dezintegrata de indata ce o voi atinge. Mi-am intins mainile si am pasit cu credinta, simtind un fel de curent rece ce imi strabate carnea imateriala. Apoi m-am regasit in partea cealalta, fiind la randul meu prizoniera. Se aude un zornait metalic si lumina usor albastruie a usii- capcana ii coloreaza fata in nuante reci.
- Lauryel?
- Da, eu sunt...Trebuie sa te scot de aici si nu avem prea mult timp.
- Nu avem deloc... mormaie el... Se intorc tradatorii...
Am inceput sa izbesc cu sabia in catuse, starnind un zgomot uracios care imi raneste urechile. Lucifer este dezbracat pana la brau si pielea ii este inghetata. De la solduri in jos, este acoperit cu o roba lunga pana in pamant. Ochii negri sticlosi ma cerceteaza cu mare curiozitate.
- Ai venit... Credeam ca te vei duce sa-ti eliberezi fratele.
- Tu esti singurul care stie unde este inchis Kael. Si apoi, aveam o intelegere, nu? Niciunul nu il vrem pe Azazel pe tron.
- Pastreaza-ti fortele... Nu vei reusi sa smulgi lanturile... Dar o pot face eu... Am nevoie doar de putina energie...
- Adica?
- Apropie-te...
Mi-am apropiat fata de a lui, pana am simtit ca ni se unesc rasuflarile.
- Si acum?
- Saruta-ma.
- Lucifer, nu am timp pentru jocurile tale... Trebuie sa plecam.
- Daca vrei intr-adevar sa plecam, fa ceea ce iti spun.
Mi-am apropiat gura de a lui, simtindu-i pletele ravasite cum imi mangaie obrazul. Am incercat sa nu-l ating in niciun fel. Lumina il simte si suvoiul auriu din gura mea trece in gura lui si il revigoreaza. Se opinteste si mugeste, iar bratele i se contorsioneaza si lanturile cad. Este slabit si trupul lui se lasa greoi peste al meu, trunchiul i se sprijina pe bratele mele si il reazam de zidul de piatra, incercand sa gasesc un punct de sprijin. Isi tine o mana pe umarul meu, privindu-ma ciudat.
- Nu am destula putere ca sa ne eliberam, iar tu ai cheltuit-o pe toata trecand prin plasa aceea blestemata. Trebuie sa lucram impreuna.
- Ai vreo idee? soptesc, cu figura aproape lipita de a lui.
El isi pune mainile pe soldurile mele, starnindu-mi fiori reci sub haina de panza alba. Oglinzile intunecate ale ochilor incearca sa imi transmita un mesaj, dar ma smucesc, nevrand sa il ascult. Ma prinde si ma lipeste cu spatele de zid, schimband locurile, apoi ma striveste sub el.
- Stii ca nu este alta cale...
- Trebuie sa fie o alta cale!
- Oricat vei amana, vom ajunge mereu in aceeasi postura... zice Lucifer ragusit. Daca nu vrei sa putrezim veacuri in celula asta, ai face bine sa te lasi pe mana mea si sa nu te mai lupti inutil.
- Este un sacrilegiu... Nu pot sa incalc Legea... soptesc ingrozita.
- Vrei sau nu vrei sa il salvezi pe Kael?
Am inghitit in sec, simtind mana lui cum ridica brutal poalele vestmantului, facandu-si loc spre dedesubturile mele. Inima imi bubuie ca o toba nebuna si am dat drumul armei pe podea...
Am inchis ochii si l-am vazut indaratul lor pe Kael... Nu il pot lasa sa mai sufere pentru mine. Voi face si ultimul sacrificiu, chiar daca asta imi va inchide pentru totdeauna usa spre Ceruri. Mi-am dezlipit pleoapele, simtind lacrimi amare cum imi cutreiera cerul gurii. Roba lui neagra cade, iar bratele mele se imping in pieptul Printului, incercand o ultima revolta.
Ochii necrutatori nu imi lasa loc de scapare si ma aduc in pragul disperarii... Aud zgomote infundate undeva deasupra temnitei si imi dau seama ca am fost descoperita... Bratele lui ma ridica deasupra, apoi isi face loc intre picioarele mele, ce stau incolacite dupa grumazul lui.
Mi-am infipt degetele in pletele negre si ne-am unit fruntile ca intr-un fel de ceremonial straniu... Pret de cateva clipe, am crezut ca trupul meu va fi zdrobit de durere si am slobozit un geamat crunt, aproape agonic... M-am luptat, vrand sa dau timpul inapoi si sa il resping, dar Lucifer e stapanul corpului meu si nu mai pot face nimic. Ne-am unit ochii cuprinsi de patima, patrunsi de focul razbunarii pe Azazel, si m-am lasat sedusa de caldura ce emana din el, care capata putere cu fiecare miscare pe care o face inauntrul meu. Unirea noastra naste o energie puternica sub forma de flacari, care acopera in intregime incaperea si provoaca strigate de uimire.
Gardienii ajunsi langa plasa isi feresc ochii de stralucire si dau alarma. Colturile incaperii scartaie si podeaua se cutremura, in vreme ce Lucifer isi tine capul culcat pe sanul meu si mainile inclestate de picioarele mele, aproape ranindu-ma cu ardoarea ce o simte pentru Lumina.
Ii vad pletele ondulate cum se opresc din revarsarea lor apoi corpul imi este abandonat si vaduvit de atingeri. Raman lipita de peretele incandescent, cu mintea ravasita si ochii goi plecati spre podea...
Cand indraznesc sa il privesc, il vad imbracat in roba, dar descult, purtand ca stindard urme de catuse pe incheieturile murdare. Acum pot da dau drumul lacrimilor retinute, ce-mi spala rusinea de pe obraz. Mana lui imi mangaie consolator parul, dar ranjeste cu sadism, dezvelind rictusul buzelor sale netrebnice.
- Nu trebuie sa-ti fie rusine de micul nostru secret, Lauryel...
Pentru o clipa am crezut ca poate are vreun simtamant de mila, dar postura lui trufasa nu face decat sa imi sublinieze infrangerea. Mi-am ferit obrazul si mi-am cules sabia de pe jos, dand drumul faldurilor hainei ce imi acopera iarasi cuviincios trupul profanat. El imi intelege scarba pentru fapta petrecuta si se indreapta spre iesire, tinand palma dreapta deschisa si zdrobind totul in calea lui. Usa se spulbera in mii de fragmente ce cad peste capetele soldatilor ce protejau temnita. Chiar si pe jumatate gol si dezarmat, Lucifer reuseste sa instige teroare...
O parte din ei fug, iar alta parte ramane sa-l infrunte. El deschide drumul topind armurile celor care ii stau impotriva si zdrobindu-le capetele cu mare cruzime. Puterea lui a crescut atat de mult incat zecile de gardieni au devenit simple jucarii. Sabia mea isi croieste drum alaturi de el si mainile mele isi fac treaba macelarind cu pricepere pe infideli. Sangele lor tasneste pe pereti iar carnea le este dizolvata de focul ce suiera salbatic din corpul Printului. Temnita se umple de urlete guturale si implorari, dar este prea tarziu pentru ei. Soldatii cad la pamant ca spicele de grau in bataia furtunii si coridorul ramane pustiu. Lucifer alearga spre iesire, facand peretii sa se zguduie ca in urma unui cutremur, iar il urmez la un pas distanta, mirandu-ma de aceasta izbucnire de putere.
- Haide, Lauryel.... Este timpul razbunarii!
Ochii negri ii stralucesc de satisfactie si haina neagra il face sa para o bestie dezlantuita care pluteste deasupra solului. Cand am ajuns in curtea interioara si-a scos aripile starnind un vant amenintator. Se aud vociferari si ordine si vad o gloata ce apare din spatele statuii dragonului, venita sa ne opreasca evadarea. Gloata e inarmata pana in dinti si arcasii de pe ziduri trimit o ploaie de sageti asupra noastra. Ma simt trasa de brat tocmai la timp, iar aripile lui se fac scut imprejurul nostru. Sagetile cad ca o ploaie dar sunt topite de foc inainte ca sa ne atinga.
Lucifer ma tine in brate protector, rasuflandu-mi precipitat in tampla iar ochii lui ma privesc intr-un mod diferit. Pare schimbat, dar nu as putea spune in ce fel. Cred ca este pentru prima data dupa mult timp cand nu ma mai priveste cu ura. Nu apuc sa inteleg ce se petrece intre noi, fiindca se retrage si se napusteste in zbor deasupra arcasilor, pe care ii matura de pe ziduri din cateva scuturari de aripi. Raman inconjurata de luciferici de rang inalt, care se lupta cu sabii maiestrite, si ma zbat printre sapte sau opt dintre ei, fluturand sabia in cerc si lovindu-i cu picioarele la fiecare rasucire. Dobor cativa, dar acestia sunt inlocuiti de altii si o iau de la capat.
Lucifer vede ca sunt la ananghie si le sfasie trupurile cu aripile crescute in model de corb, care s-au transformat intre timp in metal fumegand. Dupa ce a eliberat calea ma prinde de brat si ma ridica in vazduh, iar sabia imi cade fara voia mea si zangane pe piatra ascutita. Imi duc mainile in jurul gatului sau, in vreme ce zburam ametitor deasupra puhoiului de soldati.
Ochii tuturor sunt indreptati spre noi si multimea din Gradina Oaselor il aclama pe adevaratul Print al intunericului. Il vad pe tradatorul Azazel cum se ridica de pe tron, facand semne disperate spre garda lui. Lilith se ascunde dupa un cavaler si da ordin de plecare sau mai corect, de fuga din calea maniei lui Lucifer. Acesta ma depune pe Pamant, apoi se indreapta cu pas saltat si mandru spre tron. Armata decimata este pe loc reintregita de alti si alti luciferici care s-au aliat cu Azazel, care fac cercuri in jurul lui Lucifer, organizand o capcana. Stiind ceea ce urmeaza sa faca, m-am retras dupa un zid de piatra si mi-am scaldat ochii in focul care izvoraste din fiinta lui. Flacarile ii cuprind de indata pe tradatorii care purced spre moarte. Inspaimantat de intorsatura de situatie, Azazel cauta o cale de scapare. Lucifer isi ridica ochii negri din pamant si zambeste subtire si dispretuitor.
- Unde pleci, lasule? Lupta-te cu mine!
- Nu ma voi lupta cu tine, frate!
La auzul cuvantului "frate" Lucifer aproape innebuneste de furie.
- Frate?! Voi smulge carnea de pe tine, iti voi zdrobi oasele si-ti voi infige capul intr-o tepusa! O sa te distrug, Azazel!
Ochii celor doi capata luciri de razboi si regele desfraului isi aduna ultima bruma de curaj pe care o mai are, incepand sa zboare vertiginos spre Print. Trupurile lor se izbesc cu o forta colosata, iar taisul aripilor lui Lucifer cresteaza pieptul tradatorului care cade sfasiat in tarana. Vazand ca vrea intr-adevar sa il ucida, m-am dus degraba spre locul bataliei si l-am strans de brat pe Decazut.
- Stiu... Merita sa fie pedepsit, dar nu poti sa il distrugi...
- Si ce m-ar putea opri acum? striga el.
- Azazel are un rol de jucat candva in viitor... Si chiar daca nu ma crezi acum, el va fi cel mai fidel protector al Luminii tale.
El se uita in ochii mei, vrand sa vada daca spun adevarul, apoi isi lasa aripile moi. Azazel este insfacat de doi monstri-gardieni si tarat in batjocura spre temnite, iar multimea ovationeaza numele lui Lucifer.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu