Bucuria lui Satan creste navalnic atunci cand vede ca urmasul sau vrea sa ma sacrifice pentru binele intregului Infern.Ce ganduri stranii trec acum prin mintea mea cuprinsa de spaima...Crampeie de la sosirea mea aici,amintirea unor atingeri interzise,ziua revelatiei si a descoperirii ca acest monstru pe nume Lucifer imi este frate spiritual...Acelasi frate care imi strange ca un calau bratele,scufundat in propriul egoism.Pentru cateva clipe,o lupta teribila se da in ochii lui,atunci cand vede tentaculul de jar cum se indreapta spre noi,venit sa imi topeasca oasele si sa imi fure sufletul pentru a-l tormenta vesnic in Genune!
Nimeni si nimic nu poate sta in calea dorintei lui Satan!
Capeteniile se retrag speriate,cu aripile ca si aparatoare,iar eu si Printul ramanem aproape de margine,cu ochii tinta spre poarta infricosata de dinaintea noastra.Pe cand mana de foc venea sa ma rapuna,Lucifer face un gest neasteptat.Isi deschide aripile ca un scut si se pune in fata mea,iar eu raman pitita dupa spatele lui masiv,cuprinzandu-l de grumaz cu nadejde,intr-o incercare disperata de a ma feri de flacarile ucigase.Bratul arzator se opreste inainte de a ajunge la noi si se aude un tunet.
-Cutezi sa imi refuzi ofranda?!!!
Sunt ascunsa si nu pot sa vad expresia de pe fata fratelui meu,dar dupa cum ii simt caldura stiu ca este cuprins de manie la gandul sa sacrifice jumatate din el pentru Intunecime.Un nor de fum incepe treptat sa ne acopere.Satan isi retrage tentaculul si incepe sa blesteme intr-o limba neguroasa si veche,asa de veche incat urechile abia pot sa o auda,nicidecum sa o si inteleaga.Pamantul incepe sa se clatine si tot iadul de dedesubt suspina,temator de furia celui ce a creat intunericul.
-Da-o,da-o Lucifer,ai inebunit? striga capeteniile in cor.
El ramane insa neinduplecat si se intoarce cu fata spre mine,lasand ca aripile sa ii arda in flacarile rosii trimise de stramosul uluit de tradare.Focul nu il poate mistui,pentru ca intregul regat poarta in el energia luciferica si raul nu poate distruge raul...Raul nu poate fi oprit decat de bine si intunericul nu poate fi absorbit decat de lumina...
Mainile lui imi cuprind umerii si ma priveste crancen.Nu stie ce sa faca cu mine.Nu vrea sa ma elibereze,dar nici nu vrea sa fiu ofranda lui Satan.
"Macar odata...Doar o data...Fa lucrul care trebuie facut,Lucifer!"
El imi aude gandul si ma priveste confuz,cuprins de o vaga banuiala.Pe cand pamantul se zguduia,in partea opusa Portii intunecate incepe sa rasara o poarta de lumina,care are darul de a pune toti demonii pe fuga.Pana si Satan inceteaza a mai trimite foc si ramane cu ochii inghetati de acest semn neobisnuit,ce nu fusese prevestit nici macar de Asmodeu.Aud tanguiri si mii de soapte din toate partile,urmate de glasuri disperate care ii cer printului sa ma sacrifice,ca nu cumva lumina divina sa patrunda in Infern si sa il faca farame!
-Printe,ai mila! Gratia e prea puternica si o sa ne descompuna!
Cu o voce jalnica,Lilith se agata de o coloana,uitandu-se cand in fata ei,spre temutul Satan,cand in spatele ei,spre temuta Poarta.Celelalte capetenii incep sa isi scoata sabiile si sa vina spre mine,hotarate sa ma ucida ca sa opreasca profanarea acestui taram intunecat.Buzele mele se deschid intr-un strigat de mirare cand vad Poarta cum se mareste si arata un tunel albastru,ce parca ma asteapta sa pasesc in el.Insa Poarta este suspendata undeva departe de mine si picioarele mele de om nu au cum sa ajunga acolo,desi sunt atat de aproape de salvare!
Cu buzele stranse si blestemand,Azazel scoate un cutit de la brau si se repede spre noi,dar un gest al Printului il izbeste pe data de o coloana si capetenia furioasa cade pe podeaua lucioasa,cu hainele in neoranduiala.Ceilalti vin cu semetie in fata lui,cuprinsi de frica,dar simt ca frica fata de Satan este cu mult mai mare si nu pot sa mai ramana cu mainile in san.
-Lucifer,ea nu reprezinta nimic pentru tine! Nu este una de a noastra! Las-o lui Satan daca nu vrei sa fim pedepsiti,noi suntem adevaratii tai frati!
De indata ce rosteste aceasta Semyaze se invesmanteaza cu un scut auriu,de teama ca ar putea fi arsa de fumul negru ce izvoraste din insusi sufletul urgisit al celui numit candva Stralucitorul.
-NIMENI nu imi porunceste ce sa fac! urla Lucifer scos din minti si face un gest cu degetele de la mana stanga impreunate,iar Semyaze se prabuseste,cu sangele curgandu-i din gura cuprinsa de spasme.Ceilalti nu mai indraznesc sa se lupte cu el si raman nemiscati si tematori,privind la lucrurile nemaivazute care se petrec.
Printul isi indreapta atentia asupra mea,continuand sa ma protejeze cu aripile.Imi strange mainile si murmura ceva in limba ingerilor cazuti,iar insemnele robiei se sterg de pe incheieturile mele,literele disparand ca ceata atinsa de soare si lasandu-ma libera de pecetile lui.Un regret adanc,adanc,se poate vedea acum in ochii lui parasiti de adevar,un regret care nu mai are de aceasta data nimic de a face cu mandria.E parerea de rau ca m-a pierdut in favoarea Luminii.Pe cand gandeam acestea,imi vad trupul cum incepe sa straluceasca.
Haina ceremoniala care parea pana acum de-a dreptul ponosita incepe sa semene cu zapada cazuta si parul meu auriu se aprinde ca o flacara ce incepe sa se reflecte in ochii damnatului.Ma uit uimita la mainile mele care imi apar deodata curate,fara stropii de sange primiti de la sacrificiul surorilor mele.Talpile sunt de asemenea curate si sufletul incepe sa se simta din ce in ce mai liber.Lucifer ma priveste cu fascinatie si imi ia mainile.
-Ochii tai...
Nu inteleg ce vrea sa spuna pana nu ii vad fata transformata de azurul pe care il simt ca imi invadeaza pupilele.Forma mea umana incepe sa semene din ce in ce mai mult cu adevarata forma primita de la Tatal.Lucifer imi da drumul deodata la maini si se da cativa pasi inapoi,cuprins de frica in fata luminii mele si de un oarecare respect.
-NU,NUUU!
Ragetul lui Satan imi da de stire ca ceva important urmeaza sa se intample,ceva care ii va ruina planurile pentru sufletele zbuciumate si condamnate sa arda la nesfarsit.
"Pregateste-te Layra..." aud un glas inauntrul meu.
"Pentru ce...?"
Imi simt umerii zvacnind si inima incepe sa imi bata ca o toba nebuna,fiecare particica din trupul meu se zbate si lumina creste din ce in ce mai mult,invaluindu-ma,insa ea nu vine din afara,ci din mine...Simt o durere arzatoare intre umeri si scot un strigat lung,strigat urmat de exclamatii de uimire de aceasta data sincere,din partea capeteniilor.Imi plec capul spre podeaua de marmura si pletele lungi mi se pravalesc inainte,apoi cad in genunchi,prada acelei dureri care ma mistuie.Demonii isi duc mainile la ochi,ferindu-se de mine ca de o molima.Multimea care zace sub imensul cub incepe sa urle,ucisa de gandul ca un inger poate sa aduca lumina in pierdutul lor regat.Frica lor incepe sa urle asurzitor si cuburile devin ca de sticla topita,infatisand siluete de femei si barbati care ard in flacari.
Capeteniile isi unesc mainile si incep sa incanteze,ca sa opreasca ceea ce ei o vad ca pe o faradelege: eliberarea unui suflet din chingile lor viclene.
-Ce se intampla? striga Lucifer nedumerit si manios.
Capul meu ramane plecat inca si gura mea geme,dar sufletul se simte invadat de o putere peste masura,puterea mea straveche ce fusese pana acum incatusata de pecetile si sigiliile Printului.Odata eliberata din inchisoarea trupului,simt aceasta putere cum se dezlantuie frenetic.Imi ridic ochii si imi vad fratele nevrednic cum ma priveste cuprins de uimire.Trupul meu de carne se transforma deodata,printr-un zvacnet agonizant in ceva de care se teme si Satan insusi: un trup care inca ramane de carne,dar care poate transcende chiar si planurile de dedesubt ale iadurilor,fara ca sa fie mistuit de flacari sau atins de putreziciune.
Inteleg acum pentru ce a trebuit sa indur acest supliciu! Lacrimile,lupta si torturile isi primesc rasplata sub forma unui trup sfintit,de cristal! Cu o izbire neomeneasca,vad cu coada ochiului doua jeturi albastre cum ies din spatele meu,cutremurandu-ma de extaz si totodata de putere!
Urletele de uimire se ingemaneaza cu cele de frica si de ciuda,pe masura ce incep sa ma inalt,desfasurandu-mi frumoasele aripi albastre in fata tuturor demonilor.Un ultim zvacnet ma inalta in aer si picioarele parasesc podeaua templului satanic,fiint atrasa ca un magnet de Poarta de lumina.Lucifer se inalta in aer in acelasi timp cu mine si se fereste de lumina mea folosind un scut-oglinda.Chipul lui este expresia celei mai mari uluieli ce a fost inscrisa vreodata pe fata unui inger cazut,pentru ca acum intelege in sfarsit ca eu nu am fost niciodata harazita pentru intuneric! Stie ca s-a inselat si lucrul acesta il zguduie din temelii! Aripile mele arata adevarul pe care nu a vrut niciodata sa il vada: faptul ca misia mea a fost de la inceput un pericol pentru regatul sau lipsit de lumina.
-Nu te voi lasa sa pleci!
Incep sa zbor cuprinsa de frica,aproape fara sa imi dau seama de ceea ce se intampla,iar el ma urmareste ca un vultur negru,cu arma in mana.
-Am sa infig sabia in inima ta de inger! Nu vei parasi Infernul Layra,ma auzi?! Mai bine te ciopartesc in mii de bucati si te imprastii in vant!
Poarta lui Satan nu mai poate rezista in fata Luminii si incepe incet sa se inchida,silindu-l pe aceasta sa se retraga in Genuni si sa il lase pe urmasul sau negru sa ma pedepseasca dupa legea luciferica.Multimea de demoni sta cu gaturile intinse privind la confruntarea dintre mine si Lucifer. Ma intorc pentru o clipa cu fata spre el si imi las aripile uriase deschise in toate splendoarea lor,zicandu-i ultimele cuvinte cu un glas mustrator.
-Nu te poti lupta cu Dumnezeu,nebunule! Nu intelegi?!
Si zicand aceasta m-am lasat absorbita de Poarta care ma astepta tresaltand.Aud in urma mea un urlet si Lucifer incearca sa intre prin poarta alaturi de mine,dar aceasta se inchide imediat dupa talpile mele si il lasa dezarmat si furios.Zbor printr-un coridor cenusiu,ce pare poleit cu gheata pe margine,din care izbucnesc rand pe rand fulgere.
Zbor ametitor,pierduta in imensitatea lui,la fel ca o furnica intr-un fluviu de energie,intrebandu-ma unde oare voi ajunge.Apoi imi amintesc,imi amintesc Totul!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu