Am pasit in
citadela de piatra parasita, abandonata de cavaleri si defuncti. Turnurile ei
cenusii imi aduc aminte de gustul infrangerii. Fiecare coltisor este stropit cu
sange si vad pene negre de corb presarate peste ziduri. Tresar… Aceasta e
semnatura lui Lucifer.
Incrunt din
sprancene si ma grabesc spre temnita lui Dakat, simtind in suflet o temere care
isi cauta culcus. Ghiara se incolaceste in jurul pieptului meu sugrumand Lumina
si incep sa rasuflu greoi, incercand sa vorbesc in minte cu Reena. Dar legatura
a slabit din pricina distantei si nu pot intreba pe nimeni ce se intampla. Am
coborat impleticita scarile intortocheate pana am zarit o silueta gigantica in
fata zidului.
Un zornait
cumplit de lanturi imi zgarie urechile si o voce dogita, joasa si pe alocuri
maniata imi ureaza “ bun venit “.
- Ti-ai adus
aminte de mine?
- Nu am
uitat niciodata, Dakat!
M-am dus
spre lanturi si am troznit cu sabia, taindu-le dintr-o miscare, apoi m-am
ascuns dupa perete, asteptand dragonul sa iasa. Aripile lui s-au deschis larg
si au facut vuiet mare, apoi a izbit tavanul cu capul, distrugand totul in cale
si iesind prin acoperis. Bag seama ca era tare nerabdator sa vada lumina zilei.
L-am urmat grabita pe scari si ne-am reintalnit in curtea interioara. El ma
priveste oarecum mustrator.
- Chiar era
necesar sa ma legati ca pe o bestie?
- Dakat, nu
am avut de ales… Am decis impreuna cu regele.
- Am zacut
zile intregi, in intuneric, infometat si insetat!
- Cu totii
suntem insetati si infometati… Suntem in razboi!
- Mi-ai
promis protectia ta si am primit la schimb sclavia. Cu ce esti mai buna decat
Printul intunericului?
E manios.
Dar amandoi o stim: nu puteam risca sa las sa fie vazut. Lucifer l-ar distruge
si as pierde si ultimul avantaj pe care il mai am.
- Dakat, va
trebui sa ai incredere in mine. Ma caiesc pentru lanturi, dar nu puteam sa te
las sa te arati lumii…
- Inteleg,
zice el oarecum mai linistit, dar picioarele lui arata contrariul.
Se plimba
dintr-o parte in alta, cu doua lucruri in minte: primul ar fi sa ma zdrobeasca
sub talpile lui uriase si al doilea sa ma poarte in zbor.
- Ajuta-ma
sa il eliberez pe Daspha si vei fi binevenit in Bardoom! Maica Cucernica a
pregatit un loc pentru tine, unde e doar lapte si miere. Un loc binecuvantat,
unde vei fi protejat si de oameni si de Decazuti!
- De ce
ti-as da crezare? Nu mi-ai adus ochii inapoi. Belial a castigat batalia si ai
fugit, lasandu-ma inchis… Minciuni, doar alte minciuni!
-
Intelegerea noastra a fost sa te tin in viata si mi-am tinut cuvantul! Dar in
razboi, planurile se schimba, oameni pier, iar tabara intunericului nu sta cu
mainile in san… Nu pot castiga fiecare batalie, Dakat!
Ma scruteaza
oarecum patruns de zbuciumul meu, vrand sa vada cate parale fac. Nu mai pare
atat de tantos si mandru ca adineauri.
- Prea bine.
Ce vrei de la mine?
- Am nevoie
sa ma duci la Stanca Spanzurata, sa il eliberez pe primul intors. Stiu drumul,
dar nu pot zbura… Dupa cum vezi, sunt un inger cu o singura aripa… Cu totii am
facut sacrificii… pe acest drum sangeros.
El imi face
semn sa ma urc, asa ca ma salt usor, ca un fulg, apuc de unul dintre solzii lui
uriasi si ma catar pe spatele lui, gata de plecare.
***
Stanca
spanzurata e biciuita de furtuna. Bucati mari de gheata cad din nori si zgarie
pielea groasa a dragonului. M-am ascuns in pelerina, simtind un frig
patrunzator si m-am ridicat incet in picioare, tinandu-mi echilibrul prin apa
pedepsitoare amestecata cu zapada. Ne apropiem cu grija de acest loc al
sufletelor pierdute si il vad pe Azza legat in lanturi, gol si plin de sange.
Nu scoate vreun sunet si are capul plecat.
Spatele lui
Dakat se aliniaza cu stanca si eu sfaram lanturile cu o singura mana, apoi trag
trupul lui Daspha spre mine. Se balangane pret de o clipa, apoi simt degetele
lui agatate de umerii mei. Ochii verzui, neatinsi de disperare, sclipesc si
buzele i se arcuiesc intr-un semizambet.
- Stiam ca
ma vei gasi…
Apoi se
prabuseste in intuneric si eu ii acopar trupul dezgolit cu pelerina mea. Am
parasit ochiul furtunii si ploua marunt, iar Dakat se indeparteaza de acest loc
sinistru. L-am intins pe Azza pe spate, apoi mi-am impreunat mainile si am
lasat Lumina sa ii tamaduiasca ranile. Puterea tasneste orbitor printre degete
si are nuanta fulgerului. Nu mai dureaza mult si stralucirea ei ne da de gol.
Vad o multime de luciferici zburand imprejurul stancii si aud o porunca in
limba decazutilor.
-
Incercuiti-i! Nu-i lasati sa scape!
Azza
deschide ochii larg, strange de mantaua uda si se uita speriat in toate
partile. O parte din el a ramas inca incarcerata in stanca.
- Trebuie sa
plecam de aici! Ne-au gasit!
El se ridica
semet in picioare si isi desfasoara aripile. In acea clipa, dragonul face o
miscare primejdioasa si imi pierd echilibrul, rostogolindu-ma si cazand prin
furtuna… Aud un strigat disperat si il vad pe Azza zburand spre mine. Nu pot
opri caderea si abia atunci il vad pe Dakat plecand cu mare viteza. Nenorocitul
m-a tradat! Vad plase negre aruncate prin vazduh, plase menite a ne captura si
vad dedesubtul meu stanci ascutite, care ma asteapta ranjind.
- Fugi,
Azza!
El face un
semn de negatie si zboara cat poate de repede, incercand sa ma scape. Dar
Belial si ceata lui e din ce in ce mai aproape. Nu pot mai vorbi, fiindca apa
curge siroaie pe chipul meu si ma ineaca, asa ca inainte de a ma izbi dureros
de fundul acelei prapastii, mai strig un singur gand: “ Fugi Daspha… Acesta e
un ordin!”
El ramane
descumpanit. Il vad ametit de furtuna, zgaltait in toate partile, apoi aripile
lui cenusii razbesc in afara ei. Am inchis ochii, multumind Cerului.
Lucifericii sunt prea ocupati sa ma prinda pe mine iar Cel Reintors va scapa si
va da de stire in Bardoom despre cele intamplate. Prapastia fara fund incepe sa
isi arate coltii si ma razboiesc cu aceasta cadere, deschizand singura aripa pe
care o mai am. Imi acopar capul si o parte din trup, apoi imi simt oasele
zdrobite cumplit de lovitura cu piatra alunecoasa. Ma rostogolesc cu rasuflarea
oprita, cu sangele tasnind din marginile aripii si urlu din tot ranunchii. Pret
de o clipa, nu m-am putut clinti deloc. Sabia mi-a alunecat din teaca si zace
aruncata undeva printre pietre… O vad cu coada ochiului si ma tarasc cat pot de
repede, strangand din dinti ca sa nu dau de stire unde sunt. Vad o plasa
lipicioasa coborand degraba spre locul unde ma aflu si imi tocesc coatele si
genunchii, implorand dupa ajutor ceresc. Dar ajutorul nu vine si simt ca ma voi
pierde pe vecie… Sabia luceste puternic, semn ca decazutii sunt chiar langa
mine, dar ceata, ploaia cenusie si cristalele care imi curg din ochi ma
impiedica sa deslusesc ce se intampla. Aud un falfait de aripi, apoi un
nechezat straniu si vad o pereche de picioare incaltate in cizme negre,
coborand de pe acel animal.
O mana
inmanusata ridica sabia lucitoare cu mare pretuire si arma mea e data altuia,
care se supune ordinelor calaretului. Aud strigate guturale si deslusesc o
lumina palida, usor galbuie, cum ma inconjoara strident. Mi-am adunat fortele
si ma tarasc in directia opusa, incercand sa scap de cel care mi-a furat sabia.
Inima imi bubuie amenintator si fiecare miscare ma aduce mai aproape de agonie.
Ma lipesc cu spatele de o stanca si imi vad ciobita aripa cum atarna jalnic,
apoi picioarele cu oase rupte, care au iesit prin piele, strapungand stofa. Nu
mai exista loc care sa nu fie zdrobit… Totul e doar sange si carne sfasiata,
dar fata mi-a ramas aproape neatinsa, fiindca m-am acoperit la timp.
Luciferianul
m-a ajuns din urma si isi indoaie genunchii ca sa fie la nivelul meu. Nu
trebuie sa il privesc fiindca simt cine este si deznadejdea mea a capatat
dintr-o data nuante de iad. Ochii reci si cruzi se pironesc pe fata mea palida
si mana inmanusata imi mangaie incet chipul, asa cum a facut de fiecare data.
Printul este imbracat cu o pelerina albastruie, dar capul descoperit e oferit
ploii care ii imbata buclele negre. Ma priveste ingrijorat, apoi incepe sa
strige.
- Sunteti la
fel de inutili ca si plasele voastre blestemate!
- Iertare
Printe, nu credeam ca va sari de pe dragon…
Glasui
impaciuitor si speriat al slugii sale strapunge tacerea. Stanca e inconjurata
de luciferici care ii asteapta comenzile.
- Nu a sarit
de pe dragon, a fost azvarlita, neghiobule!
Glasul metalic e incarcat de ura pentru
neputinta lor.
- Plecati!
Intoarceti-va la palat si intariti zidurile!
- Si
Veghetorul?
Glasul lui
Belial ma umple de fiori. Deci este aici, ajutand la capturarea mea.
Netrebnicul… Oare el l-a convins pe Dakat sa ma tradeze?
- Veghetorul
este sarcina mea, frate! Acum… plecati!
- Dar,
Printe…
Simt aerul
cum incepe sa se incinga si observ cum face semnul pentru nesupunere. Belial
tace si le spune celorlalti sa il urmeze. Aud din nou falfait de aripi si vad
plasa uriasa cum este dusa spre inaltul cerului, fiind acum fara de folos.
Chinurile imi tortureaza carnea si tot ce imi doresc e sa dispar din forma.
Dintr-un motiv necunoscut mie, nu ma pot vindeca. Imi simt esenta
zbuciumandu-se inauntru, dornica sa paraseasca trupul. Ce poate fi mai rau decat aceasta? Ar fi un
singur lucru: faptul ca am ajuns din nou la mila Damnatului.
Am inceput
sa urlu, strigand dupa Kael, dupa Adeone, dupa fratii mei ceresti. Dar nu aud
niciun raspuns si simt cum ma cuprinde o ura nefireasca. Imi intorc ochii spre
Print, cersind o farama de mila.
-Ajuta-ma… murmur, simtind sangele ostoindu-mi
cerul gurii.
- Cine imi
cere ajutorul?
Infranta si
dornica dupa alinare, ii spun ceea ce vrea sa auda.
- Eu, Layra…
Te rog, ajuta-ma…!
El scoate de
sub pelerina o sticluta cu o licoare verde si o strecoara printre buzele mele
intepenite. Am simtit-o alunecand pe gat si boarea ei imi amorteste simturile.
Durerea ma paraseste treptat si el ma prinde de mijloc, ridicandu-ma, apoi ma
cara pana la bidiviul sau. Ma aburca cu
o miscare priceputa si ma trezesc strangand de coama animalului, ametita si lovita
de ploaie din toate partile. Lucifer se aseaza in spatele meu si sopteste “
Herra, Hemanion…” si calul isi desface aripile, ca intr-un vis, in vreme ce el ma
strange patimas la piept.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu