Cercetez cu privirea tavanul de piatra pictat cu diferite insemne, apoi imi mut ochii spre fereastra ingusta, care imi destainuie secretul unui amurg infernal. Se aud zgomote de alaute si tobe, semn ca Azazel tine o mare festivitate, iar coridoarele sunt goale. Unde sunt gardienii?
M-am ridicat in capul oaselor si am constatat ca am picioarele legate cu lanturi grele. Deasupra mea pluteste sabia de argint daruita de Kael la venirea mea in Adabad, care isi asteapta stapanul. Am ridicat mainile in sus si am soptit Naeh Nah iar sabia mea si-a parasit pozitia, cazand peste mine. Am strans manerul in mana stanga si am izbit cu toata puterea in lanturile create de regele dezmatului, catuse vrajite in fel si chip, dar care nu pot rezista unei arme ceresti. Se aude un zgomot sec si imi eliberez picioarele, apoi sar din patul de piatra si scrutez incaperea.
Sunt inchisa undeva nu departe de curtea interioara, fiindca observ un dragon de jad care troneaza in apropiere de Gradina Oaselor. Totodata, vad curtea impanzita de gardieni in pozitii hieratice, care pazesc cuibul in care am fost inchisa. M-am dus spre usa ferecata din dreapta, care nu are nici clanta, nici zavor, ci doar o ferestruica cu gratii. Am incercat sa trag de ea dar nu se clinteste, am smucit de zabrele, dar nimic. Trebuie sa ies de aici si sa il caut pe Decazut in temnitele de dedesubt. Lama sabiei straluceste puternic si am lovit cu taisul ei pe usa, facand zarva. Aud de indata niste pasi greoi si observ un gardian venind spre celula, acoperit de zale si inarmat pana in dinti. Unicul sau punct vulnerabil este gatul. M-am ascuns dupa usa si mi-am tinut rasuflarea, asteptand... Aud un zornait, apoi niste incantatii rostite gutural si o mana badarana, aproape sluta, deschide incet usa. Ii vad ceafa lata si trunchiul urias si stiu ca am de a face cu un conducator de zebruni.
Ochii lui se atintesc asupra patului gol, spre catusele sfaramate si se pregateste sa dea alarma, dar sunetul gutural al vocii sale este stins pe data de lama care i se infige fulgerator in ceafa. Am apasat puternic simtind sangele vascos cum imi stropeste mainile si am iesit cu lama prin partea cealalta, undeva la nivelul gurii. Apoi am smuls-o cu o miscare dibace si am sters-o de maneca hainei negre ce o port. El cade pe podea cu un zgomot infundat iar sangele negru ii balteste peste tot. Nu pot lasa nicio urma a trecerii lui pe aici, asa ca smulg cheia dintre degetele tepene si fac un semn cu mana, ascunzand totul. Nu am prea mult timp sa il gasesc pe Print si intarzierea gardianului ii va alerta si pe ceilalti. Am inchis incet usa, am ascuns cheia in san si am inceput a colinda coridorul slab luminat din fata mea, stand in garda, in pozitie de atac, ciulind urechile la cel mai mic zgomot. Am mers ceva timp prin acest labirint, cautand o intrare spre subsol. Aud zgomote vagi pe coridorul din dreapta si ma ascund dupa o statuie veche, pandind.
- Nu cred ca Printului nostru i-ar placea ceea ce planuiesti acum... se aude o voce nazala, necunoscuta mie.
- Nu imi pasa, Mebrad! Avem nesperata sansa de a scapa de Veghetor odata pentru totdeauna! Sa o trimitem inapoi in Opal impreuna cu blestemata de Lumina si sa ne asiguram ca Azazel va avea o domnie lunga. Cata vreme respira, Lauryel este o piedica pentru noi...
- Te temi ca il va trezi pe Lucifer?
- Oricine ar avea putina judecata, s-ar teme... Nu uita ca a fost trimisa aici chiar de Domnul Lumilor... Cine stie care sunt planurile Cerului?
- Daca faci asta, il vei ucide si pe fostul print... Esti sigura ca asta e ceea ce iti doresti, Lilith?
- Azazel mi-a promis ca locul de langa tron va fi pentru totdeauna al meu si s-a tinut de cuvant, ceea ce nu pot spune despre Lucifer. El visa ca Lauryel sa ii nasca o progenitura si sa domneasca impreuna in Infern.
- Trebuie sa avem mare grija, Printesa... Daca Azazel afla faptul ca vrei sa il ucizi pe Veghetor, te va spanzura de Muntele Abisului... Iar eu voi sfarsi retrogradat si voi arde o eternitate.
Vocile se aud din ce in ce mai slab, semn ca se indeparteaza de mine.
- Nu iti fa griji, Mebrad... L-am detronat pe Lucifer. Crezi ca imi este teama de Azazel? Spre sfarsit, va intelege si el ca Lumina este un pericol pentru Infern... Ca locul ei nu este aici...
Vocea nazala se aude mormaind inca ceva, dar nu mai deslusesc ce anume, asa ca imi recapat pozitia ofensiva si merg mai departe. Incep sa imi dau seama ca Lucifer a facut un lucru bun eliberandu-ma, fiindca ticaloasa de Lilith comploteaza sa ne ucida pe amandoi. Si daca planurile ei reusesc totul se va duce de rapa.
Am strabatut inca o bucata de drum si am zarit si treptele ce duc spre adanc. Imi amintesc o confruntare pe care am avut-o cu Belial, pe cand incercam sa il salvez pe Kael si si sangele varsat pe aceste coridoare. Ma intreb daca nu cumva Belial este incarcerat la randu-i in una dintre aceste celule. Nu cred ca regele a fost atat de nesabuit incat sa il ucida. Belial este comandantul armatelor infernale in lipsa lui Lucifer si are prea multa experienta in arta bataliei si a torturii. Cu alte cuvinte, este valoros. Daca l-as putea gasi am organiza pe data o Rezistenta si am lupta contra domniei false a lui Azazel. Am cercetat celula dupa celula, cautand vreun semn care sa ma conduca spre adevaratul Print, dar temnitele sunt pustii.
Am ajuns in curtea interioara si am zarit doi paznici de-a dreapta si de-a stanga iesirii, imbracati in armuri stranii si purtand coifuri pe cap. Nu ii pot dobori. As face prea multa galagie si pasarile care stau pe ziduri sunt spionii lui Azazel. Mi-am trecut mana peste fata si am soptit ceva in limba decazutilor, luand forma unuia dintre gardieni. Corpul meu a ramas exact la fel, dar ei ma vor vedea ca fiind unul de al lor. Am iesit greoi, tarand armura dupa mine, cu o alura nepasatoare.
- De ce iti parasesti postul?
Vocea guturala din stanga mea imi ingheata sangele in vene. Daca ma tradez, imi ruinez acoperirea si nu voi putea sa ajung in proximitatea lui Azazel. Am ridicat viziera si m-am uitat poncis.
- Ordinele Printului. Trebuie sa escortez preotesele, mormai eu. Acum da-te la o parte... Nu vreau sa intarzii din cauza ta.
Vocea mea se vrea convingatoare, dar resimt un usor tremur. Sunt destul de slabita si incep sa ma intreb cat am stat de fapt incarcerata. Privirile noastre se confrunta iar pozitia mea sfidatoare il face sa ridice din umeri. Se da in laturi iar eu trec pe langa el, rasufland printre dintii stransi. Am dus sabia la piept si m-am alaturat unui grup de soldati.
***
Paza sporita din jurul Templului Oaselor ma face sa cred ca evenimentul de azi este unul destul de rar intalnit. Il vad pe falsul Print sezand cu pompa pe un tron decorat cu pietre scumpe, care se potriveste asa de bine cu orgoliul sau la fel de stralucitor. Are gardieni de jur-imprejur ceea ce imi arata ca se teme. Suita de femei din fata lui danseaza provocator iar demonii de grad inferior lovesc niste talgere. Apoi el bate din palme si se lasa o tacere mormantala. Femeile i se inchina usor, apoi pleaca cu miscari languroase. Se creeaza un coridor pe care sunt adusi randuri de prizonieri capturati din armata lui Lucifer.
Gardienii trantesc cativa dintre acestia in fata lui Azazel. Sunt sase tineri imbracati in robe negre si insemnati pe frunte cu semnul pentagramei. Din ceea ce vad, nu par a fi soldati, ci mai degraba preoti. Mana inarmata a adevaratului Print, cu mult mai puternica decat comandantii de ostiri. In fapt, la fel ca intotdeauna, preotimea a condus din umbra toate razboaiele, conflictele si cuceririle. Soldatii sunt doar carnea care va fi sacrificata in macel, dar esentele lor sunt rasplatite dupa moarte, cand, dezrobiti de indatoriri, acestia sunt dusi undeva la capatul Pamantului, unde traiesc inconjurati de mii de placeri. Sau cel putin, asa se spune.
- Ridicati-va... Nu se cade ca Elocviul Negru sa ramana in genunchi, in praf... Chiar daca sunteti prizonierii mei, nu sunteti slugi.
Mana lui Azazel face un gest generos iar tinerii se scoala din tarana si se indreapta, privindu-l neinfricati din spatele ochilor complet intunecati. Fostul rege ii cantareste din priviri, secondat de ochii lui Lilith.
- Dupa Legea Veche instituita de Lucifer, trebuie sa va ucid si sa va imprastii esentele in Abis. Dar Legea Noua a lui Azazel va ofera o cale de scapare din groaznica pedeapsa...
- Si care este crima noastra? intreaba cu indrazneala unul dintre ei. Faptul ca l-am slujit cu credinta pe Printul intunericului?!
- Adevaratul Print! continua al doilea.
- Nu ne vom pleca niciodata in fata ta! urla ceilalti.
Elocviul este una in cuget si simtire si preotii nu se tem de moarte, desi soarta nu le este favorabila deloc. Azazel zambeste subtire.
- Cati dintre voi ati fost rasplatiti asa cum se cuvine pentru credinciosia voastra? Regimul lui Lucifer nu v-a lasat sa va traiti vietile asa cum v-ati dorit. Juramant de castitate, fara sotii sau mostenitori... Ce v-a promis?
- Nici mai mult, nici mai putin, decat Campiilor Preafericitilor! striga cutezatorul.
- Deci despre asta este vorba, zice Azazel si isi mangaie barbia ganditor si pe alocuri zeflemitor. Voi credeti inca in legendele stravechi?
- Nu sunt legende! Am vazut cu ochii nostri acel loc, in mintea Printului, acel loc sfant unde se duc dupa moarte slujitorii religiei instaurate de Stralucitor!
- Fratele meu a fost mereu un maestru al iluziei. Chiar credeti ca taramul Elidelor este real? Daca este asa, de ce nu v-a trimis acolo inca din timpul vietii, ca sa gustati macar putin din acea fericire? De ce trebuie sa mori pentru Lucifer ca sa ajungi Preafericit? Eu nu va ofer inchipuiri, ci ceva palpabil, care poate fi atins de voi inca din aceasta viata.
Preotii tac, multimea susoteste iar Lilith se incrunta. Cutezatorul de mai inainte face un pas in fata si isi incruciseaza mainile pe piept.
- Si care este oferta ta, lord al intunericului?
- Ar trebui sa i te adresezi cu titlul cuvenit! zice Printesa printre dinti.
- Daca tot vorbim de titluri, poate ar trebui sa spun ca tarfele tradatoare nu au intaietate in fata Elocviului in ceea ce priveste glasuirea!
- Il vreau mort! urla Lilith prelung si se ridica de pe jilt ca o furie.
Gardianul ce statea langa grupul de preoti scoate biciul si il rasuceste in aer. La semnul lui Azazel il slobozeste in spatele celui care a indraznit sa o jigneasca pe Printesa, iar preotul cade pe burta, improscand tarana cu sange.
- Lasa-mi-l mie pe acesta, Azazel! Ofensa se plateste cu moartea!
El ridica usor din spranceana, dar nu pare de acord cu Lilith.
- Si care a fost ofensa? Faptul ca esti curva sau faptul ca esti tradatoare?
Ochii ei negri se aprind de manie si loveste cu palma de spatar.
- Alege-ti cuvintele cu grija, Printule! Nu uita cine sunt!
- Era doar o gluma, Lilith... Linisteste-te, ranjeste el. Spun doar ca nu ar trebui sa il ucidem chiar acum... Conducatorul preotimii sigur are multe secrete... Ridicati-l...
Gardienii il ridica cu miscari smucite si il imping spre tron.
- Asculta-ma, Vaniad. Stiu ca nu il vei trada pe Lucifer. Poate ai multe motive sa fii fidel si asta te face un dusman de temut in ochii mei. Te voi tortura, voi scoate de la tine toate informatiile de care am nevoie si apoi te voi ucide. Soarta ta este pecetluita... Dar soarta celorlalti, nu. Vrei ca sangele lor sa fie pe mainile tale?
Tanarul isi roteste ochii prin multime, cautand un aliat, dar nimeni nu ii sare in ajutor. Am strans sabia si mi-am inclestat mana, simtind ca ar trebui sa ii iau apararea, dar nu pot. Vaniad, la fel ca restul preotilor, a comis crime oribile in numele Printului intunericului. Nu este loc de cainta pentru el. Dar stergerea lui din Infern va duce la o schimbare de conducere si nu pot afla care vor fi noii aliati ai lui Azazel. Sau mai bine zis, noii tradatori ai Decazutului.
- Fa ce poftesti... Nu vei afla nimic. Ei vor muri de mana ta si vor ajunge in Campiile Preafericitilor iar eu ii voi urma in curand.
Vazandu-i chipul nemiscat si statura mandra, Azazel se infurie si se ridica de pe jilt. Cere o sabie si merge cu pas masurat spre Vaniad.
- Prea bine.... Dar ar fi mult mai frumos daca i-ai intampina chiar tu...
Si sabia lui se infige puternic in pantecul curajosului care geme si cade in genunchi, tinand mainile inclestate in jurul armei. Falsul print scoate sabia cu o miscare cruda si il impinge cu piciorul ca pe un gunoi. Vaniad cade pe spate horcaind iar Azazel savureaza agonia de pe fata lui. Trasaturile incruntate i se schimonosesc de placere, hranindu-se din disperarea lui. Ochii lor se intalnesc si preotul isi schimba pe loc expresia fetei. Pare speriat.
- Nu se poate... Cum e posibil?... Da-mi slobozirea! mugeste Vaniad.
- Aceasta e slobozirea ta! Vei sfarsi in Abis, sfartecat de bestii, fiindca nimeni nu te va recunoaste. Vei muri stiind ca nu vei intra in Campiiile Preafericitilor, fiindca eu, adevaratul stapan al Infernului, ti-o interzic!
- Te rog... striga preotul, spre deliciul Printesei care zambeste vag.
Si nu plange din cauza ranilor, nici din cauza sangelui care il ineaca.
Se jeleste stiind ca nu va primi nicio rasplata in Viata a Doua. Ca truda lui va gasi la sfarsit doar foc si chinuri eterne provocate de Leviathani.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu