Alaiul stralucitor ce il inconjoara pe rege este format din femei frumoase, care cersesc din privire macar o mica atingere din partea celui care a invatat dezmatul pe oameni. Insa Azazel este prea infumurat pentru a cinsti pe careva cu ceva demn de scris in papirusuri. Mersul lui leganat si lenes se incheie in clipa in care ne regasim in fata altei porti decorata cu arabescuri albastre.
Azazel face un semn cu inelarul si poarta se deschide spre interior, dezvaluind o sala maiestuoasa orbitor de alba, ce are in centrul ei o fantana cu mii de jerbe.
Luminile stralucesc pe pereti in mii de culori si havuzele cu apa in forma de triunghiuri sunt pline de femei ce isi spala parul, pe jumatate dezbracate si purtand ghirlande de flori violacee, albe, turcoaz sau verzui. Sclipirea stranie a trupurilor lor imi aduce aminte de stralucirea ghetii sub un soare rece de iarna. Ma strecor pe langa cortegiu si aud usa inchizandu-se in urma mea. Acum sunt prizoniera si trebuie sa descopar unde se afla sala tronului si vestitii ochi ai lui Dakat.
Pe cand ma refugiasem strategic in dosul unei coloane, o femeie balaie cu ochii migdalati, se desprinde din ceata femeilor cu brate marmoreene si vine zambind larg spre regele desfraului, oferindu-i acestuia imaginea pulpei dezvelite de haina trandafirie, care ii ascunde cu mare greutate nurii. Poarta o coronita de aur pe cap si pupilele ei sunt asemanatoare oceanelor zbuciumate. Aproape de cupola se pot vedea suspendate lire care canta singure. Corzile lor vibreaza si se unduiesc iar instrumentele muzicale plutesc feeric.
Haina stralucitoare de culoare albastra pe care o poarta luciferianul are prinsa de piept o brosa in forma de nufar cu cinci petale, iar acesta incepe sa se aprinda pe masura ce femeia se apropie de el. Bratele ei il inconjoara si el o saruta cu foc si patos ca si cand nu se mai vazusera de cateva ere. Apoi femeia ofteaza.
-Pana cand ai sa ma mai pedepsesti, Azazel?
El zambeste viclean, apoi o usoara incruntatura ii pateaza fruntea.
- Reena...
- Nu mai pot suporta sa fiu inchisa aici! Au trecut 150 de ani de cand stau in lumea duhurilor, asteptand sa fiu primita din nou la curtea Printului! Vreau sa fiu langa tine, sa ma asez pe treapta de langa tronul tau si sa te privesc in apusuri!
El ii cuprinde ceafa cu mana dreapta si cu cealalta ii inlantuie mijlocul.
-Va veni si vremea noastra. Stii bine cat de razbunator poate fi Lucifer...Ti-ar trimite frumosul trup de lumina in iadurile de jos si atunci te-as pierde...
- Dar locul meu de langa tron?
- Este al tau si stii aceasta, dar trebuie sa avem rabdare. Incerc sa rascumpar greseala ta si am nevoie de ceva destul de pretios, ca sa il induplec pe Print.
-Ce ii poti oferi tu oare...si el nu are deja ? Totul ii apartine.
-Aproape tot...
Ea isi mareste ochii mirata.
-Ce vrei sa spui?
Azazel bate din palme si femeile din incapere dispar ca prin farmec. Reena incepe sa se plimbe si picioarele ei goale mangaie marmura scaldata de apa. Isi aranjeaza haina seducator, in asa fel incat umarul sa ii ramana dezvelit si asteapta rabdatoare ca Azazel sa ii destainuie taina lui. Acesta priveste insa spre coloana in spatele careia stau si pare usor ingrijorat.
-Peretii au urechi... Sa mergem in sala tronului.
Ea zambeste si se intoarce spre el, iar el ii cuprinde mana languroasa si ii striveste iar buzele, umbrindu-i ochii cu intunecimea lui. Eu raman cu rasuflarea intretaiata, simtind ca el stie ca nu este singur...In mintea lui se intreaba cine poate fi, dar totusi nu indraznise sa vina sa cerceze. Pleaca imbratisat cu femeia si eu ii urmaresc discret pe coridoare, ca sa aflu unde este sala principala. O alta usa se deschide si ii aud intrand, razand si soptindu-si lucruri. Am stat lipita cu spatele de perete si am auzit oftaturi de placere, strecurate printre secrete si taine. Urechile mele aud fiecare miscare a picaturilor de apa si rasetele lor zgomotoase imi ranesc timpanele.
-Oh Reena...Vreau sa te gust! Acum!
Ea chicoteste si le aud saruturile lipicioase care ma umplu de scarba. Ca un fulger, imi aduc aminte de o pereche de buze pacatoase care nu demult ma chinuiau...
Un troznet ma face deodata sa tresar si raman uimita de faptul ca nu am putut sa il prevad. Aud sala zguduindu-se si un sasait ciudat, iar Azazel da un ordin scurt.
-Trebuie sa plec Reena. Niste Umbre au patruns in castel prin ungherul din est si imi aduc vesti din Regatul de Jos. Ne vedem la apus...
Alte saruturi, alte zgomote si chicoteli, apoi Azazel paraseste camera. De nicaieri, apar doi tigri negri cu dungi albe care il insotesc degraba, maraind straniu.
Intru in sala decorata cu statui de aur unde vad femeia sezand chiar pe tronul cu pricina, prinzandu-si in par un fluture albastru din safir. Astept sa plece, dar placerea ei de a sta pe tronul Printului este mult prea mare. Isi aranjeaza bijuterii pe brate si inele pe degete, apoi se desprinde pentru a se admira intr-o oglinda de diamant. Acum vad spatarul tronului, ce seamana cu o incolacire de serpi, care adaposteste in doua fante metalice ochii rubinii ai lui Dakat, care par stinsi, lipsiti de viata. Am izbit cu pumnul intr-o masuta de cristal si femeia a tresarit. Temandu-se probabil de vreun atac, si-a adunat caseta cu bijuterii si a parcurs sala spre iesire, uitandu-se din cand in cand in urma ei, banuitoare. Am oftat.
M-am dus spre tronul impopotonat cu mii de pietre scanteietoare si am desprins cu greutate ochii lui Dakat, care incep sa arda in mana mea. Un suier straniu, asemanator unui falfait urias de aripi imi trezeste instinctul de luptator si imi duc mana degraba la sabia de la sold. Lumina incepe sa palpaie usor si imi simt corpul cum incepe sa se incalzeasca. Se aud izbituri in usa, schelalait de caini si un strigat de femeie. Fara sa stiu cum, am dosit ochii lui Dakat si am alergat intr-un suflet. Dupa ce am traversat un coridor am ajuns in locul unde trebuia, ghidata de niste tipete stridente. Pasii mei hotesti se opresc la vederea unei femei balaie, ce urla ingrozita si se taraste pe podele, apropiindu-se de o fereastra. Cainii infernali o latra si unul dintre ei a inceput sa ii sfasie haina de matase in colti, cu botul plin de sange si maraind amenintator. Pe toate raiurile! Cum au reusit sa patrunda cerberii in castelul Printului? Si unde e Azazel?
Dar nu am timp sa ma gandesc prea mult la asta fiindca femeia are nevoie de ajutor, asa ca scot sabia si dintr-un salt ajung undeva deasupra cainelui. Lama se infige in spatele lui si apas fara mila, iar el urla agonizant si furios, incercand sa se lupte cu mine, cea nevazuta. Dar tot ce se poate vedea este o sabie dansand...Femeia ramane cu gura cascata, la vederea unei sabii care se misca singura. Cainii incep sa alerge dupa sabia mea si cutezanta lor isi gaseste sfarsit intr-o moarte napraznica. Corpurile le raman inerte pe podea si incep sa devina fum...
Usile se deschid, garzile inarmate pana in dinti cotropesc locul si Azazel apare vijelios, cu ochii plini de manie. Vederea femeii cazute pe jos il scoate din minti.
-Esti ranita?
Pluteste si se duce sa o ridice, ea face semn din cap ca "nu" si arata cu degetul spre sabia mea, dar eu o ascund repede sub pelerina.
-E cineva aici...Mi-a salvat viata.
-Cine Reena? Cine? o zguduie el de brat.
-Nu stiu...Am vazut doar arma plutind in aer, fara luptator....Vreun Pelerin?
-Inchideti degraba toata usile si aduceti un sac de praf ruginiu! comanda el. Presarati-l pe toate coridoarele ca sa putem lua urma pasilor celui ce este aici.
In sinea mea am inghetat, m-am ridicat in aer si m-am sprijinit de o capitelul unei coloane groase. Praful ruginiu ma va face vizibila si voi fi prinsa de indata! Trebuie sa ies cat mai repede de aici! Usile au fost inchise ermetic si gardienii au impanzit coridoarele, indeplinind porunca regelui Seiramului.
***
In cap mi se perinda mii de planuri. As putea sa trec direct prin usa si sa ucid toate garzile in drum spre iesire, dar Legea divina imi interzice sa curm viata umana. Chiar defuncti fiind, acesti oameni pot fi raniti si odata lasati fara lumina, se prabusesc in intuneric, asteptand sa fie adapati din nou pentru a se vindeca. As putea sa ma strecor incet de-a lungul salii si sa astept sa se deschida usa. Sau as putea gasi o cale de a-l incarcera pe Azazel inainte ca porunca sa fie dusa la indeplinire si apoi sa fug incotro vad cu ochii. Capul mi se invarte si simt cum inima imi bate din ce in ce mai puternic. Ultima cale este cea mai riscanta, dar si cea mai sigura, regele nu se va putea lupta prea mult cu cineva nevazut. Am scos din buzunar jungherul daruit de Landir si m-am dus in spatele lui. Reena ii vorbeste cu glas scazut, aratand din cand in cand spre cerberii morti. Lama rece ii atinge gatul lui Azazel si femeia scoate un tipat scurt. Plutesc la mica distanta de el si mana mea i-a strans ca intr-un cleste bratul ce tocmai se ridica sa ma loveasca. Ii insfac sabia scurta si i-o trantesc pe jos. Nu pot vorbi fiindca ma voi da de gol in fata lui, dar spun ceea ce am de spus prin ganduri.
"Femeie....Deschide usile, altfel ii retez beregata!"
Azazel zambeste stramb, ea se duce sovaind spre usa sa faca ceea ce am spus, desi el face un semn de negare, dar spaima ei este mult prea mare. Usa are prinsa de ea un patrat de aur cu insemne magice, care o fac imposibil de deschis.
-Te rog Azazel...Vrea sa te ucida!
-Amu kaea! Amu ramthai ! rosteste el si pecetea cade.
De indata ce am vazut usa deschisa am zburat cu viteza fulgerului prin deschizatura si m-am rotit de-a lungul coridoarelor sucite in fel si chip, plutind deasupra gardienilor. Din fericire, nu au apucat sa puna peceti la toate intrarile, dar praful ruginiu de pe jos dezvaluie deja urmele pasilor mei de mai inainte.
-Prindeti-l ! Prindeti intrusul! urla Azazel si vocea i se pierde in ecouri lungi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu