In sala albastra cu arcade si coloane,vad ceva asemanator unui altar.
Capeteniile sunt asezate pe tronuri albe ce sunt construite dintr-un singur bloc de marmura.Apropiindu-ma,vad ca de fapt nu este marmura,mai degraba ceva asemanator sticlei topite.Mana lui Lucifer imi tine mana,conducandu-ma ceremonios spre postamentul pe care se inalta doua scaune maiestrit facute de mesterii iadului.El este imbracat in negru,ca de obicei,iar eu port o rochie lunga si alba,care se prelungeste in urma mea,pe podea.
Pe masura ce intram,o muzica frumoasa ce aminteste de muzica sferelor,ne inunda urechile.Nu imi pot da seama de unde vine,parca izvoraste din pereti.Aceasta incapere este in intregime alba,iar coloanele au modele pictate cu praf de nestemate albastre.Dintre toate incaperile palatului,aceasta mi s-a intiparit in minte si in suflet de prima oara de cand am vazut-o,trecand intr-o zi intamplator cu suita lui Lilith pe aceste coridoare.
Pas cu pas,ne apropiem de centrul incaperii,acolo unde vad o multime de copii.Copii,aici in Infern? Hainele lor rosii ca sangele se armonizeaza cu pletele lor negre si insemnele flamurilor care flutura in mainile lor.Sunt asezati pe doua coloane si stau nemiscati ca niste statuete.La vederea Printului ei incep sa zambeasca vag,iar lucrul asta ma infioara.Desi trupurile lor sunt de copii,expresiile de pe chip par ale unor spirite foarte vechi.
Belial sta trufas in picioare,in dreapta tronului principal.De multe ori ma gandesc de ce i s-a mai construit un tron,dat fiind ca rareori sta pe el.Furia lui prea bine cunoscuta nu il lasa sa stea prea mult timp intr-un loc.Ma priveste cu arcadele incruntate,cu ochii afundati in orbite,sticlind a rosu si dupa inclestarea mainii pe sabia scurta,imi dau seama ca ma uraste mai mult ca oricand.Pe masura ce Lucifer s-a apropiat de mine,Belial s-a distantat de el si ceva imi spune ca mintea lui coclita creaza un nou plan de razbunare impotriva mea.
Lilith zambeste scarbita,privindu-si bijuteriile de pe degete,asa cum face de cate ori nu stie ce sa faca cu mainile iar Azazel ne priveste palid si serios.
Asmodeu lipseste,la fel si Semyaze,mult prea ocupati cu pregatirea anumitor festivitati.Dupa ce am survolat intreaga incapere cu privirea,m-am intors cu capul spre fratele meu decazut,asteptand vreun fel de lamurire.
-Layra...Ele sunt fiicele mele.
Si zicand acestea,face un semn larg spre acei copii,care din cate vad,sunt cu toate fetite nu mai mari de 11 ani.Aparenta lor dragalasa este insa deformata de ochii complet negri,luciosi,care ma privesc cu nestapanita curiozitate.
Fiicele lui? Limba mi s-a inclestat in gura.De aceasta data,chiar nu mai inteleg ce vrea sa spuna.Si daca el este tatal,atunci cine este mama lor?
-Chiar nu ti-ai dat seama pana acum care este rolul meu aici in Infern,inger asa zis nepatat?
Vocea lui Lilith se aude stridenta si artagoasa,furioasa pe atentia ce se revarsa asupra mea de la copiii in cauza.
-Liniste!
Ea tace,dar continua sa ne priveasca cu ciuda.Ma prefac ca nu am auzit nimic.
-Ea este Samyra,fiica mea cea mai mare.Samyra,fa un pas in fata.
Cea mai inalta dintre ele isi croieste drum printre cele mai mici si se prinde de mana lui.El o mangaie pe cap,cuprins de o oarecare mandrie,iar ea imi zambeste superior.Poarta o haina cu insemn diferit,probabil pentru a arata ca ea este favorita tatalui ei si pieptul ii este acoperit de o bijuterie foarte mare,prinsa in jurul gatului.Ea face o reverenta,privindu-ma in ochi fara vreo urma de sfiala.
-Asta e prima ta progenitura?
El nu pare ofuscat de ceea ce tocmai am zis si chiar incepe sa rada.Lilith se ridica de pe tron si abia se stapaneste sa nu ma sfasie cu unghiile.
-Ai grija cum vorbesti despre fiica mea!
-Intr-adevar,seamana cu tine la privirea rautacioasa...
Samyra se retrage brusc,jignita de cuvintele mele si vad ca deja ma uraste la fel de mult ca si Lilith.Lucifer ramane incurcat,suparat pe de o parte pentru ofensa adusa copilului,amuzat de reactia consoartei si dorind sa ne impace pe toate trei.
-Layra,incepi sa semeni din ce in ce mai mult cu noi!
Azazel isi pierde seriozitatea si pufneste in ras.Copiii incep si ei sa rada.
Camera luminoasa incepe sa se intunece si ferestrele trepideaza.Se pare ca Printul s-a saturat de amenintarile mai mult sau mai putin voalate pe care ni le aruncam.
-Am zis...Liniste!!!
Acum nu mai rade nimeni si copii il privesc cu ochii speriati.Lucifer o cheama inapoi pe Samyra si o lasa sa stea la pieptul lui,iar ea zambeste victorioasa.
-Layra,maine vei petrece cateva ore impreuna cu Samyra...Voi trebuie sa va cunoasteti mai bine.
Am dat sa ma revolt,dar ea mi-a luat-o inainte.
-Nu vreau! Nu-mi place de ea!
-Asta e o porunca!
Ea isi musca buzele de ciuda si Lilith ne priveste descumpanita.
-Acum...Vreau sa vad daca ati mai progresat de data trecuta.Cum va descurcati cu extragerea esentelor?
-Eu vreau sa fiu prima! tipa Samyra din bratele lui.
-Nu,eu vreau sa fiu prima! urla o alta.
-Eu,tata,eu! Mereu ma lasi ultima!
Copiii incep sa strige in cor si camera este inundata de galagie.Lilith coboara de pe tron si vine sa linisteasca apele,soptindu-le la ureche ceva doar de ea stiut.Ele se potolesc ca prin farmec si asteapta ordinele Printului.
Acesta bate din palme si podeaua se zgaltaie cu noi,lasand sa iasa la iveala o haita de demoni nu prea inalti,lipsiti de lumina,nemancati si desprinsi dintr-un cosmar.
M-am dat inapoi,dar Lucifer ma prinde de brat si imi face semn sa ne asezam pe jilturi.Copiii nu par deloc speriati de aceste fiare,care le tin loc de jucarii.
Samyra alege unul dintre ei si porneste cu pas semet,increzatoare in puterile ei neobisnuite.Zebrunii tremura ca frunzele si isi arata dintii amenintator.
Ea intinde palma dreapta spre unul dintre ei si acesta incepe sa maraie.Cade in genunchi si ramane paralizat,ingrozit de apropierea ei.Samyra incepe sa stranga degetele si esenta intunecata a demonului ii paraseste invelisul grosier,iesindu-i prin gura.Urletul lui prelung acopera muzica suava de mai dinainte,amintindu-mi ca ma aflu inca in Infern.Samyra strange pumnul si acesta se prabuseste la podea.
Lucifer bate din palme si ea zambeste larg,apoi alearga spre tron,ocolindu-si surorile.Se aseaza pe una dintre trepte si se lipeste de genunchii lui.Mirarea mea nu mai are margini cand vad aceleasi gesture tandre,pe alocuri paterne,in miscarile Printului.Acele miscari pe care le foloseste uneori si cu mine...
Rand pe rand,copilele demon au extras esentele din zebrunii infricosati,trimitandu-le in zonele inferioare ale Iadului,un fel de inchisori pentru demonii care nu s-au supus ordinelor de-a lungul timpului.
-Gata,gata...E vremea sa mergem in Gradina!
Lilith coboara infatuata de pe tron,adunandu-si valurile cu mainile si ranjind dispretuitor cu buzele ei rosii."Orice ai face Layra,nu poti sa ii daruiesti ceea ce i-am daruit eu...Nu degeaba sunt consoarta lui".
Am scuturat din cap,privindu-o cu ochii in flacari.
"Stai departe de mintea mea,printesa! Altfel..."
"Altfel?"
Dupa ce terminam dialogul,usa se deschide si ea pleaca impreuna cu cei zece copii,cu exceptia Samyrei,care ramane alaturi de noi.
Printul face un semn si ceilalti doi pleaca si ei,lasandu-ne singuri in sala alba.Acum ca au plecat cu totii,nu ma pot stapani sa nu il intreb.
-Progenituri cu Lilith? Dar ea este om! Credeam ca dispretuiai oamenii!
-Lilith este un om,dar din tagma vechilor zei,ceea ce inseamna ca are multa putere.Am ales-o ca vas pentru acesti copii ai mei,pentru ca era vasul cel mai potrivit in acea perioada.Din cei 11 copii insa,doar Samyra se ridica la nivelul asteptarilor mele.Celelalte...Sunt inutile.
-Dar sunt tot copiii tai,nu?
El face un semn de lehamite.
-Sunt spirite pe care le-am ales sa vina impreuna cu mine,din vechiul meu regat.Nu toate au insa aceeasi putere si tarie...Mai au multe de invatat.Samyra insa este diferita...Este loiala si isi stie locul.
-Locul fiind...in gratiile tale? Ce se va intampla daca nu se va supune?
-O voi trimite inapoi de unde a venit,asa cum a trimis si ea esentele zebrunilor in adanc.
Samyra ridica capul ingrijorata,insa el o linisteste din ochi.
-Nu va fi nevoie,pentru ca tu ma iubesti,nu-i asa?
Ea da din cap vartos si ii inconjoara genunchii cu mainile.
-Imagineaza-ti cum ar fi sa avem noi o progenitura.Puterea ta si puterea mea unite ar atrage un spirit din regatele lui Satan,cineva care ar fi potrivit cu rangul nostru...O treime perfecta.
M-am ridicat de pe jilt,cuprinsa de spaima.Samyra a abandonat privirea blanda si s-a ridicat pe data in picioare,privindu-l cu furie.
-Un alt copil? Mai puternic decat mine?
El rade,privindu-ne fetele nervoase,dar fiecare dintre ele furioase din alta pricina.
-Nu te teme...Nu cred ca se va intampla asta prea curand,nu-i asa...Layra?
-Sunt satula de blasfemiile tale! Pot pleca acum?
-Sa inteleg ca propunerea mea nu iti surade? Ca inger in ceruri,nu ai fi avut niciodata progeniturile tale.Eu iti ofer sansa de a avea un copil al tau.
-Ceea ce spui tu incalca legile divine,legile instituite de Tatal! Ingerii nu pot procrea! Acesta e un dar rezervat doar oamenilor!
-Nu cata vreme se afla in Cer...Dar tu esti captiva intr-un trup de femeie...
-Esti bolnav! Suntem frati,in numele lui ISH!
El rade si mangaie pletele brune ale Samyrei,care se rasfata ca o pisica.
-Frati intru spirit Layra,dar cine ne opreste sa ne contopim energiile? O lege stupida,facuta pentru a-i proteja pe oameni si nedreptati pe ingeri?
-Inceteaza,imi faci scarba!
El face semn fiicei sale sa plece,ea se ridica si dispare prin perete.
-Esti o ciudatenie,surioara...Te-ai nascut ca un om,te afli in trup de om,cu toate acestea nu vrei sa traiesti ca un om! Sa iubesti ca ei,sa nasti ca ei,sa fii ca ei.Aceste creatii sunt un rebut,dar cu toate astea le iubesti! Eu doar folosesc ceea ce le-a fost dat,pentru ca si noi putem obtine aceste daruri!
-Cu ce pret?
-Nu exista vreun pret Layra...Suntem liberi!
-Esti deportat pe Terra de 12.000 de ani,dar spui ca esti liber?
-SUNT! Nu trebuie sa ma mai plec in fata vrerii Lui,sa Ii ascult poruncile,sa stau sa protejez niste fiinte neterminate,neslefuite,incomplete...oamenii! Noi am fost creati sa conducem universuri,noi suntem fiii Lui de drept! Daca tu crezi ca misia ta este sa pazesti niste tanci,atunci poti sa te sacrifici in continuare in van!
-Nu vreau sa mai aud un alt cuvant!
-Prea bine.Sa mergem in curtea de piatra,a inceput festivitatea.
***
Curtea circulara este plina de demoni de toate gradele si din toate ierarhiile.In mijlocul ei vad o cusca metalica acoperita de o energie asemanatoare aburului.Toate capetele capeteniilor se intorc spre noi,pe masura ce mergem pe ritmul tobelor.Dansatoarele se unduiesc in jurul acelei custi stranii.
Lucifer face un semn si cusca isi dezvaluie misterul.O silueta inalta sta sprijinita de gratiile metalice.Silueta se ridica in picioare si ramane nemiscata.
-Un dar pentru tine...
Fiorul fierbinte din inima ma anunta ca ceea ce voi vedea este unul dintre siretlicurile lui,un alt scenariu menit sa imi infranga incapatanarea.Chipul tras,ochii albastri si parul lung si blond ma fac sa tresar.M-am napustit spre gratii si i-am prins degetele barbatului intre degetele mele.
-Makai! Esti in viata?
El incuviinteaza,dar o clipa mai tarziu cade,cu spatele lipit de cusca si fata i se preschimba,chinuita,ca si cand se lupta cu ceva.Ma priveste cu disperare si in acea clipa ochii i se fac complet negri! Makai se ridica semet,iar demonul din el imi ranjeste triumfator.Capeteniile incep sa rada.Il privesc cu groaza pe Makai,stiind ca asta este cea mai crunta dintre razbunarile lui Lucifer.Inima mi s-a zdrobit si am izbucnit in lacrimi,prada batjocurii si rautatii lor.Abia gasesc puterea sa ingaim ceva.
-Cum ai putut sa faci asa ceva?
-Nu ai zis ca vrei ca Makai sa ramana in viata? Trupul lui era atat de ranit,incat ar fi murit inca de atunci din desert...Nazaniel il tine inca viu.
-Asta nu e viata! strig eu si ma dau inapoi,vrand sa parasesc curtea,dar Lucifer ma prinde de brat cu raceala.
-Atunci...Eibereaza-l!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu