duminică, 26 noiembrie 2017

CAPITOLUL 33: Dansand cu Printul


Amurgul s-a lasat incet peste cerul iadului.Lumina sangerie de peste zi a fost inlocuita de umbre purpurii si fetele tuturor participantilor la sarbatoare par umbrite de flacari.Postamentul si curtea interioara sunt desprinse dintr-o poveste veche.Hainele somptuoase imi aduc aminte vag de ceva familiar,sclipirea de aur si bronz imi tulbura ochii...
Festivitatea s-a incheiat si toata lumea este multumita.Capeteniile au primit daruri,au ucis muritori,au mancat si au baut,au dansat si petrecut.
Lucifer se ridica de pe tron si in acea clipa toata lumea face la fel.Ma intorc partial cu fata spre el,privind inca la catusele mele.
-Fratilor si surorilor...Sarbatoarea continua.Maine...Avem de petrecut iarasi.Si avem surprize...
Se aud chicoteli si o vad pe Lilith cum isi lungeste gatul curioasa.Buzele Printului s-au deschis usor intr-un zambet zeflemitor,dar nu spune mai mult.Pocneste din degete si vad doua matahale care inainteaza spre jiltul meu.Doi demoni cu ochii complet negri,inalti si bine facuti,acoperiti cu platose,purtand haine decorate cu solzi de aur.Ma iau de fiecare brat si ma petrec afara din curte,sub ochii capeteniilor care ma ard cu privirea.
In urma mea il vad pe Print mergand,discutand si razand cu Azazel.
-Pregateste-ti magia pentru zilele ce vin,frate...
-Asa o sa fac,Printe...
Cei doi murmura inca ceva ce imi scapa auzului,apoi se despart.
Gardienii mei se opresc la intrare brusc,fara vreun avertisment,si imi elibereaza bratele la auzul unei voci poruncitoare.
-Plecati!
Lucifer mi se alatura,calcand apasat pe dalele de piatra,cu mantia eleganta fluturand incet in urma lui.Imi intinde mana,ca si cand ar vrea sa valsam,si eu imi pun degetele in mana lui.
Intram intr-o sala cu tavanul foarte inalt,decorata cu arabescuri din aur.Peretii sunt vopsiti in albastru inchis si scaunele imbracate in catifea.
Ferestrele uriase lasa sa se vada amurgul nobil de purpura.
Printul face un semn si usile se inchid cu zgomot,apoi sopteste o fraza pe un ton scazut.Uneori foloseste cuvinte pentru a fereca usile.Mai mult ca sigur,vrajitorie.Nu inteleg totusi de ce s-ar teme ca ar intra cineva aici.
Sau poate...Se teme de ceea ce ar putea iesi? Ma uit spre incheieturile mele,marcate cu insemne rosii si dintii imi scrasnesc fara sa vreau.
-Furioasa?
Tonul lui este egal,dar nu ma pot abtine sa nu resimt o nuanta de ironie.Nu ii raspund nimic,ci continui sa ma uit prin jur,admirand incaperea.
-Te rog...Ia loc.
Ma uit spre scaunul cu spatar inalt,ce pare sculptat din ceva asemanator fildesului,iar pe margini e decorat cu pietre pretioase.
Ma asez si iau cupa pe care mi-o intinde el,umpluta cu vin.
Ochii mi se rotesc spre statuile de bronz inaripate care strajuiesc intrarea.
Lucifer se aseaza comod si mananca dulciuri de pe o tava de argint,lucru care imi aminteste de ceva ce s-a intamplat cu ceva timp in urma.Dupa atatea lupte,zbucium si pierderi,acea scena pare desprinsa din alta viata.
In dreapta mea,pe una dintre masute,se afla o carte groasa si dupa cum arata,si destul de grea,ce are slovele suflate in aur.Fara sa vreau,ma uit din cand in cand pe furis spre ea,dorind sa ii ating macar putin copertile.
-Iti place?
Buzele lui raman suspendate si ochii negri ma tintuiesc.
-Ce...anume? ma balbai eu.
-Cartea...
-Aaa...Eu doar ma uitam.
Colturile ochilor ii zambesc si pufneste in ras.
-Desigur.Totusi,nu poti citi cu mintea,asa ca iti recomand sa o deschizi.
Sunt inciudata ca m-a deconspirat,dar nu astept sa fiu poftita a doua oara.Iau cartea si o pun pe genunchi,deschizand la prima pagina.
"Cartea Damnatilor".O introducere scrisa in limba ingerilor cazuti,care descrie prima lor rebeliune,incatusarea si exilarea pe planeta Pamant.Nu imi este clar nici in ziua de azi cum pot intelege aceasta limba antica.
Pupilele mi se misca cu repeziciune si irisii mi se maresc,captati de imaginile desenate pe foile groase,care infatiseaza diferiti ingeri:Veghetori,heruvimi,serafimi.In mijlocul lor Printul,cu o cununa pe cap,cu o piatra scanteietoare in mijlocul fruntii si purtand haine de mii de ori mai frumoase decat ale regilor.In mana dreapta tine un sceptru.
Vocea domoala a impricinatului spulbera tacerea.
-Ti-am pregatit o camera.Vom ramane o perioada in partea aceasta a palatului,pentru festivitatile ce vor urma.
Imi ridic ochii dintre slove.
-Care este apogeul acestor festivitati?
Printul isi reazama mainile de spatarul scaunului si ma priveste lung,visator.Incerc sa imi dau seama la ce se gandeste dupa fata lui,dar nu reusesc,pentru ca se ascunde de mine.Gandurile lui sunt de asemenea invaluite.Reusesc sa surprind ceva asemanator unei semilune.
-Peste 11 zile vom deschide un portal pentru a fi in prezenta...stramosului meu.Pentru a obtine asta,vom avea nevoie de un sacrificiu.Unul mare.
Inghit in sec.
-Stramosul tau?
-Nu-mi spune Layra ca nu sti la cine ma refer...
Gandul mi se duce la statuia din onyx din sala mare.Nu indraznesc insa sa pronunt numele celui dintai damnat,primului cazut cu eoni in urma...Pe vremea cand Lucifer si intreaga noastra spita angelica era abia un gand...
Daca el nu ar fi existat,nimic din toate astea nu s-ar fi intamplat...
Si Lucifer vrea sa stea de vorba cu el,sa ii aduca omagii si sa ii inchine ofrande.Cand de fapt si de drept,ar trebui sa ii ceara socoteala!
Sprancenele mi se incrunta si am inchis cartea pe neasteptate,aproape trantind-o.Ce fel de sacrificiu ar fi necesar pentru a il chema pe Lordul intunericului din palierul sau? Cu siguranta unul ingrozitor.
-Sa mergem...
Ma ridic de pe scaun si il urmez fara sa mai protestez.Stiu ca orice as zice este oricum inutil.Cand Printul comanda,toata lumea se supune...Sau cel putin se preface,asa cum este in cazul meu.Oare exista vreo cale de a indeparta bratarile mele magice de pe incheieturi? As putea sa il momesc pe Azazel sau...Nu,nu pot face asta! M-ar deconspira.
Am intrat in alta sala unde vad o multime de instrumente muzicale ciudate.
Stau asezate pe diferite suporturi ce par incolaciri de serpi,care sunt suspendate de pereti.Vad multe perdele colorate si simt miros de flori.
Ma opresc vrajita,ca sa nu pierd vreun detaliu nici din aceasta incapere somptuoasa.Podeaua este din marmura asortata,in care predomina nuante de verde si rubiniu,iar coloanele sunt negre si traversate de fante rosii.
Lucifer pocneste din doua degete si vad instrumentele muzicale cum prind viata si incep sa cante.Am ramas cu ochii cascati de uimire.
El ma priveste zambitor,in vreme ce se foloseste de magie pentru a le face sa vibreze si imi intinde mana pentru a dansa.Mana lui o prinde pe a mea si un fior cald mi se strecoara pe spate.
Cealalta mana a lui ma apuca de mijloc...Si ma trage mai aproape de el.
Crestetul meu ajunge pe la jumatatea pieptului sau.Imi ridic ochii putin intimidata de prezenta lui si de caldura metalului topit ce imi face obrajii sa se inroseasca.Ma lipeste de el si picioarele noastre se impletesc intr-un dans straniu,acompaniate de muzica lui cu accente stravechi.El ma conduce gratios,fara sa isi dezlipeasca ochii intunecati de chipul meu.
-Esti asa de frumoasa...Layra.
Mi-am retras mana si m-am smucit din bratele lui.
-Ce fel de joc este asta?
-Nu te-ai saturat de cruzime si sange? Credeam ca schimbarea ar fi binevenita.
-Te astepti sa cred ca esti acum vreun biet pamantean ce doreste doar sa danseze? Crezi ca pot sa uit cine esti?
-Nici nu vreau sa uiti cine sunt...Vreau sa iti fie intiparit in minte in fiecare clipa a existentei tale efemere.
Se apropie si ma insfaca de mijloc,lipindu-ma de el.
-Acum...Lasa-te...sedusa...
Zambeste in timp ce ma poarta pe bratele lui intr-un dans ametitor.
Sedusa?Pe ISH,cat de mult imi doresc acum sa il pocnesc in figura!
Pasii mei se incapataneaza,dar el este iscusit la acest dans si nu am sanse.Isi lipeste fruntea de a mea si respira sacadat,sincron cu anumite note din melodie,ce se repeta iar,si iar...si iar.Inchid ochii pentru cateva clipe,incercand sa uit sacrificiile de azi,tulburarea,strigatele...
Si pentru putin timp,reusesc.Sunt doar eu si un barbat,dansand ca doi muritori de rand,intr-un palat...
Cand imi ridic genele,ma izbesc insa de doi ochi atinsi de intuneric,care imi amintesc iarasi neincetatul meu chin.Si tortionarul meu zambeste fermecator,cu buzele sarutate de patimi.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu