M-am strecurat printre soldati si am ajuns in fata odaii in care sta inchis regele. Barbatii ma privesc cu mirare, dar eu nu ii iau in seama. Soptesc cuvintele si rotesc mana deasupra usii iar aceasta se deschide si lasa sa se vada conturul patului pe care zace Vardas. Am intrat, apoi am trantit-o la loc, ca cei de afara sa nu poata vedea ce se intampla. M-am dus si l-am gasit asa cum il lasasem...adormit. Am trecut usor cu mana peste fruntea lui palida si Vardas a deschis ochii buimac. Si-a dus mana degraba la sabie, dar eu l-am linistit cu miscari materne.
S-a ridicat in capul oaselor si m-a privit furios.
- Pentru ce ai facut asta, Layra?
- Am vrut sa te protejez...
- Cred ca imi pot purta si singur de grija!
Se salta pe loc din pat, suparat de tradarea mea. Il prind de umar inainte de a pasi si il fac sa ma priveasca.
- Asculta-ma bine...Trebuie neaparat sa te scapam de insemnul satanic, inainte de a ne confrunta cu armatele lui Belial...altfel vom pierde.
El incrunta din spranceana stufoasa.
- De unde stii asta? Ti-a spus Rafael?
Am oftat...As vrea atat de mult sa ii spun intreg adevarul, dar am facut o intelegere cu Lucifer si o voi respecta.
- Vardas...Ai incredere in mine?
- Lasand la o parte faptul ca m-ai trimis in somn fara voia mea si apoi te-ai strecurat din cetate fara sa anunti pe nimeni?
Privirea mea vinovata ma da de gol. El zambeste subtire.
- Fireste ca am. M-as duce cu tine pana la capatul abisului si inapoi. Am mai purtat batalii impreuna si am castigat. Ce te face sa crezi ca va fi diferit de data asta?
- Nu iti pot spune, tocmai de aceea va trebui sa vii cu mine, fara sa mai pui alte intrebari.
El isi ia pelerina de pe patul de lemn sculptat.
- Spune-mi doar ca nu este ceea ce cred eu ca este.
- Va trebuie sa cerem ajutorul fostei regine. Nu este alta cale. De Azazel ma ocup eu...Ii voi distrage atentia, ca tu sa poti sa o gasesti pe Reena.
- Nu te pot lasa sa faci asta. Stii cat de viclean este Azazel. Se poate folosi de venirea noastra ca sa te inchida si vei pierde Lumina.
- Atunci vom merge impreuna in cautarea ei. S-ar putea sa reusim...daca ne ascundem bine.
El inclina din cap a aprobare, apoi imi arunca o privire complice.
- Anuntam soldatii sau ne strecuram fara sa dam de stire?
- Nimeni nu poate stii adevarul. Asta i-ar speria...De abia ce te-ai intors din tenebre...
- Ca de obicei, sclav al planurilor lui Lucifer...Oh, cat il urasc!
Am inghitit in sec. Ma intreb ce ar zice Vardas daca ar sti ca am fost sa ma intalnesc cu Printul. Mai mult, daca ar sti ca am pactizat cu el, uitand pentru o clipa de misia mea cereasca...
Vardas intredeschide usa si vede coridoarele goale. Soldatii s-au intors la posturile lor, iar eu il ghidez pe rege prin acelasi culoar pe care l-am folosit ca sa ma intalnesc cu Rafael. De data aceasta insa, ajungem in fata unui perete vechi, cu inscrisuri ciudate...Doua cercuri strapunse de o sageata si o litera din alfabetul ingerilor cazuti. Am pus mana pe zid si am impins usor. Peretele se casca greoi si lasa sa se vada un coridor secret care duce spre nicaieri. E intuneric, dar o lumina stranie mangaie peretii cu reflexii verzui.
- Intr-adevar, multe s-au schimbat de cand am fost in intuneric...Nu stiam ca Landir a construit asemenea iesiri...
- Preotul nu are nicio legatura cu asta. E o usa facuta de ingerii cazuti si doar un alt inger o poate vedea si deschide.
- Vrei sa zici ca Landir nu stie totul? mustaceste el siret.
Am dat din cap in semn de "da" si am purces cu pasi repezi, urmata de rege. Coridorul se infunda in fata unui alt perete acoperit cu muschi. Am soptit cuvantul necesar si piatra s-a topit in fata noastra, lasand sa se vada Campiile Pierdute. Fara sa mai spunem altceva, am parasit cetatea si ne-am indreptat spre locasul secret al lui Azazel.
***
Ne-am regasit in fata aceleiasi porti negre, pecetluita peste tot cu sigiliul lui Lucifer. Indaratul ei, ascunsa de milenii, sta Cetatea-Alba, prada de razboi a regelui dezmatului. Spre mirarea mea deplina, nu o vad pe Gurguna nicaieri. Fie paznicul portii se ascunde, fie a simtit ca sunt acolo si imi permite sa trec pentru a ne putea prinde intr-o capcana.
- Nu cred ca ar fi intelept sa patrundem pe poarta din fata...sopteste Vardas.
- Nu exista o alta intrare...murmur eu.
- Aici te inseli...S-ar putea ca tu sa stii secretele lui Lucifer, dar eu stiu cum gandeste Azazel...Am stat mult prea mult timp in preajma lui. Maestrul inselaciunii nu ar lasa niciodata cetatea descoperita.
- Ce crezi ca s-a intamplat?
- Ceva nu este bine, Veghetorule. E prea liniste.
Inainte ca ultima vorba sa ii paraseasca buzele, poarta se deschide de la sine...incet, agonizant de incet si pe alocuri amenintator. A fost de ajuns o clipita si amandoi am tras fulgerator sabiile de la sold, pregatindu-ne sa ne luptam cu un dusman...fie om, inger sau bestie.
Cand poarta se da in laturi, orasul apare dintre ceturi ca prin magie. Ochii mei percep o miscare fina si aud un falfait de valuri. Pe cand ma pregateam de atac, silueta unei femei subtiri isi face aparitia. E acoperita de o pelerina visiniu inchis, care ii ascunde trupul cu desavarsire. Capul ii este ascuns de gluga si lasa sa se vada doar cateva plete razlete iar mainile ii sunt protejate de manusi. Fara sa zica nimic, ne facem semn sa o urmam. Vazand ca nu face niciun gest amenintator, am ridicat intrebator din umeri in fata lui Vardas, iar el a inclinat din umeri, la fel de incurcat ca si mine. Pasii usori ai femeii parcurg o piateta cenusie de piatra...Locul este pustiu. Din cand in cand, vad duhuri de oameni zburand pe deasupra palatului lui Azazel. Cladirile sunt scaldate in lumina amurgului, care a inrosit toate acoperisurile si turnurile, poleind locul cu amprenta insangerata.
Ajungem in fata aceelasi porti cu arabescuri albastre, acolo unde intalnim doi gardieni inarmati pana in dinti. Fara a rosti vreo vorba, cei doi se dau in laturi si se opintesc in a ne deschide, lasand-o pe femeie sa intre. Ma uit in stanga...nimeni. Ma uit in dreapta...nimeni. La fel de suspicios ca si mine, Vardas scruteaza locul cu ochi ageri. Unde sunt cetele de luciferieni? O parte din mine ar vrea sa ii ceara socoteala siluetei din fata mea dar alta parte ma opreste sa actionez. Am traversat curtea pavata cu marmura albastra si am ajuns in aceeasi sala somptuoasa, acolo unde isi petrece Azazel amurgurile cu vrajitoarele si preotesele corupte de el. Usile se inchid singure si abia atunci femeia misterioasa se opreste din mers. Sta cu spatele la noi si parca nu indrazneste sa se dezvaluie.
- Cine esti? murmura Vardas banuitor.
Femeia se intoarce cu miscari feline si leapada gluga, care ii cade pe umeri, dezvelind un par roscat ca aurul vechi si o pereche de ochi albastri, usor tulburati. Tresar si pun sabia inapoi in teaca. Deuronomul ramane insa stana de piatra, cu ochii lipiti de chipul femeii. Pare cuprins de o vraja, privind-o uimit si in acelasi timp feroce. Muschii i se incordeaza si da sa se repeada spre ea, dar eu il prind de brat si il tintuiesc locului. Ea ofteaza usor si isi priveste sotul cu pupile vinovate.
- A trecut multa vreme...Vardas.
El inghite in sec, apoi isi smuceste bratul si dintr-un singur salt, se protapeste in fata roscatei. O prinde de incheietura si o strapunge cu o privire ucigatoare, care imi trezeste fiori pe sira spinarii.
- Prea multa...tradatoareo!
Imi dau seama ca esti inutil sa ma lupt cu Vardas si ma retrag strategic langa o coloana, contempland de la distanta o scena dramatica. Cu toata puterea pe care o detine, Reena este ingrozita si asta se poate vedea in ochii ei. Fulgerator, Vardas scoate un jungher si apoi o prinde de mijloc, rasucindu-o cu spatele spre el. Isi petrece mana stranga pe dupa grumazul ei si o lipeste de el, iar cu dreapta duce jungherul spre gatul fin al femeii. Se aude un strigat speriat si preoteasa il prinde de brate, ingaimand cateva cuvinte. Cuvintele ei ajung lesne la urechile lui Vardas, care sta cu fata strivita de a ei, mirosindu-i pletele. Bratul lui o tine ca intr-o chinga de fier si ura pe care o simte pentru ea ma face sa imi aduc aminte de ura mea. Pe alocuri, dorinta lui de razbunare pe regina apostata intrece chiar si dispretul meu pentru Lucifer.
- Cine ti-a ordonat sa faci asta? Azazel ne intinde cumva o capcana?
- Ai uitat cine sunt si ce pot face, regele meu?
- Sa nu indraznesti sa imi spui "regele meu"! striga el printre dinti, cuprins de patima si durere.
VARDAS
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu