Nelegiuirea din fata ochilor mei ma lasa fara grai.Pentru prima oara,vad intiparit pe chipul lui Makai un rictus pervers,dat de demonul bolnav din el,care il schimonoseste in fel si chip.Cu pas leganat,se desprinde dintre capetenii o femeie blonda,imbracata in haine scumpe: Semyaze.Se apropie de cusca si atinge gratiile cu degetele,ca intr-o mangaiere,privind complice spre demonul din fata mea.
-Iti amintesti ultimele cuvinte pe care ti le-am spus,Layra?
Toti ochii se intorc spre ea,iar eu incerc sa imi amintesc cand a fost ultima oara cand am vazut-o.Un zambet pe jumatate ironic,pe jumatate amar,mi se contureaza pe buze.Fireste,imi amintesc prea bine setea cu care am lovit-o.
-Ti-am promis ca vei plati scump pentru asta iar razbunarea mea este...ei bine,perfecta.
Imi strang pumnul pe data,simtind cum ma cuprinde mania.
-Tu ai fortat demonul sa intre in corpul lui Makai?
-Nimeni nu l-a fortat sa intre ingerule,Nazaniel astepta de secole sa fie scos din abis si reintrupat...Nu,asta a fost lucratura Printului nostru.Eu am facut ceva mult mai bun.
Lucifer este tacut,mai tacut ca niciodata si nu pare prea incantat de dezvaluirea pe care vrea sa mi-o faca Semyaze.
-Lucifer a incercat sa ii tina trupul muritor in viata...Dar eu am legat viata demonului de a lui! Daca il exorcizezi,Makai va muri.Daca nu o faci,Makai va ramane prizonier in propriul trup,pe care il va imparti etern cu Nazaniel.
Demonul zambeste din interiorul fratelui meu,iar mie imi dau lacrimile fara sa vreau.Intr-adevar,ce alegere ingrozitoare imi pune in fata aceasta capetenie! Indiferent cat timp ar trece,ura lor nu face decat sa creasca!
Urletul meu inabusit a fost pe data ingemanat cu pasii mei grabiti si pumnul strans.Intr-o clipita aproape,am ajuns langa Semyaze si am ridicat pumnul,dorind sa o lovesc naprasnic,cu ultimele mele forte pamantene.Dar cineva din spate imi prinde incheiatura in aer si Semyaze scapa din mainile mele.
-O sa te omor! O sa te omor in chinuri!
Ea zambeste dispretuitor,vazand ca Lucifer ma tine in brate strans,ca sa nu pot scapa si sa fac un alt gest necugetat.Am pierdut totul!
-Tu vei fi prima pe care o voi arde,netrebnico!
-Ai grija Layra! Acestea nu sunt vorbele unui trimis al Domnului...
-Vei afla in curand ca trimisii Lui nu sunt doar lapte si miere ci au si sabia dreptatii in mana lor! Poate eu sunt vinovata de multe lucruri,dar Makai era pur si voi l-ati batjocorit! Nu vedeti ca ticalosia voastra a atins cerurile? Nu va e rusine?
Strigatele mele disperate o fac pana si pe Semyaze sa se opreasca din ras.Ceilalti ma privesc curiosi,ca si cand nu ar cunoaste prea bine definitia maniei.
Lucifer face un gest si toata lumea se pregateste sa paraseasca curtea,doar Semyaze ramane trufasa la locul ei,ca sa se bucure de nefericirea mea.
-Si tu Semyaze! adauga el.
-Frate,imi vei rapi aceasta bucurie,dupa toate cate s-au intamplat?
Lucifer imi da drumul brusc si asemeni unui fulger sare cu mana la gatul fostului Veghetor,care ramane uimit locului,incercand sa ii desclesteze degetele.Ochii Printului au devenit flacari si scuipa cuvintele cu o cruzime plina.
-Nu sunt...fratele tau!
Ea intelege ca nu mai poate face nimic si implora din ochi iertare,iar el ii da drumul,impingand-o.Ma priveste cu furie si isi inalta umerii,din care tasnesc o pereche de aripi negre,prelungi.Isi ia zborul vijelios,parasind curtea de piatra.
Acum sunt doar eu fata in fata cu demonul,care incepe sa dea din colt in colt.Ceva ii spune ca Printul nu doreste ca sederea lui sa fie prea lunga.Lucifer face un semn si cusca se deschide singura,iar Nazaniel paseste afara temator.
-Ce vei alege?
Vocea lui aspra e la fel de necrutatoare ca de obicei.M-am uitat spre el cu cel mai mare dispret posibil,lucru care il face sa se manie din nou,pentru ca imi aude gandurile.
-Ti-am dat sansa sa il mai vezi inca o data si asta e rasplata ta?!
Ma prinde de fata si imi strange barbia cu degetele pline de cruzime.
-Multumeste Cerului ca nu infig un pumnal in tine,asa cum ai merita!
-Si daca ai face-o,crezi ca asta il va salva cumva? Sti prea bine ca nu pot fi ucis.
I-am strans mana si i-am luat-o incet,dezlipind-o de pielea mea,apoi m-am dat inapoi,pana aproape m-am ciocnit de demon.Am intins mana spre el si am inceput sa murmur primele exorcisme,iar el incepe sa se tulbure si sa se strambe.
Incantatiile mele ii adancesc ochii si mai mult in orbite,parul i se ridica pe cap si se chirceste jos langa cusca,asemeni unui animal haituit.Este puternic acest Nazaniel,dar nu mai puternic decat mine.Ramane nemiscat,cu pletele cazute peste ochi,ca si cand se odihneste.M-am apropiat cu precautie si i-am ferit parul,incercand sa ii vad chipul,dar el mi-a prins mana ca intr-un cleste.
-Ishavva Emanuel ...Ishon Mahdura!
Ochii negri i se tulbura si se inchid pentru o clipa,iar cand se deschid redevin umani.Albastrul lor binecunoscut mi se releva pe un ton disperat.Demonul a slabit si Makai isi vede bratul inclestat de al meu.Ma trage la el in brate suspinand.
-Layra,trebuie sa il scoti afara!
Mi-am infundat capul la pieptul lui si am inceput sa plang.
-Nu pot sa fac asta,te voi ucide,frate!
-Esti puternica! Mult mai puternica decat crezi! Nu ma lasa prizonier in Iad,nu-ti sunt de niciun folos asa! Elibereaza-ma si ne vom revedea! Ai credinta,Layra!
Mi-am ridicat capul si l-am privit in ochi cu frica.
-Nu mai stiu semnificatia acestui cuvant...
-Nu ai de ales! Esti Gardianul si trebuie sa iti duci misia pana la capat!
-Chiar daca nu mi-a mai ramas nimic de protejat?
-Chiar si daca vei pierde totul,nu uita Cine esti! Esti mesagerul lui ISH! Vreau sa ne revedem in viata de apoi Layra,dar asta nu se va intampla daca iti vei pierde sufletul! Avem multe de facut...
Ma atrage mai aproape si imi sopteste cateva cuvinte la ureche.M-am desprins,tinandu-i inca mainile stranse in ale mele. Satul de complicitatea noastra,Lucifer face un semn si demonul revine,iar ochii lui Makai se innegresc.
-Nu,nu,mai lasa-ma o clipa!
M-am ridicat degraba,pentru ca fiara din el a inceput sa ma blesteme
Cu o privire de sarpe calcat pe coada,Lucifer se apropie de cusca.
-Fa ce ai de facut!
Am inceput sa tremur...Imi amintesc de clipa in care am pierdut-o pe Lilia in favoarea capeteniei! Atunci mai aveam o speranta ca o voi salva,dar acum nu am niciuna.Inima nu ma lasa sa imi condamn fratele la moarte,chiar daca asta e unicul lucru ce pot sa il fac pentru el.Am ramas intepenita de frica.
Umerii imi sunt incalziti de mainile pacatoase ale fratelui meu negru,geamanul blestemat! Ii simt gandurile,dar nu indraznesc sa ii dau un raspuns.El face un semn spre demon si aceasta se chirceste,incepe sa urle si sa se zbata.
-Nu,Printul meu,nu ma trimite inapoi!
Degetele lui emana atata forta,incat esenta demonului este smulsa pe data din trup.Fumul negru incepe sa paraseasca incet invelisul de carne,iesind prin gura.Vantul incepe sa bata din toate partile,rascolindu-ne pletele.Lucifer a facut ceea ce eu nu puteam face,dar cu toate astea il urasc mai mult ca oricand!
Trupul fara vlaga al lui Makai a ramas sprijinit de cusca de metal,cu o expresie de durere pe fata,cu ochii albastri deschisi larg spre cer,reci,ca ai unei statui.M-am repezit,racnind de necaz si lasand gemetele prizoniere in piept sa iasa la iveala.
Inima sangereaza ca infipta in ghimpi si sufletul este sfasiat de durere.L-am cuprins in brate si m-am leganat odata cu el,plangand si urland,cu lacrimile cat pumnul.Lucifer ramane alaturi,fara sa indrazneasca sa se apropie.Vadita mea slabiciune il face mai milostiv si nu mai rosteste niciun cuvant.Nu am stat prea mult sa plang,pentru ca am simtit ca nu ma voi putea opri niciodata.
M-am desprins cu greu de lesul lui Makai si am murmurat o rugaciune,chiar daca nu mai cred in rugaciuni.Cerul ma pedepseste din nou! Am ramas in viata atata timp doar ca sa ii vad pe toti pierind.Sunt la fel de blestemata ca si Lucifer!
Intreaga mea durere si manie se revarsa asupra lui.M-am uitat la el cu raceala.
-Sper ca intr-o zi sa simti si tu ce am simtit eu acum,Lucifer! As vrea sa vad ziua in care vei sangera si vei plange,cand vei realiza cat de mult rau ai facut!
El devine agitat,isi subtiaza buzele de ciuda,isi framanta mainile,dar tace.
I-am intors spatele si am parasit curtea cu demnitate,inabusindu-mi suspinele,vrand sa gasesc un colt unde sa ma ascund.De indata ce am ajuns in palat,am alergat spre apartamentul unde locuiesc acum si m-am prabusit pe divanul de matase.Furia a inceput sa ma paraseasca,fiind inlocuita de deznadejde adanca.Sunt singura,sunt atat de singura! Dumnezeu m-a parasit!
Oare de ce nu am murit de prima oara de cand am sosit in Infern?
Oare de ce m-am nascut,cand am adus cu mine doar moarte si distrugere?
De ce nu m-ai ucis din pantece mama si m-ai lasat sa vin pe lume? Am mainile pline cu sangele inocentilor,am fost calaul a mii de suflete! Stiu de ce Dumnezeu m-a parasit! Nu mai este vreo cale de salvare si si-a intors fata de la mine,cea pacatoasa! Plansetele mele au udat cearsafurile negre si pielea imi arde a fierbinteala.Pe fereastra vad acelasi peisaj macabru: un desert dezolant,un soare fals care arde hranit cu valvataie din Iad si copacii albi,scorojiti de caldura.
Un loc ce arde necontenit,asa cum arde si sufletul meu.O desertaciune fara capat.
***
Lumina ce se strecoara prin usa imi fura ochii si imi usuca lacrimile de pe obraz.
O silueta inalta,imbracata in albastru si purtand armura aurie,isi face aparitia.Prezenta plina de putere ma face sa parasesc patul si sa pornesc in intampinarea ei.Barbatul din fata mea este la fel de inalt ca si usa,are parul auriu,lung pana la umar,tine in mana dreapta o sabie si poarta o capa rosie.Pe fruntea senina poarta o coroana de aur curat.
Neincrezatoare,am incercat sa ating vedenia,iar el imi zambeste.
-Mihail?
Ochii ca azurul se incretesc usor,iar mana lui se strecoara sub capa,scotand de acolo un cutit cu lama lata,dar subtire,decorat cu aripi miniaturale.Un shekru!
El imi strecoara mica arma in mana si la intrebarea mea muta,da din cap.Am inteles mesajul si sufletul meu chinuit capata un licar de speranta.El imi pune mana pe umar incurajator si imi aduce bucurie in inima secata.Lumina din el este ca un balsam pentru ranile mele adanci,curatandu-ma ca apa de izvor.
Aud un pocnet si ma trezesc din visul atat de viu,cu lacrimi pe obraz,care de data asta sunt lacrimi de usurare.Temandu-ma ca totul a fost doar o plasmuire,am cercetat intreaga camera,cautandu-l pe comandatul armatelor ceresti.Ceva imi spune sa caut sub perna si acolo zaresc o arma sclipitoare,skekrul! Am strans arma in mana cu nadejde,stiind ca ce am vazut nu a fost doar un vis!
Fratele meu din sferele celeste mi-a facut intr-adevar o vizita! Am uitat pentru o vreme de toata durerea mea si am ingenunchiat in fata ferestrei,rugandu-ma.Si dupa atata timp de cand nu mai rostisem versete,de data asta le-am zis cu infocare si le-am crezut,asa cum se intampla cand eram o simpla calugarita in Templul Semilunei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu