Barbatii din fata mea poarta faclii si se rasucesc in fel si chip,unduindu-se intr-un straniu dans,fara ca sa isi arda bratele dezgolite si incununate de bratari masive de aur.Picioarele lor sunt desculte si pasesc peste marmura.
Tobele si ceva asemanator unor clopotei au umplut aerul Infernului,aducand zambete pe fetele capeteniilor,asezate semet pe jilturi.Azi a fost adus insa un tron care deocamdata este neocupat.
Stau pe scaunul meu ca pe o pernita de ace,cu gandul la Makai.Nu pot sti daca el intr-adevar traieste,sau daca nu cumva Printul s-a folosit de magie sa ma pacaleasca si sa ma faca sa las garda jos.
Dansatorii din spatele curtii au venit aducand un palanchin acoperit de perdele negre cu modele brodate.Fiecare dintre cei patru tine de unul dintre colturi si venele umflate de la brate arata ca efortul este destul de mare.La fiecare dintre colturi se afla prinsa cate o statueta de aur rosu.
Palanchinul este lasat jos si perdelele se dau la o parte.Muzica ce imi invaluie urechile ma duce parca pe alte taramuri si privesc cu ochi fascinati spre mainile care se intrevad dintre broderii,incarcate de podoabe.
O femeie de o frumusete tulburatoare paseste afara si vine spre noi cu miscari languroase.Parul ei blond straluceste ca soarele si ochii verzi te strapung cu iz de verdeata.Irisii au insa presarati in ei si scanteie aurii.
Poarta o cununa de perle pe crestet si cercei mestesugiti prinsi de urechi.
Haina ei albastra si lunga pana in pamant este despicata la mijloc,lasand sa i se vada pulpele generoase si gleznele pline de bratari colorate.
Face un semn cu degetele prelungi si palanchinul este luat si dus in spate.Apoi urca treptele cu semetie,iar cand ajunge in dreptul meu imi arunca o privire plina de inteles.Ceva din ea imi repugna,in pofida frumusetii.Azazel zambeste subtire,iar Printul ii face semn sa se apropie.
-Bine ai revenit Astaroth.
Imi intorc capul mirata,privind spre aceasta femeie care e limpede ca este vreo printesa sau cineva de rang inalt printre ei.
-Multumesc Printe...Sunt onorata ca mi-ai permis sa particip la festivitati.
Buzele ei rosii se rasfrang intr-un zambet plin de promisiuni.Printul se ridica in picioare si ii prinde fata intre maini,apoi ii atinge buzele cu buzele lui.M-am lamurit ca acesta este un fel de salut intre el si capeteniile femei.
-Layra...Ea este ducesa Astaroth,stapana peste regatul de vest al Infernului.Tu ai cunoscut-o sub numele de Inanna,pe vremea cand ea nu se mai afla in gratiile mele.
M-am ridicat brusc de pe scaun si am privit-o cu cel mai mare dispret posibil.
-Deci asa arata adevaratul tau trup atunci cand nu furi trupul altuia...Esti o scursoare!
In minte imi apare corpul chinuit al surorii mele Nyria,ce fusese candva posedat de ea.Capeteniile amutesc,insa Astaroth ramane netulburata.
-Ingaduie-mi Printe...Macar un cutit sa ii infig in grumaz.M-a trimis in abis...
-Mi se pare ca ai facut asta deja,atunci cand ai incercat sa o omori,incalcand in mod direct ordinele mele!
Vocea lui Lucifer tuna si pe fata ducesei se vede o urma de umbra.Lilith isi pleaca capul cu o sclipire in ochi ce aduce cu vinovatia.
-Si totusi...Nu voi regreta niciodata ca am injunghiat-o.Ea nu mai este una dintre noi,Printul meu...Te-a tradat si te va trada intotdeauna.
Sprancenele mele s-au incruntat.Ce vrea sa zica oare Astaroth?
Ea ma priveste cu superioritate si parca cu o anumita scarba,apoi isi muta ochii spre dansatori.Printul bate din palme si muzica reincepe si mai abitir.
Femei despuiate se alatura barbatilor si lumina falcliilor se impleteste haotic pe fetele lor asudate.O voce de barbat ce rasuna parca de nicaieri murmura cuvinte intr-o limba veche.
Il vad pe Azazel ridicand bratul si rotind degetul in aer,ca si cand ar face un semn.Cerul se umple de jerbe de foc si imagini de dragoni,serpi si demoni incep sa danseze si sa bucure capeteniile,care bat din palme.
Slove de foc apar pe bolta Infernului si pot sa deslusesc ca Azazel incearca sa rescrie acolo o parte din Cartea Damnatilor.
Lucifer priveste magulit scenele miscatoare si cuvintele de lauda ce sunt inscrise pe fundalul intunecat al cerului.Istoria lor le umple ochii intunecati de lumina,chiar daca aceasta istorie inseamna rebeliune,sange si razboaie.
Un fel de complicitate stranie se naste intre acesti fii si fiice ratacitoare,un ghem de amintiri pe care ei il impartasesc si ii fac sa isi aminteasca de maretia de altadata.Ca de fiecare data,ma simt a nimanui,prizoniera intre intunericul din Infern si cu o mana intinsa spre Raiul ce nu pot sa-l ajung.
Nu sunt atat de intunecata incat sa apartin regatului mortii si groazei,dar nici atat de luminoasa cat sa ma fericesc alaturi de ingerii nepatati.
Am incercat sa imi gasesc locul printre oameni...dar eu nu sunt om.
Sunt dispretuita de propriul meu regn,care dintr-un motiv sau altul ma considera tradatoare.Stiu ca slabiciunea Printului e unicul motiv pentru care mai sunt in viata.Sau poate nu exista vreo slabiciune,ci un plan bine gandit.
Sunt nedorita de Cer si ISH nu imi mai vorbeste demult.Niciun vis,nicio viziune sau revelatie nu imi mai bucura ochii sufletului.Speranta mea a devenit subtire,ca firul netesut de un paianjen,ce se poate rupe oricand.
Orice as face,nu imi mai pot gasi locul si uneori ma surprind ca ii invidiez pe ingerii cazuti,care desi incarcerati in trupuri si exilati pe Pamant,isi iubesc tenebrele si greselile si se considera la fel ca mareti ca intotdeauna.
Eu nu-mi pot ierta greselile si nu pot uita...ca eu sunt vinovatul care ar trebui sa plateasca pentru torturarea si moartea celor inocenti.Pentru ce m-ai ales Dumnezeul meu? Nu vezi cat sunt de pacatoasa? La ce imi foloseste cainta cand toti cei pe care ii iubesc sfarsesc ucisi de intunecati?
Ochii mi se scalda in lacrimi,dar din fericire pentru mine,stau cu spatele la capetenii si ele nu pot ghici ce se intampla in sufletul meu.
Festivitatea de azi se apropie de sfarsit si Lucifer se ridica de pe tron batand din palme.Capeteniile se ridica de asemenea,apoi dispar in pamant ca un fum.Demonii din multime isi agita armele si isi saluta liderul,pe Belial,apoi dispar de asemenea in Pamant.Parca toata lumea se grabeste undeva.
Aud in pas usor in urma mea si vad o fluturare de material albastru ce atarna pe jos.Ridic ochii si vad mana lui Ashtaroth,care sta pe umarul meu.Ochii ei se pironesc asupra mea si vad in ei o urma de frica.
"Vardas are nevoie de ajutorul tau".
Isi retrage mana si apoi dispare in pamant,lasandu-ma cu gura intredeschisa de uimire.Imi revin insa repede,pentru a nu ma da de gol.
-Layra...Vino aici.
Ma ridic cu o mie de ganduri in minte.Vardas traieste,dar de ce ar avea nevoie de ajutorul meu? Pana la urma este un tradator,un slujitor al intunericului si locul lui este printre umbre si foc.De ce l-as ajuta?
Lucifer a ramas pe tron singur.In spatele lui vad palatul si dealuri parca arse de un soare in amurg,copacii cu trunchiuri albe si secate de viata si schelete de oameni impletite pe altare.Nu mai suport umbrele si intunericul.
Am uitat cum arata lumina zilei si verdeata pomilor.Nu cred ca au trecut mai mult de trei zile in Infern dar pentru mine...deja o eternitate.
M-am dus in fata lui Lucifer,privindu-mi bratarile magice arse pe incheieturi.
-Ce se intampla cu tine?
Mi-am ridicat cu mirare ochii de jos.De cand ii pasa tartorului cum ma simt? Sau vrea sa ii spun ceea ce gandesc,pentru ca nu mai reuseste sa imi citeasca gandurile? Pacat ca nu mai poate.Ar vedea atunci ce pedepse am creat pentru el si tagma lui,ucigasii si nebunii care tormenteaza suflete.
-Vreau sa stiu ca intr-adevar Makai este in viata.Ca nu te joci cu mine...
Cerul a inceput sa tune si fulgere incep sa iasa din degetele lui.
-Pe Satan! Bine...Vei fi escortata in temnita.
***
Coridorul lung se sfarseste si intrezaresc o usa masiva.Gardianul scoate de la brau o cheie prinsa intr-o legatura si descuie broasca ruginita cu miscari incete.Inima imi bate sa imi sparga pieptul,pe cand aud o voce cunoscuta.
-Cine e acolo?
Dumnezeule,este chiar el! M-am repezit prin deschizatura si m-am uitat in semintuneric.Cu mainile ridicate in sus si prinse de un belciug atarnat de tavan,il vad pe Makai.Hainele de cavaler ii sunt rupte si tremura stand in picioare,fara a putea sa se aseze pentru a se odihni.
-Makai!
El smuceste din lanturile pe care le are legate de glezne.Ochii lui speriati si fata murdara ma duc cu gandul la un animal prins intr-o capcana.Ramane descumpanit,ca si cand nu ar crede ca sunt eu.
-Makai...Sunt eu,Layra!
I-am atins fata cu mainile si l-am mangaiat,incercand sa il dezmeticesc.
-Esti chiar tu? Nu esti vreo fantasma trimisa de Lucifer,sa imi rapeasca mintile si sa imi chinuie cugetul?
-Sunt eu...Sora ta!
-Atunci este adevarat...
Mainile mele au ramas nemiscate pe fata lui.Buzele lui sangerande se stramba si intreaga faptura ii pare cuprinsa de un spasm dureros.
-Ce vrei sa spui?
Chipul ii pare chinuit de ceva ce doar el cunoaste.Rasufla precipitat.
-Asculta-ma cu atentie...Nu avem mult timp.Layra tu...esti cheia...
Nu inteleg ce bolboroseste acolo.
-Ce cheie?
-Tu vei deschide portile si ne vei conduce spre izbanda,daca vei alege ceea ce este corect...Printul nu te-a ucis pentru ca...nu poate inca.
Scutur din cap.
-Makai...Spune-mi deslusit.
-Nu pot Layra...Ei...ar putea auzi,horcaie Makai.Asculta-ma...Tu esti acum puntea dintre lumina si intuneric...Ce vei alege in noaptea cu luna plina va decide soarta a milioane de suflete...
-Dar ce trebuie sa aleg Makai?
-Layra,tine minte asta...
-Da...
-Orice mi-ar face Lucifer,sa nu ma alegi pe mine.Lasa-l sa ma omoare...
-Nu,nu voi face asta!
-Trebuie!
Lacrimile mi-au tasnit din ochi si am imbratisat grumazul lui pe jumatate gol,vrand sa il incalzesc macar putin.
-Jura-mi...
-Nu te voi sacrifica! Tu esti tot ce mai am frate!
-Layra...Noi...ne vom revedea...
Un zgomot metalic se aude si silueta masiva a gardianului revine.
-Gata! E vremea sa pleci!
Eu insa nu vreau sa plec,asa ca demonul ma insfaca de brate si ma taraste spre iesire.Makai ma priveste cu speranta vie in ochii albastri si striga dupa mine.
-O sa ne intalnim din nou! Promit!
Usa se inchide si ii astupa ultimul cuvant.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu