CAPITOLUL 40: Gardienii nisipului

Un vuiet vine dinspre miazanoapte...Un urlet lugubru asemanator cu tipatul unui sacal ne zgarie timpanele si sabia mea incepe sa luceasca.De data asta insa culoarea ei ma lasa uimita,pentru ca nu mai vad albastrul binecunoscut.Lama ei este rosie,insa simbolurile sunt stinse.

Stiu ca este vorba despre ceva rau,dar nu acel rau pe care il cunosc deja.Sa fie vorba de caini infernali sau de altceva? Nisipul de sub picioarele noastre freamata amenintator si locul incepe sa se zgaltaie,ca si cand ar fi prada unui cutremur.Am lasat targa jos si am scos sabia din teaca,privind in toate partile.Vardas s-a asezat spate in spate cu mine,cutreierand imprejurimile cu sagetile ascutite ale privirii lui.

-Ce este asta?

-Serpilieni! Gardienii nisipului...sopteste Astaroth.

O coloana de nisip se vede undeva in departare.Se misca incet,dar dupa directia ei,devine limpede faptul ca se indreapta spre noi.Nu apuc insa sa ma gandesc la asta pentru ca de sub nisipul framantat incep sa rasara serpi grosi de aproape un metru,care imi aduc aminte de pitoni.

-Layra...Fii atenta!

Glasul ascutit al demonitei ma avertizeaza la timp.Sabia mea reteaza dintr-o miscare capul unuia dintre serpi,care se apropiase periculos de mult de Makai.Alti si alti serpi rasar de sub nisip si ne inconjoara din toate partile.Nu ne lasa sa inaintam,dar nici nu ne mai ataca.Capetele lor se inalta deasupra nisipului si raman nemiscati asemeni unor stalpi.Doar limbile despicate le ies din cand in cand din gura,amenintator.

-Ne pazesc...Oh Vardas,e prea tarziu!

Astaroth se repede spre el si il apuca de brat.El incrunta din sprancene,privind spre serpii oribili,fara insa ca asta sa il sperie prea mult.10.000 de ani in intuneric ar cali pe oricine.

Mana mea tremura insa vizibil pe manerul sabiei,asa ca strang de ea pana simt ca imi plesnesc falangele.M-am lasat jos langa Makai,privind spre coloana uriasa de nisip care se apropie de noi.Firele de nisip se starnesc si ne ferim ochii,iar lumina incepe sa paleasca.De niciunde incep sa rasara fulgere si catapeteasma cerului se rupe in doua.Aud un tipat slab.

-Vardas,sa fugim! O sa trecem printre ei!

Astaroth il ia de mana si se repede spre serpi cu sabia ei,dar unul dintre ei se incolaceste pe sub picioarele ei si o trage dupa el.Sabia ii ramane in urma si este recuperata de cavaler.

-Las-o,jivina a iadului!

Cu ochii intunecati de furie,Vardas se lupta cu sarpele.Alti serpi mai mici rasar din pamant si prind mainile demonitei,care ramane in capcana lor ca musca in panza paianjenului.Cel mai mare dintre ei se repede spre Vardas sasaind si ferindu-se totodata cu abilitate de loviturile lui.

M-am uitat in ochii lui Makai,care tremura cuprins de friguri.M-am uitat la padurea din departare.Serpii par preocupati de Vardas si de Astaroth.

-Fugi Layra...! striga el,ca si cand mi-ar fi auzit gandul.

L-am ridicat pe fratele meu si i-am trecut bratul pe dupa gatul meu,apoi m-am retras incet intr-o parte,taraind sabia in urma mea.Un sarpe nu mai lung de un metru imi rasare langa cizma si sasaie.Limba ii este plina cu venin si ochii ii sunt insangerati.Makai da sa il loveasca cu piciorul dar sabia mea este mai rapida si il raneste.Sarpele fuge in gaura din care venise,dar alti si alti serpi apar de peste tot si ne cotropesc.Pe cand credeam ca vom fi sufocati de numarul lor,se intampla ceva straniu.Miscarile lor raman brusc suspendate in aer,ca si cand ceva i-ar fi inghetat.Alte si alte fulgere rosii strabat cerul si locul se cutremura si mai tare decat inainte.

Atat Vardas,cat si Astaroth,au ramas prizonierii gardienilor.Spre mirarea mea,nu au fost ucisi si nici macar raniti.Serpii ii trateaza ca pe o pretioasa incarcatura.Sau ca pe o masa pe care vor sa o savureze curand...

Coloana de nisip devine un vartej negru,o intunericime adanca pe care o pot asemana doar cu 1000 de ani lipsiti de lumina zilei.1000 de ani de intuneric adunati intr-o clipa...Cand intunericul incepe sa se destrame,vad cu coada ochiului cateva siluete.Siluetele se opresc in afara cercului facut de serpilieni si capata contur si claritate.

Nu este nevoie sa vad mai mult ca sa stiu ca cel din fata lor este Belial.Groaza imi cuprinde toate incheieturile.Ma uit la ceea ce se petrece,nu la mare distanta de cei doi.Cercul se mareste si gardienii nisipului se retrag undeva in spatele nostru.Acum suntem inconjurati de ambele parti:in spate serpii si in fata alaiul de luciferieni.Vad o sabie lucind si stralucirea ei ma orbeste.Taisul sabiei se afla la gatul lui Vardas si tipetele demonitei razbat pana la mine.

-Belial,te implor...Nu fa asta,nu fa asta frate!

Makai ma strange de brat si ma priveste cu ochii obositi.

-Du-te si ajuta-i Layra...Eu nu mai am mult de trait.

-Sa nu cutezi sa spui una ca asta!

El imi ia mana.

-Aminteste-ti...Rolul tau este mult mai important decat crezi.Pentru ca aceasta misie sa fie o izbanda,va trebui sa faci si acest ultim sacrificiu...Lasa-ma si du-te!

-Nu plec nicaieri.Crezi ca te las pe tine ca sa merg sa il salvez pe Vardas?

-Exact asta vei face.Acum!

El ma impinge iar ochii ii sunt strabatuti de fulgere.

-Am zis...Sa pleci acum!

Lacrimile mi-au tasnit din ochi de indata si ma ridic cu o miscare repezita.Chipul incordat al lui Makai pare cuprins de un razboi launtric.

-Layra...Orice ai face...Sa nu iti pierzi credinta! Ma auzi?

Am dat din cap a aprobare si figura lui s-a sters usor sub perdeaua de lacrimi.Am fugit spre grupul de luciferieni strigand"Slava lui ISH!"

Strigatele mele nu au ramas neobservate.Serpii se pregatesc sa imi taie calea,dar un gest al lui Belial ii face sa dea inapoi.Sabia mea pare facuta din flacari acum.Si la fel este si sufletul meu incarcat de amaraciune si neputinta...

-Da-i drumul,ticalosule!

Il vad pe Belial cum il impinge pe Vardas si acesta cade pe nisip.Serpii se incolacesc pe dupa grumazul lui ca niste liane si il tin nemiscat.De acolo,atat el cat si Astaroth ma privesc cu ochii uimiti.Pe cand ma apropii de el cu pasi apasati,mintea mi se duce la lupta de pe malul raului,atunci cand eu si locotenentul iadului ne-am infruntat.

-Ai fugit prima oara de mine Belial.O vei face si acum? Esti chiar asa de las?

El ranjeste dispretuitor.

-Am urmat ordinele...Nimic nu mi-ar fi placut mai mult decat sa te spintec,sa iti scot plamanii afara cu degetele... Sa iti smulg inima putreda si sa o arunc in foc! Iar oasele sa ti le toc marunt cu barda mea!

Fiorul mi se strecoara pe spinare,dar nu las sa se vada nimic.

-Ai terminat cu povestile de groaza?

Sabia lui parca ii tasneste din mana si taisul ei il loveste pe al meu.

-Mai sa fie,de unde atata forta in tine,ingerule? Sa fie oare lucratura unui anumit demon tradator?

Ochii lui se rotesc spre Astaroth,care il priveste incarcata de ura.

-Taci Belial! striga ea.

Sabiile ni se incruciseaza si se incinge un duel in toata regula.Bratul lui Belial este puternic si in mod sigur are experienta in ale bataliei.Miiile de ani in care s-a razboit cu Fiii Luminii l-au facut maestru al sabiei si virtuosul bardei cu tais lat.Pe langa el,eu sunt asemeni unui copil ce abia invata sa mearga...Cu toate astea,am condus o batalie...E o nebunie sa crezi ca te poti lupta cu Dumnezeu si sa castigi razboiul! El se arata prin forta sabiei mele,prinse de niste maini nepricepute,dar doritoare de izbanda.

Ma feresc la timp de un atac direct si dansez in jurul lui,nelasandu-l sa ma atinga.Trupul lui masiv se misca mai incet decat al meu si asta imi aduce un avantaj.Daca am invatat ceva in arta bataliei este ca atunci cand ai un inamic mult mai puternic si mai priceput decat tine,tot ce poti face este sa il obosesti cat de mult poti,sa il faci sa creada ca el detine controlul absolut si cand vigilenta ii va scadea...Sa il lovesti naprasnic.

Un ranjet imi arata ca deja este convins de superioritatea lui.

Lupta noastra este intrerupta brusc de un tunet care imi arde dureros timpanele.Sabia mi-a cazut pe jos si mainile mele s-au dus spre urechi intr-o miscare violenta.Vardas urla si sangele ii tasneste pe maxilar.Mainile lui sunt prizoniere si nu poate sa isi astupe urechile.Ceilalti demoni din spatele lui Belial raman insa nemiscati,fara sa fie cuprinsi de vreo durere.Ochii mi se impaienjenesc,pe masura ce tunetul se preschimba intr-un scartait lugubru,ascutit,ca si cand doua sabii uriase s-ar ciocni una de alta.Simt sangele cum imi curge printre degete si incep sa urlu.Genunchii mei au muscat nisipul si imi rotesc ochii cautandu-mi sabia,pe care o vad in mainile triumfatoare si inmanusate ale lui Belial.

Un vartej zgaltaie locul si o silueta inalta si binecunoscuta isi face aparitia.

Zgomotul unor clopote si soapte macabre impanzesc aerul,urland pe mii de voci.Nisipul se starneste si cerul se cutremura.Un bici de foc porneste dinspre Belial si imi prinde piciorul,apoi sunt tarata spre el fara sa vreau.Incerc sa ma dezleg dar biciul imi arde pe data palmele si urlu ascutit.Cand ajung in fata lui,niste lovituri bine plasate de picioarele lui imi lovesc pantecele.Fata lui este cuprinsa de o bucurie diabolica si ochii ii sticlesc ca doua lumanari.O alta lovitura...Si inca una.Rasuflarea mi s-a taiat si pret de cateva clipe ma chinui sa trag aer in plamanii mei paralizati de durere.Pumnul lui Belial imi loveste fata cu sete si am cazut la pamant.Vad vag conturul unor cizme negre si simt miros de metal incins si caldura mare venind de deasupra.

-Ajunge! Leag-o!

Simt mai multe perechi de maini cum imi incatuseaza bratele si Belial ma ridica apoi sus,tinandu-ma strans lipita de el,cu o mana petrecuta pe dupa grumazul meu si cu cealalta tinandu-ma de gat.

Toate zgomotele inceteaza pe data si in fundal mai ramane doar incantatia pe mii de voci.Silueta se intoarce spre mine si doi ochi cuprinsi de intuneric din adanc ma tintuiesc cu ura.

-Lucifer! murmur eu sleita de puteri.