Rasufland cu greu, Vardas deschide ochii si se coboara de pe tronul urgiei sprijinit de preot. Are trunchiul gol, asa cum il vazusem in viziunea mea si cauta ceva de imbracat...Cizmele lui imping cu scarba lesurile de serpi retezati, care s-au facut morman la picioarele tronului. Isi cauta sabia, uitand parca ca se afla in pestera zeului.
Milos din fire, preotul ii arunca capa lui si fostul rege se imbraca febril, cu ochii atintiti spre mine. Isi aminteste...Stie tot ce trebuie sa stie.
-Trebuie sa plecam Layra....Dar preotul nu poate veni cu noi.
Landir isi pune mainile in sold si il priveste sfidator. Incerc sa il impac.
- Nu te mania...Ceea ce voia Vardas sa spuna este faptul ca...tu trebuie sa te intorci in cetatea si sa o intaresti. Armata lui Belial va incepe sa rascoleasca fiecare coltisor in cautarea luminii luciferice si vreau sa ma asigur ca vei fi acolo atunci cand ma voi intoarce cu...
- Cu armata mea.
Vocea lui Vardas ma intrerupe aspru. Pentru prima oara de cand il cunosc, zaresc fulgere in ochii lui. O ura cumplita. Ma uit intrebator la el...Oare i s-au intamplat mai multe decat am zarit in viziune?
- Crezi ca Printul intunericului m-a lasat sa scap atat de usor?
Trec peste faptul ca mi-a raspuns la intrebarea muta si ma duc sa il sprijin. Trupul masiv i se clatina si zaresc pe pieptul lui cum se contureaza incet o pentagrama rosie, care sclipeste misterios si atroce. Vardas se incordeaza de durere...Cineva sau ceva ii scrijeleste pe piele acel insemn satanic...Nu sunt singura care am simtit pecetile lui Lucifer...Ma ating cu mana sub haina, simtind centura grea.
- De unde a aparut?
Pipai cu degetele pielea regelui, incercand sa descifrez mesajul de pe el, dar el ma apuca de mana si se afunda in ochii mei.
- Nu mai conteaza...Trebuie sa mergem.
Mi-am smucit mana furioasa si am apucat sabia.
- Porti pe tine o pentagrama abisala si spui ca nu conteaza? Vardas, asta ne poate zadarnici toate planurile!
- Tocmai de aceea vei sta langa mine in fiecare clipa, ca sa fim siguri ca nu voi face nimic necugetat! Daca voi face Layra...trebuie sa ma ucizi.
- Ce spui acolo?
- Nu vreau sa mai fiu inca o data piedica pentru misia ta. Ai destule poveri pe care trebuie sa le cari, nu vreau sa mai fiu si eu una.
Oare la ce poveri se gandeste? Privirea lui se duce usor spre pantecul meu si eu tresar cuprinsa de un fior. Oare mi-a citit in minte? Nu simt vreo teama la acest gand fiindca fara sa stiu de ce, am incredere in el.
Soarta noastra mult prea asemanatoare ma face sa cred ca Vardas a fost destinat de la inceput sa imi urmeze pasii si sa indure aceleasi suplicii ca si mine, ajungand sa fie marcat la randu-i de simboluri intunecate. Figura lui obosita, trasa, imi arata ca si vigoarea ii este pe sfarsite. Prea multele lupte din miile de ani petrecute pe Pamant l-au slabit si indurerat...A pierdut tot ceea ce avea, dar inca mai lupta.
Purcedem spre iesirea din pestera, vazandu-l pe Landir in urma noastra. Pare nemultumit de ceva si clatina mereu din cap.
- Te-as putea ajuta cu acea pentagrama...spuse el.
Vardas se opreste din mers deodata si se intoarce spre el.
- Cum?
-Cunosc o vrajitoare puternica care stie sa dezlege astfel de peceti. Este cineva apropiat lui Azazel si a invatat multe trucuri de la el...
De ciuda, am lovit cu teaca sabiei de peretele pesterii.
- Te rog sa nu imi spui ca numele ei este Reena...
Preotul se opreste mirat in loc, apoi zambeste stramb si amar.
- Din pacate, este vorba chiar de femeia lui Azazel. Putini dintre noi ii cunoastem numele adevarat...Nu stiu inca cum putem sa ajungem acolo fara sa fim zariti, este pazita zi si noapte de gardienii iadului...
Gandul mi se duce la cusca in care m-a tinut prizoniera regele desfraului. Daca a reusit sa ma captureze pe mine, sansele sa ii captureze si pe alti cutezatori sunt foarte mari. Cu toate acestea, nu avem de ales, daca vrem sa il salvam pe rege din robie.
- Exista o cale...mormaie Vardas ragusit. Dar despre asta vom vorbi altadata...Deocamdata trebuie sa imi trezesc armata.
Am dat sa intreb ceva, dar sprancenele incruntate ale regelui imi dau de stire ca nu vrea sa isi dezvaluie secretele in prezenta lui Landir. Am inchis gura si m-am grabit spre iesirea luminata de soare.
***
In urma noastra, pestera a ramas pustie si mohorata. Peste coline si munti s-a lasat amurgul, vestind incheierea unei alte zile in umbral.
Bratul meu se chirceste, cand mana lui Vardas ma strange cumplit. Are ochii iesiti din orbite si se uita ca hipnotizat spre dragonul care ne asteapta dincolo de podetul suspendat deaspra haului.
- Linisteste- te Vardas, dragonul negru ne este aliat.
- Te-ai aliat cu Dakat? Cu prima ocazie pe care o are, ne va trada...
- Nu o va face fiindca avem o intelegere. Tot ceea ce isi doreste sunt ochii lui si intr-un fel sau altul voi face rost de ei...
- Ca sa poata vedea tot ceea ce se afla sub cer si in pamant! Iti dai seama ca daca ar fi prins, Lucifer ar afla toate secretele noastre?
- Nici Lucifer, nici Azazel, niciun alt luciferian nu se vor apropia de Dakat. Heruvimul negru se afla sub protectia mea si doar eu il pot dezrobi. A pazit drumul cata vreme ne aflam in pestera, deci putem avea incredere in el. Deocamdata. Ramane de vazut ce va mai fi...
Am traversat puntea si l-am regasit pe Dakat stand nemiscat si mirosind vazduhul, cu ochii sai orbi cautand mereu ceva nevazut, cu aripile adunate in mod pasnic pe langa trup si agitandu-si picioarele.
- Ati plecat doi si v-ati intors trei. Ai reusit, Veghetorule!
La auzul cuvantului " Veghetor " atat preotul cat si regele au inlemnit. Ochii li s-au cascat pana aproape li s-a vazut albul si degetele li s-au inclestat. Par uimiti, dar uimirea lor se ingemaneaza cu frica.
Landir isi pleaca capul in jos si se pregateste sa isi propteasca un genunchi in pamant, incercand sa ma salute precum vechii cavaleri. Vardas a ramas teapan si se uita cand la mine, cand la dragon.
- Taci Dakat! Nu ar fi trebuit sa rostesti acest cuvant, zic printre dinti.
- Nu ar trebui sa ne ascundem rangul, puternice Veghetor. Poate asa vor intelege si oamenii cat de importanta este misia noastra.
- Daca nu vrei sa sfarsesti prajit in cuptoarele lui Lucifer, pastreaza tacerea! Nu trebuia sa afle nimeni despre rangul meu, nesabuitule!
- Oare? Tu esti inca in trup Lauryel, dar eu vad viitorul. Atat preotul, cat si regele trebuie sa stie adevarul intreg, nu doar jumatati...Pentru ce i-a ales oare Cerul sa fie langa tine in aceste momente de cumpana?
Ma intorc si il vad pe Landir cu un genunchi lipit de pamant. Imi scot sabia si il lovesc pe umar, incercand sa ii bag mintile in cap.
- Scoala- te!
- Imi cer iertare! Am cerut socoteala unui Veghetor! Cand ma gandesc ca m-am duelat cu tine in sala tronului...Ma cuprinde rusinea.
- Inceteaza, Landir...Nu stiai cine sunt!
- Dar acum stiu!
L-am pocnit din nou, ca sa il fac sa isi vina in simtiri. Se scoala sovaitor si incurcat, purtandu- se ca un copil certat de parinti. Izbucnesc in ras.
-Tot eu sunt Landir, cu sau fara rang! Misia noastra este aceeasi.
Se intoarce fastacit spre dragon, vrand sa il blesteme in tacere. Vardas zambeste subtire, dar nu zice nimic. Ma priveste insa cu o ardoare neobisnuita pe care nu o pot asemana cu nimic pamantesc.
- Dakat...Landir...Intoarceti-va si aparati cetatea. Daca totul merge bine, pana maine la cel de-al doilea apus, ne intoarcem si noi.
Landir s-a saltat in aer si s-a urcat in spinarea dragonului, iar acesta si-a deschis aripile greoi si s-a ridicat de la sol starnind un vant puternic. Nu va trece mult si intreg Umbralul va afla despre heruvimul negru, ceea ce va starni mania lui Lucifer. Trupul sau e adormit, dar duhul captiv inca plasmuieste capcane pentru mine. Ca mereu, unealta sa va fi Belial, cel in ale carui urechi susura vicleanul Azazel, strategul ascuns.
Dakat se pierde printre norii plumburii si lasa in urma sa o liniste adanca. Am pornit la drum ghidata de rege, care paseste cu mare voinicie peste stancile secate, ducandu-ma mai adanc in imparatia vesnicelor umbre. Cizmele noastre se lovesc puternic de pietrele care se rostogolesc cu zgomot...Plutesc din cand in cand, dar nu imi folosesc aripile pentru ca nu da de veste ca exista lumina pe Campiile Pierdute.
- Unde trebuie sa ajungem, Vardas?
El rasufla greoi, usurat la gandul ca poate sa isi spuna taina.
- La Raul Negru. Ne dam intalnire cu paznicul taramului de sclavi in tenebrele de dedesubt...Nu va fi placut pentru niciunul dintre noi.
- De ce zici asta?
- Fiindca pe taramul mortilor nu ajungi decat daca platesti un pret.
Pasii lui devin inca mai repezi si l-am urmat tacuta si ingandurata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu