Coloana de lumina s-a spart deodata in fata noastra si s-a impartit in mii de fulgere stralucitoare,care au inceput a capata incet,incet,forma angelica.
In stanga tronului apare un inger impunator,imbracat in albastru,purtand o sabie de foc in mana si o coroana metalica pe fruntea senina.Inima imi tresare de bucurie si picioarele mele isi doresc sa alerge spre el.Ingerul conturat de lumina albastra puternica se alatura altora asemanatori cu el,care ii sunt subordonati.In dreapta apare o alta entitate,care starneste jerbe de lumina verde si care poarta in palme o sfera ce luceste in mii de culori.Sufletul meu i-ar recunoaste dintr-o mie!Cel din stanga este comandantul armatelor ceresti,vestitul Mihail,iar cel din dreapta este conducatorul ingerilor tamaduitori,Rafael!
Lucifer paseste demn prin coridorul format de Coruri,iar eu il urmez la mica distanta,incercand sa surprind cat mai mult din aceasta feerie.Heruvimul isi apropie palmele si le uneste de fruntea lui.
-Pace voua!
Mihail si Rafael se intorc intr-o clipa spre el,privindu-l semeti.Pletele blonde ale lui Mihail se odihnesc pe capa stralucitoare,parand a fi facute din foc galben.Ochii de azur sunt aspri,dar in acelasi timp curati si puri.
-Pace si tie,razvratitule!
Vocea tunatoare a comandantului il lasa pe Lucifer descumpanit.Eu tac chitic,privind cum propriile amintiri ale heruvimului se trezesc la viata.
-Razvratitule? Cum indraznesti?
In sala Templului se lasa o liniste mormantala.Ingerii,indiferent de grad,isi intorc capetele si privesc spre confruntarea celor doi.Mihail isi pierde seninatatea si fruntea i se incrunta.Face semn catorva soldati de ai sai,spunandu-le cateva cuvinte.
-Luati-l din fata ochilor mei! Profaneaza Templul prin simpla-i rasuflare!
Ca un facut,Lucifer scoate de la sold o sabie maiestrita aurie,ce straluceste ca mii de stelute.Aceasta se transforma intr-o vapaie si isi pierde conturul,iar ochii damnatului devin doua catui aprinse.Simtind invitatia Mihail isi scoate sabia lunga si grea de la sold si se pregateste sa se lupte cu fratele lui.Murmure de uimire impanzesc sala,iar Rafael isi mareste ochii,facand semn ingerilor mai mici in grad sa se fereasca,ca nu cumva vreo jerba de foc sa ii raneasca fara voia luptatorilor.
-Opreste-te,e prea tarziu,Lucifer! Preda-te!
Heruvimul se incapataneaza si furia ii creste pe masura ce il aude vorbind.
-Stii ce esti tu Mihail? Esti un LAS!
-Las? Eu fac voia Tatalui meu si ii indeplinesc poruncile! Ai pus in pericol intreaga spita ingereasca,tu si rebelii tai,dar ajunge! Nici ingerul,nici omul nu vor mai suferi din pricina voastra! Nici Tatal din Cerul Inalt nu va mai suspina inapoia Ta! Pentru ca eu Mihail,imi voi face datoria si te voi alunga ca pe un necurat!
Sabiile celor doi se lovesc si Templul se cutremura din tatani,inspaimantat parca si el de dezlantuirea acestor forte.Statura lor devine uriasa,pe masura ce isi incearca puterile,iar noi devenim din ce in ce mai mici.Lucifer se lupta bine,dar maestrul armelor in ceruri este Mihail Principele,cel care stie a manui orice fel de arma de lumina.
Se aude o suieratura si sabia uriasa a comandantului ii sfasie umarul lui Lucifer,care se da indarat si se reazama de o coloana,rasufland puternic.Mihail asteapta ca el sa isi revina,tinand sabia in pozitie de atac.Se reintoarce la lupta si se opinteste,ferindu-se de aceasta data cu mai multa agilitate de mania lui Mihail.
-Opreste-te Lucifer,nu poti sa incalci voia Tatalui! Te voi invinge!
-Unde este Layra? urla fostul heruvim.Ai inchis-o si pe ea?
Mihail isi retrage sabia,dand semne ca nu vrea sa se mai lupte,dar Printul se napusteste spre el orbeste,racnind si blestemand.Mihail se apara si il impinge puternic,iar Lucifer se izbeste de unul dintre ziduri,cazand apoi pe podea.Abia rasufland,isi cauta sabia cu privirea.
-Spune-mi unde este Layra!
O voce inalta,suava,dar puternica,se aude dintre randurile ingerilor luptatori.
-Aici sunt!
Se desfac randurile,se face un coridor si o femeie inalta si puternica isi face aparitia.Inima imi bate nebuneste,cand recunosc sabia din mana ei,scutul argintiu,pletele aproape albe si ochii reci,asemeni cristalului.
Sunt EU! Iata eu ma uit la mine,in amintirile Printului! Ea insa nu da semne ca m-ar recunoaste,ci paseste printre ingeri,mergand spre fratele ei nebun.In ochii lui se vede un licar de speranta,atunci cand ea ii da mana spre a se ridica.El isi indreapta degetele spre ea,ea ii cuprinde bratul si se opinteste sa il ridice de jos.Odata cu miscarea ei,se vede o flacara rosie cum ii tasneste din palma...Flacara se incovoaie pe bratul stang al Printului,asemeni unui sarpe si devine o plasa,care ii cuprinde trunchiul.Plasa incepe sa fie din ce in ce mai mare,prinzandu-i bratele,grumazul si picioarele.El se clatina,privind uimit spre ea.
-M-ai tradat!
Nu se poate descrie in cuvinte omeneste sau ingeresti ceea ce se oglindeste in ochii lui.Manie,spaima,dezamagire...Durere.Ea se indeparteaza cu ochii scaldati in lacrimi,spre Mihail.
-Am facut...ce trebuia facut!
Plasa il doboara pe Lucifer la podea si el incepe sa urle.
-Layra!!! Nu te voi ierta niciodata,ma auzi?!!!
La semnul lui Mihail,o duzina de soldati vin tinand in mana biciuri care se impletesc si formeaza o cusca gigantica.Lucifer se lupta sa destrame iscusita plasa,dar cu cat se zbate,cu atat aceasta i se infige mai tare in carne.Hainele scumpe ii devin ferfenita si pielea ii sangereaza.Comandantul le face semn sa il inconjoare din toate partile,ca sa nu poata fugi nicicum si paseste spre el cu simtul datoriei.Ii smulge cununa alba de pe pletele negre,pronuntand sentinta.
-Heruvim stralucitor,esti degradat! Nu vei mai avea niciodata aceasta functie si vei fi alungat in maruntaiele Pamantului,asa precum Tatal porunceste!
Cununa este data unui inger iar acesta o incuie intr-o sfera de cristal.
In spatele comandantului,ma vad pe mine,privind incarcata de regret spre geamanul furios si ranit.Din umarul lui curge sangele siroaie,profanand podeaua candva imaculata si ingerii incep sa lacrimeze pentru prima data.
Scena incremeneste deodata si toti raman asa cum fusesera surprinsi...
Corurile inca cu mainile pe lire,soldatii cu sabiile scoase pe jumatate din teaca,eu cea de dinainte de Cadere cu ochii atintiti spre heruvim,Mihail tinand incrancenat mana pe sabia lui acoperita de sange.Totul a inghetat.Totul,in afara mea si a Printului,care inca se zbate in acele lanturi de foc,care i-au devenit ca ghimpii.Se opreste,vazand ca nimeni nu mai face nimic si priveste nedumerit spre ceilalti.Lumina incepe sa paleasca in Templul Luminii,vestind ceva sumbru.
-Ce se intampla?
Pentru prima oara,recunosc frica in glasul lui! Imi fac loc printre amintirile lui cu forme de inger si ma asez in genunchi in fata lui.Ma priveste ca si cand tocmai a uitat scena petrecuta mai devreme.
-Layra...Ai venit sa ma salvezi?
Ochii intunecatului sunt scaldati in lacrimi de furie si neintelegere.Obrazul meu este de asemeni patat de lacrimi.Incepe sa ma recunoasca,semn ca sunt aproape sa il scot din tortura la care se condamna singur.
-Da frate...Am venit sa te salvez!
-Scoate-mi aceste lanturi,ca tare ma ard...
Degetele mele se chinuie sa le sfasie,dar ele i-au intrat in carne adanc si ii daruiesc fiorii primei dureri.Pentru prima data de cand a fost creat,heruvimul simte durerea pe propria-i piele!Fantasmele din spatele nostru se sting incet incet iar Templul isi schimba forma,devenind din ce in ce mai mohorat,mai intunecat si mai fierbinte.El geme si scrasneste din dinti,pe masura ce ii desprind acei zimti,care parca au o viata a lor.Mintea mea refuza sa creada inca ca eu am fost mijlocul prin care Lucifer a fost prins de soldatii lui Mihail.
Mi-am facut datoria si mi-am infierat fratele! Regretele si durerea incep sa izbucneasca deodata in sufletul meu si incep sa il zgaltai de umeri.
-Trebuie sa te trezesti,Lucifer! Trebuie sa intelegi ca asta e ceea ce ai facut candva si sa lasi vinovatia sa te copleseasca!
-Nu,nu...da el din cap.Nu am facut asta! Am fost aruncat in adancuri pe nedrept,eu doar...
Suspina greu si ma priveste absent,nevrand sa accepte ca este Damnatul.
Templul Luminii devine Templul Intunericului si vad o pacla neagra cum vine dinspre acel tron de cristal,ce arde acum in flacari.Raiul a devenit Iad si amintirile se sterg incet,lasand loc realitatii.Smulg si ultimele franghii din carnea lui si il ridic de jos.
-Trebuie sa fugim!
Se sprijina de umarul meu tremurand,simtind si vazand pacla apropiindu-se.Il trag dupa mine spre iesire,dar el este greoi si eu obosita.
-Pleaca fara mine Layra...!
-Mergi! Nu ne oprim,ma auzi?
Ofteaza si se incranceneaza,pe masura ce sangele picura din loc in loc.Usa este aproape de noi,suntem pe marginea prapastiei si doar un fir subtire de speranta ne desparte de salvare sau de prabusire in neant.Ma incapatanez si continui sa merg,pentru ca stiu ce este Pacla.Orice as face,nu trebuie sa o las sa il cuprinda! Ultimul bastion al mintii lui incepe sa cedeze Nebuniei,nevrand sa accepte actiunile lui trecute,vinovatia si rusinea,regretul si neputinta.
Si dintre toate,jugul cel mai mare,care inca il chinuie la atatea ere dupa Cadere: credinta ca a fost nedreptatit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu