O bubuitura puternica zguduie usa care se da in laturi, de parca cineva ar vrea sa o scoata din tatani. Un cavaler cu hainele sfasiate, cu sabia manjita de sange si cu fata cuprinsa de spaima, intra vijelios.
- Pelerinule!
Adancita in gandurile mele l-am privit tamp, fara sa raspund.
- Pelerinule, regele a fost ranit!
Imi scutur capul si ma grabesc spre cavaler, vazand ca era urmat si de altii la fel de speriati. Fug pe coridoare dupa ei si ajung intr-o curte interioara, acolo unde se poate zari puhoi de soldati. Pe o targa de lemn vad un trup masiv balanganindu-se in miscarea acelor pasi grabiti.
O mana atarna afara din targa si vad sange inchegat intre santurile degetelor…Ma reped intr-un suflet spre ranit si il zaresc pe Vardas cu scutul strapuns de o sulita uriasa. Sulita e rupta in doua. Nu stiu ce s-a intamplat cu cealalta jumatate, dar varful ei ascutit se afla in pantecul lui si sangele ce a galgait s-a facut pavaza in jurul ranii.
Ce fel de arma ar putea strapunge un scut de argint faurit in umbral? Ma uit spre sulita din metal rosu si caut inscrisuri, dar nu vad nimic. Doar varful ar putea pastra arabescuri ceresti sau demonice, pe care nu pot deocamdata sa le vad. Vardas icneste si se tine cu mana de rana.
- Ce s-a intamplat?
- Nenorocitul de Belial…Layra, s-a folosit de pecetea mea ca sa ma slabeasca…Ai mare grija cu blestematul acela de luciferian!
Am facut semn soldatilor sa il care in salile din stanga, acolo unde sunt asezati de obicei ranitii si am strigat dupa un tamaduitor. Soseste preotul si se lasa tacerea. Soldatii ridica din umeri…Magia care a fost folosita in atacul regelui nu poate fi deslusita nici macar de catre Landir.
De indata ce a fost depus pe unul dintre paturi, am facut semn tuturor sa ne paraseasca si am ramas singuri in sala sumbra. Am incercat sa ii scot scutul, dar nu pot face asta fara sa ii provoc dureri groaznice. Sulita a unit carnea lui cu scutul sticlos si orice miscare ii poate fi fatala.
Mi-am pus mana deasupra ranii, am inchis ochii si am murmurat cateva cuvinte. M-am rugat Tatalui Ceresc sa intervina pentru salvarea lui.
Am deschis ochii si am vazut ca sangele s-a oprit din curs, dar asta nu este de ajuns. Am nevoie de un tamaduitor care cunoaste insemne demonice. Arma nu ar fi functionat daca nu exista pecetea abisala!
Pe cand ma framantam, simt o mana cum ma strange de brat.
- Nici nu te gandi Layra. Mai bine mor decat sa cer ajutor acelei mizerabile…
- E unica care te poate ajuta! Nu uita ca Reena stie tainele lui Azazel si Azazel a fost candva marele preot al lui Lucifer!
- Nu-mi pasa…Nu mai lucrez cu tradatorii. Pentru mine s-a incheiat Pelerinule…Vezi tu, sulita a fost otravita…
Ma uit la mainile lui si observ ca incep sa bata in albastru iar unghiile capata o paloare ciudata. Chipul lui Vardas devine pamantiu.
- Nu poti sa mori in acest trup, am nevoie de tine! Belial a inconjurat cetatea si se pregateste la noapte pentru un alt atac!
- Faptul a fost facut. Mai am putin si parasesc aceasta sfera.
- Deuronomii au nevoie de tine, de regele lor puternic si viteaz!
El clatina din cap cuprins de tristete, furie si remuscare.
- Nu ma tem…Stiu ca il vei invinge pe Belial, ai mai facut-o o data si o vei face din nou. Dar Layra, scapa de centura…cat mai repede…
Horcaie si isi atinteste ochii spre tavanul inalt.
- Inceteaza, Vardas! Nu renunt la tine!
M-am sucit si invartit prin incapere cautand cu mintea solutii. Astaroth zace si acum in groapa cu serpi iar Vardas o uraste. Reena se afla in cetatea lui Azazel si ei bine…Vardas o uraste inca mai mult decat pe Astaroth. Gandul mi se duce spre regele desertaciunii si propunerea lui…Dar Azazel nu stie sa vindece, stie doar sa distruga. Dupa cadere, harurile de vindecare pe care le avea au devenit blesteme. Otrava.
Ma uit cu ingrijorare spre rege…Viata lui atarna de un fir de par. Apoi simt o lumina cum imi cutreiera ungherele mintii. Il bat incurajator pe brat si buzele mi se arcuiesc triumfator.
-Stai linistit Vardas, stiu pe cine sa chem in ajutor.
Am plecat degraba spre usa si acolo m-am ciocnit de alti si alti soldati, iar printre ei am vazut o silueta imbracata in zale, cu parul rosu.
Vine spre mine intrebator, simtind ca vreau sa ii transmit ceva.
- Ramai impreuna cu Vardas si nu lasa pe nimeni sa intre in odaia lui. Trimite soldatii la posturi si arcasii pe ziduri. Eu plec.
El casca ochii mirat si isi ridica vocea ca sa acopere rumoarea.
- Unde?
- Sa cer ajutor. Pana ma intorc, ai grija ca aceste coridoare sa fie goale. E deja destula framantare, nu mai vreau si alte intrebari. Ai inteles?
El da din cap in semn de incuviintare si incepe sa ii imprastie pe soldati. Imi trag gluga mai mult pe cap si ma feresc de privirile lor, facandu-mi loc pe coridorul lung care duce spre catacombe. Pasii mei precipitati sunt ingemanati cu ultima imagine a lui Vardas, zacand in durere.
Am coborat zeci si zeci de trepte, reusind sa parasesc cladirea principala si am ajuns intr-un tunel intunecat, luminat din loc in loc de faclii. Dar aerul e umed si facliile s-au stins, ramanand ca vagi contururi in semintuneric. Am soptit “ Arvadya “ si corpul meu a inceput sa emane o usoara luminozitate, care ma ajuta sa vad pe unde merg. Dupa multa alergatura, am zarit un desen undeva in tavan. Aici trebuie sa fie!
Portalul are forma unui patrat facut din arama. Imi dau capul pe spate si desenez cu degetele simboluri in aer, iar marginile lui se aprind. In clipa urmatoare deschizatura devine incandescenta si fierbe cu flacari albastrui. M-am saltat in aer si am plutit pana la intrare, apoi m-am lasat absorbita in acel abur colorat. Pret de un gand, m-am simtit trasa si strivita de o energie fierbinte si m-am regasit in alta parte.
Ma aflu pe un acoperis construit din sticla culorata. In cele patru colturi ale sale vad patru facle aprinse ce ard cu valvataie verde. Umbralul oamenilor e cuprins de intuneric, dar in resedinta vindecatorului este doar un vesnic rasarit…Purpura arde undeva pe cerul albastru.
Mi-am unit mainile si am plecat capul, inchizand ochii incet. Se aude o fluturare usoara si clinchete de clopotel zglobiu. Fluturarea e insotita de un miros de iarba cruda care imi desfata narile. Am ridicat capul.
- Nu credeam ca vei veni, soptesc eu.
El zambeste dulce si privirea sa albastra ma cauta. Cununa de pe pletele balaie se potriveste de minune cu pietrele turcoaz ce il inobileaza.
Tinuta princiara si aerul bland imi aduc aminte de casa mai mult ca oricand. Hainele mele sumbre sunt in contrast cu faldurile vesmintelor sale frumoase si cu lumina ce izvoraste din toate cotloanele fiintei sale.
Ochii mei intrebatori se unesc cu ochii fratelui celest.
- Este voia Cerului ca Vardas sa isi gaseasca in sfarsit linistea.
Oftez din adancuri si pleoapele incep sa mi se umezeasca amarnic.
- Nu pot duce aceasta lupta fara el. Te rog, mijloceste la Tatal! M-am rugat, dar nu vrea sa imi raspunda! Nu stiu ce isi doreste de la mine!
El ramane ganditor si isi impreuneaza palmele. Lumina verde care il petrece creste in luminozitate si grandoare iar pletele-i sunt aur topit.
- Tatal a decis sa iti acorde o derogare. Daca regele doreste sa continue lupta, il voi ajuta. Va fi lasat pana la sfarsit, ca sa iti fie sprijin si frate de arme, insa moartea ii va fi cu mult mai naprasnica. E pretul pe care il va plati pentru sederea lui acolo. Odata castigata victoria, Vardas va parasi sfera de care apartine si se va intoarce in cerurile de deasupra.
Am rasuflat usurata. Stiu ca asta este ceea ce isi doreste regele, iar cat despre moartea naprasnica…Dupa ce ai fost torturat de Lucifer, nu mai exista nimic in vreo lume care sa te poata ingrozi. Mi-am unit palmele in semn de recunostinta, iar Printul virtutilor a zambit usor.
- Multumesc, Rafael.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu