In departarile sterse si albastrui se vad flacarui ce ard de
nerabdare…Armata lui Belial marsaluieste cu obraznicie spre cetatea noastra,
aducand cu ea luciferieni inarmati pana in dinti, caini infernali si bestii din
vapaie…Sunt cateva mii. Dupa cum il cunosc pe ingamfatul de luciferian, va
ataca fara doar si poate, de indata ce va ajunge la ziduri. Sunt tare curioasa
cum va trece de nefilim si cum va darama portile uriase, dat fiind ca nici
focul, nici apa nu le pot strapunge.
- Nu trebuie sa il subestimam pe Belial….Acest netrebnic m-a
invins si ultima oara…murmura ca pentru sine Vardas.
In minte imi vine lupta rosie, ce sta si acum inscrisa ca o
pata neagra in hrisoavele oamenilor umbralului. Oftez din ranunchi si privesc
armata noastra cum se aduna in spatele zidurilor. Indiferent cat de bine
organizat este Belial, eu il am alaturi de mine pe dragonul negru.
Intrerupandu-mi sirul gandurilor, regele ma citeste din nou.
- Cum va lupta Dakat cu demonii, dat fiind ca este orb?
- Il voi incaleca si il voi conduce…Ochii mei sunt ochii lui.
Vardas se incrunta si imi pune mana pe umar, temator.
- E prea riscant sa te arati in vazul lor…Nu uita ca ceea ce
porti valoreaza mai mult decat taramul defunctilor, mai mult decat orice…
Si zicand asta pleaca ochii usor spre pantecele meu, incins
inca de cercul de aur care imi provoaca adeseori durere.
- Incep sa vad misia mea ca pe un blestem, Vardas…
El isi musca buzele usor, cuprins de nervozitate.
- Daca Lumina lui va fi cea care va decide soarta umbralului?
Nu stim ce este…Poate fii cheia castigarii luptelor ce vor urma.
- Sa nu ne facem de
acum ganduri legate de Lumina…Deocamdata scopul nostru este protejarea cetatii
si alungarea lui Belial.
El incuviinteaza, apoi scoate de sub haina de blana un corn
de aur si incepe sa sufle prelung in el. Se aude un zgomot puternic de aripi si
vad mii de soimi negri cum parasesc turnurile, mergand sa spioneze Campiile
Pierdute. Curand, regele va iesi sa il infrunte pe comandantul armatelor infernale,
iar eu voi ramane in cetate, asa cum fusese stabilit. In zadar am incercat sa
il fac pe Vardas sa ma lase sa ma duc in intampinare. Nu vrea ca Lumina sa fie
amenintata sau eu sa ajung din nou victima uneltirilor lui Azazel. Dar mai
presus de asta, vrea sa il infranga pe Belial aici, pe teritoriile lui…si sa
isi recastige puterea.
Lupta din amurg nu este deocamdata lupta mea, dar daca regele
se va afla in pericol nu voi pregeta sa ii sar in ajutor. Singura mea neliniste
este pentagrama abisala pe care o are pictata pe piept. O parte din mine nu
vrea sa il lase pe Vardas sa se avante in batalie. Daca Lucifer se trezeste, ar
putea sa il foloseasca de la distanta. Nu exista om care sa fii scapat cu fata
curata din carcerele lui…Cei care reusesc, raman marcati pe vecie de insemne
necurate, care ii vor chinui si slabi atunci cand se vor astepta mai putin.
Gandul ca Lucifer m-ar putea folosi si pe mine in acest fel…ma innebuneste.
Timpul m-a invatat sa vad dincolo de aparente…Ochii mei se indreapta spre
Ceruri…Singura mea nadejde este Kael, care a fost ales special pentru a ma
salva de rataciri…
***
Din vazduh, din nestiut…se aude bubuit de tobe. Armasarii
negri se confrunta cu armasarii albastrui, sidefati, ai umbrelor. Nechezatul
gutural al primilor se impleteste cu strigatul strident al celor din urma.
Tropotele au acoperit campia si zgomotul armelor ne raneste urechile. Zarva si
tumultul sunt de nedescris. Am ramas sus in turn, folosindu-mi vederea angelica
pentru a scruta batalia. Il vad pe Vardas indaratul zidurilor, dand semn sa se
deschida portile. Nefilimul s-a opintit din greu si le-a urnit scartaitor si
jalnic, lasand calaretii sa iasa.
Ma uit in stanga si in dreapta mea…Sunt inconjurata de
barbati inarmati cu arcuri de argint, care asteapta doar un cuvant. Sunt cateva
sute, dar cu toate acestea, nu se aude vreo vorba nepotrivita.
Pacla verzuie a amurgit demult, lasand tenebrele sa ne
invaluie incet si parsiv…Doar faclele si corpurile de lumina ale defunctilor
deslusesc imprejurimile…Caii infernali scuipa foc si cainii schelalaie si urla.
Pamantul incepe sa se zguduie atunci cand zaresc soldatii lui
Belial incepand sa alerge calare spre
noi, scotandu-si sulitele de arama calite in flacari. Strang teaca
sabiei, dornica de a fi acolo impreuna cu Deuronomii…Dar imi infrang pornirile
si raman pe loc.
Cele doua armate se dezlantuie si vazduhul se cutremura
scancind, intocmai ca un animal prins in capcana. Il urmaresc cu ochii pe rege,
care si-a trimis primele linii de soldati in intampinarea cainilor infernali.
Deodata imi aduc aminte de Landir si fac semn ostasului din
stanga sa imi ia locul, iar eu cobor scarile spre sala tronului. Am coborat
zeci si zeci, aproape alergand…lasand in urma rumoarea bataliei.
Usa grea s-a deschis docila sub impingerea mainii mele. Am
ajuns langa masa de marmura si am inceput a cauta preocupata in jurul ei. Masa
are firide in care sunt ascunse fel de fel de lucruri…Zaresc o lucire
misterioasa si cand deschid unul din locasuri vad scanteind coroana regala. Am
inchis-o la loc si am continuat sa caut…Un zgomot usor, ca o parere, imi atrage
atentia in sala cufundata in liniste. Am intors capul.
O silueta imbracata in haine cavaleresti sta nemiscata in
centrul salii. Cizmele, pelerina si insemnele sunt cu toate negre, iar arma ce
o poarta are luciri de rubin. Ca un fulger, imi scot sabia si ma asez in
pozitie ofensiva. Nu imi trebuie mai mult ca sa stiu ca acela este un spion.
Barbatul ramane nemiscat, fara intentia de a ataca. Isi
ridica incet mainile si le intinde in fata, cu palmele indreptate spre cer, ca
sa stiu ca nu a venit cu ganduri de ucidere. Imi lipesc sabia de sold si revin
la pozitia de dinainte, dar raman in garda, cu ochii ingustati.
- Cine esti? Arata-te!
Mainile prelungi se duc in sus si pelerina cade, dezvaluind
un cap balai. Pletele ingrijite, culoarea albastra din jurul ochilor si
zambetul subtire imi izbesc irisii si mania ma cuprinde ca un vulcan clocotind.
- Cum ai intrat aici?
Acum zambetul i se lateste si face un semn impaciuitor.
- Linisteste-te Lauryel…E doar o vizita de curtoazie. Nu am
venit sa iti distrug planurile, vreau doar sa stam putin de vorba.
- Credeam ca ne-am spus deja tot ceea ce era de spus!
Azazel se incrunta usor, nemultumit. Privindu-l atent, vad ca
ceva il framanta si mintea lui imi serveste cateva scene. De indata ce ii simt
gandurile, lucirea sabiei mele isi face simtita aparitia.
- Avem nevoie de ea!
- Nimeni si nimic nu se va atinge de Reena! imi zice el rece.
- Vrei sa spui…Mamuna!
- Spune-i cum vrei…
- Datoria imi cere sa il ajut pe rege si nu imi va fi de
niciun folos cata vreme e marcat de pentagrama abisala! O stim amandoi Azazel,
nu este pentru prima data cand ignori un ordin direct al lui Lucifer sau cand
planuiesti in ascuns scheme pentru detronarea lui!
- Si ce ai vrea? Sa il eliberez pe regele tau pustiu? Nu o
voi face. Nici Reena nu o va face, pentru ca o voi ucide inainte macar sa va
apropiati. Aceasta cunoastere este secreta si Reena este unicul meu discipol.
- De ce ti-ai lasa cunoasterea satanica pe mana unei femei?
- Din acelasi motiv pentru care am vrut sa te scap pe tine
din mainile lui Lucifer…Pe vremea cand te mai credeam un biet om.
Mi-am incruntat sprancenele.
- Si care ar fi acel motiv?
- Nu e treaba ta. Am venit sa iti spun un singur lucru: nu
stiu cum o vei face, dar nu il lasa pe deuronom sa se apropie de Reena. Altfel,
sangele ei va curge pe mainile tale si ma vei avea ca dusman pentru eternitate.
- Ciudat…Credeam ca suntem dintotdeauna dusmani.
- Daca ai fii acceptat dorintele Printului ai fi fost acum regina in intunecime, iar eu unul
dintre supusii tai. Am fii fost aliati.
- Sa tradez Cerurile pentru o farama din mizeria voastra?
- Sa vii in randurile noastre, fiindca Lui ii apartii…Layra.
Simt o arsura sub centura ce ma schilodeste si scot un
geamat, dar ma chinui sa nu ii arat luciferianului suferinta mea. Pronuntarea
numelui meu pamantesc din gura lui are darul de a- mi trezi Lumina la viata.
- Te doare, nu-i asa? Si aceasta e doar inceputul. As putea
sa te scap de centura, daca mi-ai promite ca Vardas nu va calca in cetatea mea.
- Cetatea pe care ai furat-o de la oamenii umbralului?
Gura lui dispretuitoare se arcuieste triumfator.
- Am primit-o ca prada de razboi…Alaturi de trupul dulce al
reginei.
- Ajunge! Daca Vardas te-ar vedea aici, ti-ar zbura capul de pe
umeri!
- Dar nu e aici…E ocupat sa se lupte cu Belial, iar noi
suntem singuri…
Se apropie de mine si eu ma pregatesc sa ma apar, dar el ma
strange de brat si imi sopteste alene cateva cuvinte la ureche. M-am smucit.
- Nu fac intelegeri cu intunericul! Inca nu ai inteles?
El se retrage calm, fara sa para prea infuriat de infrangere.
- Inca nu ai inteles…ca nu ai de ales?
Si dupa ce ma ingana
cu glas viclean, se face nevazut intr-un
fuior de fum, iesind prin podea si zguduind sala din toate ungherele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu