Luna de pe cerul sangeriu al iadului a devenit plina si rotunda ca un ban de argint,strajuind palatul intunericului si curtile interioare.In mijlocul celei mai mari curti s-a aranjat un postament urias,pe care au fost asezate ca de obicei jilturile capeteniilor.Lucrul care imi fura ochii este un Templu pe care nu l-am mai vazut niciodata pana acum.
Dedesubtul lui se vad doua cuburi de sticla de dimensiuni colosale,aflate unul peste altul,in care arde lava din adanc,ce loveste ritmic peretii acelor constructii stranii.Undeva sus,se vad coloanele Templului,sprijinite de suprafata ultimului cub.Nu se poate ajunge acolo decat folosindu-ti aripile si demonii inferiori s-au adunat card in fata cuburilor,ce sunt amplasate spre apus.Altarul templului sta cu fata spre luna ce tocmai a atins apogeul si in jurul lui se vede forfota luciferienilor de rang inalt,care dau anumite porunci.Alte zeci de cuburi mai mici inconjoara aceasta constructie si pe ele vad femei umane dansand salbatic,imbracate sumar si cu parul vopsit in rosu.
De aici de jos il vad pe Lucifer facand semne cu mana dreapta spre slujitori,care pregatesc altarul si aprind cristalele uriase ce plutesc in aer,rostind incantatii asupra lor.Zeci de alte slugi zboara spre acel templu gigantic purtand lumanari in maini,iar unii dintre ei cara tobe.Atmosfera se coloreaza in rosu si devine din ce in ce mai incarcata si mai sumbra.
Ma ridic de pe jiltul meu,nerabdatoare sa primesc o explicatie pentru toate aceste pregatiri,cand simt mana lui Azazel pe umarul meu.
-Stai jos Layra.Nu ti-a venit inca timpul.
M-am asezat tulburata,simtind ca inima incepe sa mi se zbata ca a unui porumbel prins intr-o colivie.
-Ce vrei sa spui?
El zambeste malefic si atoatestiutor,intarind stransoarea pe umarul meu.
-Nu ai vrut sa accepti protectia pe care ti-am fagaduit-o mai demult...Te-as fi salvat de soarta ta ingerule...
Imi ridic ochii spre el cu o sclipire de teama si surasul rautacios ii piere; ma priveste adanc,parca cu oarecare regret si ia mana de pe mine.Se intoarce la treburile lui,fara sa imi mai arunce vreo privire si asta ma tulbura si mai tare,simtind deodata nevoia de a fugi incotro vad cu ochii.Dar insemnele blestemate de pe incheieturi imi vestesc faptul ca sunt prizoniera lui Lucifer pana la ultima mea suflare.
***
Semnul de pe cer straluceste din ce in ce mai tare.Templul a fost tamaiat de preotii satanici,capeteniile s-au asezat pe jilturile aflate in cerc,iar eu am fost dusa in fata lui Lucifer si mi s-a indicat un scaun simplu,de lemn.Inainte de a ma aseza,Printul imi face semn sa vin spre el.
Ma priveste tacut,iar Lilith imi zambeste vag,arcuind buzele ei rosii ca sangele.Asmodeu isi roteste mereu inelul de la mana stanga si Azazel sta ganditor cu mana in tampla.Semyaze zambeste cu satisfactie vadita si se veseleste la vederea chipului meu trist..Jiltul lui Astaroth este insa gol.
Ca un fulger,imi aduc aminte de toata ura pe care o simtea pentru mine,la fel de lacrimile din ochii ei,atunci cand ma implora sa il scap pe Vardas.
Mainile printului se arcuiesc aproape tandru si imi cuprinde fata intre palme incet,ca si cand ar avea tot timpul din lume.Spre mirarea mea,nu mai simt nicio unda de invidie din partea demonitelor.Ce se intampla? Haina lui de purpura parca se imbratiseaza cu haina mea alba,simpla.
Cu ochii inflacarati,el se apropie de gura mea si isi lipeste buzele de buzele mele,intr-un sarut fatidic...Raman cu ochii deschisi larg,privind in genunile lui si o lacrima mi se pravaleste pe obraz.Ca prin vis,imi amintesc de una dintre slugile sale,care a sfarsit ucisa dupa ce a primit sarutul lui in fata tuturor capeteniilor.Dupa ce se dezlipeste,banuiala imi este acum adevar.Sarutul a fost pecetea mortii,ca toata lumea sa stie care o sa imi fie pedeapsa.Ramane cu mainile in aer,apoi si le duce usor pe langa corp,asteptand ca eu sa ma asez pe scaun,imbratisand rolul meu de sclav sacrificat ritualic.Daca aceasta e voia lui ISH,atunci asa sa fie!
Am lasat lacrima sa se usuce si m-am asezat demn pe scaunul de lemn,sub privirile curioase ale tuturor capeteniilor.Nimeni nu simte vreo mila pentru mine,cu exceptia lui Azazel,care are o incruntatura fina intre sprancene.Se foieste pe jilt,cu un ochi spre mine si altul spre multime.
-Sa inceapa Sarbatoarea Lunii!
Glasul lui este de-a dreptul tunator si pentru o clipa totul incremeneste.Apoi incep sa vina dansatoarele si tobosarii si aerul se umple de muzica stranie si adanca,care imi rascoleste dureros sufletul. Nu peste mult timp vad o ceata de femei tinere conduse de gardieni spre baza primului cub.Sunt imbracate in alb,la fel ca mine si se impotrivesc smucind si urland.Ma scol degraba de pe jilt,simtind o tresarire si pe cand ma pregateam sa plec,simt mana lui Lucifer cum ma cuprinde de brat.
-Ramai aici!
-NU! Le cunosc! Le simt!
Ma trag de langa el si alerg de indata spre acel grup,care imi face inima sa bata asurzitor.Aud un zgomot puternic de aripi si ma simt luata deodata pe sus de o forta neobisnuita.Ma clatin si ma prind cu mainile de gatul zburatorului,lasandu-ma purtata spre multimea de gardieni si femei.Pe cand ma apropii aud tipete stridente si tanguiri,urmate de amenintari guturale din partea paznicilor zebruni.
-Salveaza-ne Gardianule! Ne va ucide!
Ating pamantul usor si ma reped spre una dintre ele,facandu-mi loc cu coatele.La trecerea Printului,zebrunii se feresc si isi pleaca capetele in semn de respect.El roteste degetul spre mai-marele lor.
-Las-o sa isi ia ramas bun.
O vad pe Thefira,una dintre surorile,mele cum se repede spre mine si se lasa la pamant,ingenunchind cu teama.
-Gardianule,cere-i sa ne crute! Nu vrem sa fim jerfta lui Satan!
Ochii ei caprui sunt incarcati de lacrimi si la fel si ochii celorlalte.O prind de maini si o fac sa se ridice,apoi o strang la piept cu sufletul tremurand.Deci pentru asta sunt toate pregatirile! E ziua cea neagra!
Ele vin si ma inconjoara,iar paznicii se strang inel in jurul lor,ca nu cumva sa fuga,apoi isi scot cutitele de la brau,privindu-ne poncis.Dintre preotese se remarca o silueta mai inalta,unica femeie imbracata in negru,care paseste temator dintre ele,cu ochii tinta spre mine si spre Print.
Acesta s-a asezat in picioare pe un cub si ne priveste de acolo semet.
Denaida? De uimire era sa imi scape un strigat.O las pe Thefira din brate si ma duc spre ea,strangandu-i mainile.Insa ea nu se poarta la fel ca celelalte,ci ma priveste aproape cu dusmanie.Aud un hohot de ras dinspre acel cub si simt ca incep sa inghet.
-Ce este Layra,nu stiai?
Ma uit in ochii ei cu uimire,incercand sa gasesc vreo caldura in cea careia ii spuneam "Mama",dar ea isi smulge mainile cu venin.
-Nu ma atinge,creatura nevrednica! Ne-ai condamnat pe toti!
Aceste vorbe rostite cu furie nu ma sperie doar pe mine,ci si pe surorile inlacrimate,care au ramas fara grai.De unde aceasta ura stransa in cea numita "Inteleapta,cititoarea de inimi"?
Lucifer se coboara de pe cub si vine intre noi doua,stand ca un judecator intre acuzator si acuzat.Imi aud vocea,care suna strain si firav,incat nici nu o recunosc ca fiind vocea mea.
-Ce ar trebui sa stiu?
-CINE este Denaida cu adevarat,aceasta fosta preoteasa a luminii,conducatoarea voastra!
-Fosta preoteasa? Rostesti blasfemii!
Ma uit intrebator spre Denaida,dar ea ma priveste cu aceeasi ura nestinsa.
-Nu iti amintesti draga mea sora momentul reintoarcerii tale acasa? Denaida a incercat sa te ucida printr-un ritual in apa raului,reinviind ranile pe care le-ai primit tu in Infern.Nu credea ca vei supravietui.
-A fost un ritual ce avea menirea sa ma purifice de intuneric!
-Layra...Micuta mea naiva! Nu exista intuneric in tine! Denaida a fost cea atinsa de nebunie si a vrut sa te ucida,ca sa protejeze ordinul.Stia ca atata timp cat esti in viata,eu nu voi inceta sa va haituiesc!
Ochii mi s-au umezit si m-am uitat spre femeia batrana din fata mea.
-E adevarat?
Atunci a izbucnit,spunand dintr-o suflare toate lucrurile care o rodeau.
-Din cauza ta s-au intamplat toate,inger blestemat! A trebuit sa sacrific 500 de cavaleri din ordinul Dragonului,ca Lucifer sa nu imi ucida cele 500 de preotese! Am dat suflet pentru suflet,ca sa salvez Ordinul,ca el sa nu piara de furia lui Lucifer,cel care voia sa te aiba,DAR NU PUTEA!
-Tu ai planuit totul?! Ai trimis 500 de suflete la macel,conduse de mine? Cum ai putut sa faci aceasta tocmai TU? Ai condamnat cavalerii lui Petronus la tenebre fara sfarsit!
-Daca nu te-ai fi dus in Infern fara stirea mea,nu s-ar fi intamplat nimic din toate astea! Ai venit inapoi cu intuneric,profanand lacasul sfant si pentru asta ai permis Umbrei sa intre in preotese,surorile tale! Sa le posede!
-Layra,tu stii ca am trimis Umbra inainte ca tu sa ma cunosti,prin Briseide! Denaida a facut un targ cu mine dupa reintoarcerea ta...Ca imi va darui 500 de suflete,cata vreme nu ma ating de preotese,cata vreme nu vreau razboi! Si a mai zis ca o sa te lase sa vii la mine,dar a mintit! S-a razgandit in privinta calaverilor...A incercat sa te ucida,neonorand pactul,ca eu sa nu mai doresc nimic de la ea.De atunci sufletul ei este al meu...Dovada,Marea Preoteasa Alba se afla aici in Infern!
M-am dat inapoi tremurand,simtind ca Lucifer rosteste adevarul,probabil pentru prima oara de la rebeliunea sa.M-am cutremurat de scarba.
-Ce pacat am facut inaintea ta sa imi doresti moartea?
M-am dus spre Denaida si m-am lasat in genunchi in fata ei,luandu-i mainile.Pentru o clipa,parea ca s-a mai imbunat,mainile ei m-au strans aspru,pana cand i-am auzit vocea rece,inghetata.
-Singurul tau pacat este faptul ca te-ai nascut...
Surorile si-au plecat capetele cu rusine si s-au dat indarat,cuprinse de spaima.Ochii mei si ai mamei s-au intalnit in deznadejde.Ai ei,plini de intuneric si vinovatie,ai mei plini de uimire si durere.Doua perechi de ochi care candva se iubeau,luptand impreuna pentru Lumina.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu