Am simtit ca
plutesc si m-am trezit speriata, zgribulita, goala, ca dintr-un somn foarte
lung si greu. Incep sa strig, dar nu imi pot auzi nici propria voce, pierduta
undeva intre peretii acestui sarcofag… Mi-am folosit vederea angelica pentru a
decripta intunericul, dar tot ce am putut vedea este metal de jur imprejur si
apa vascoasa, verzuie, care ma sustine la suprafata. Am pipait cu degetele
peretele stang si am simtit niste inscriptii. Incerc sa imi misc picioarele,
dar nu am suficient loc si fiecare gest imi aduce apa pana la barbie.
Ma simt
cutremurata de fiori reci si incep sa implor dupa ajutor in gand, in toate
limbile pe care le cunosc, fiindca inscriptia simtita nu imi lasa loc de indoiala:
sunt inchisa intr-o cutie a nemuririi, din care nu exista scapare. Cusca
faurita de insasi Satana este o capcana pentru orice duh, iar simbolurile nu
lasa sa se auda nimic. Nu conteaza cat de mult ai striga, nu conteaza cat de
mult te-ai zbate. Lichidul verde este creat pentru a te tine in viata, iar tu
vei flamanzi si inseta vreme de milenii, fara a primi vreo usurare. Cutia
nemuririi este unealta care poate schimba esenta benefica a unui inger in ceva
malefic. Vei zace in intuneric deplin,
intr-o liniste sinistra, fara ca cineva sa-ti zica o vorba buna. Cu cat petreci
mai mult timp in cutie, cu atat vei deveni mai nebun. Iar dupa ce iti vei
pierde mintile cu desavarsire, vei incepe a-ti sfasia carnea proprie, intr-o
incercare disperata de autodistrugere.
Insa nu vei
reusi sa te eliberezi, fiindca vrajile refac carnea si vei ca nou in doar
cateva ceasuri. Dupa care vei incepe sa te sfasii din nou, sa-ti scoti ochii
din orbite cu unghiile si sa-ti musti mainile pana vei lasa din ele doar
oasele. Povestile despre aceste torturi au ajuns la urechile mele inca de la
sfarsitul razboiului ceresc, dupa exilul lui Lucifer.
Se zice ca
Stapanul Intunericului a creat aceasta cutie pentru a-l captura in ea pe insasi
Dumnezeu dar fiindca a esuat, capcanele de acest fel au fost folosite de atunci
doar pentru ingerii de rang inalt. Daca esti puternic, poti rezista in cutie
chiar si 1000 de ani. Dar daca esti slab si cazi in deznadejde, te vei sfasia
pana la os in doar 10 zile.
Se aude un
huruit ciudat si ciulesc repede urechile. Cutia te lasa sa auzi ceea ce se
intampla in exterior, dar nu lasa niciun scancet sa rasune in afara. Se aude o
usa grea trantindu-se, voci guturale si zgomot de zimti.
M-am uitat
spre tavan si am vazut cum se lumineaza treptat. Lumina apare din cauza unei
maini, care trece usor pe deasupra acestui geam. Acum observ ca sarcofagul are
partea de deasupra construita dintr-un material translucid asemanator
diamantului. Nu peste mult timp, tavanul pare ca a disparut cu totul, dar el se
afla inca acolo, tinandu-ma inchisa. Simt scarbosul lichid cum imi spala barbia
si incep sa gandesc.
“- Scoate-ma
de aici Lucifer! Auzi?! ”
El ma
priveste nepaasator, rece, apoi se contopeste cu mintea mea.
“ - As
face-o cu mare placere, daca mi-ai oferi ceea ce vreau!”
“ - Stii
prea bine ca nu-ti voi da niciodata Lumina!”
“ - Incalci
voia Tatalui? ”
“ - Este mai
bine decat sa daruiesc Lumina unui nebun!”
“ - Atunci
stai si putrezeste aici inca o suta de ani…”
Si silueta
da sa se indeparteze.
“ - Stai,
stai… Asteapta… Cat timp am dormit? ”
El ranjeste
cu superioritate, lucru care ma face sa ma cutremur. De cate ori zambeste in
acest fel stiu ca urmeaza ceva groaznic.
“ Esti
adormita de 3 ani, Lauryel… Nimeni nu stie unde te afli…”
Am inlemnit,
am amutit si am ramas plutind, cu mainile suspendate. Apoi am inceput sa bat cu
pumnii in tavan, urland cu disperare.
“- Nu, nu e
posibil… Minti!”
El isi
lipeste palma de sticla, aratandu-mi un simbol pictat in palma.
“ - Ce ai
facut?! ”
“- Nimic din
ceea ce tu nu ai face. Mi-am protejat Lumina. Era singura cale prin care puteam
sa ma asigur ca nu vei evada…”
“- Ce s-a
intamplat cu Vardas? Cu Dapsha? “
“- Prea
multe intrebari. Daca vrei sa scapi de aici, vei accepta conditiile mele. Daca
nu, te voi adormi, dar de data asta pentru 300 de ani…”
“- Asteapta!
Ce ai facut cu ceilalti ? ”
El zambeste
subtire, apoi isi incruciseaza bratele. Buzele ii sunt nemiscate ca si pana acum, dar se incrunta usor.
“ - S-a
dovedit ca Vardas este cu mult mai vajnic decat m-am asteptat… A reusit sa
apere cetatea vreme de trei ani… Din pacate pentru voi, Dakat a decis ca targul oferit de mine este cu mult
mai avantajos si a fost foarte util in a darama zidurile Bardoomului… “
Am ramas cu
rasuflarea taiata, cu lacrimile inundandu-mi obrajii, imaginandu-mi-l pe Vardas
in robie, pe surorile mele sclave…
“ - Nu am
reusit sa le capturam… Cucernica Maica si Fecioarele au disparut printr-un
portal inainte de a strapunge zidurile… Cat despre rege, preotul rosu si
tradatoarea Reena… Ei bine, aici ma abtin…”
“ - Vreau
adevarul, intunecatule! ”
“ - Nu esti
tocmai in pozitia in care sa fii aroganta! Ce credeai? Ca vor veni cu totii sa
iti sara in ajutor? Nicio fiinta din Cer sau de pe Pamant nu ar stii unde sa
caute o cusca a nemuririi… Esti ingropata adanc in pamant, acoperita de un
munte, intr-un loc nemarcat… !”
“ - Scoate-ma
de aici… Sau ucide-ma… Fiindca nu vei primi Gratia. “
El se
infurie brusc si plesneste din degete, dezvaluind si restul salii subterane.
Vad torte arzand cu flacara albastra si capete de demoni lipite de pereti, care
decoreaza macabru aceasta inchisoare.
“- Am
incercat sa fiu rezonabil cu tine… Te-am adormit, ca sa nu incerci sa te
ranesti singura, dar nu ma sili sa iti arat Calea a Doua… Fiindca te pot lasa
de mii de ori sa atingi pragul nebuniei… Te pot transforma…”
Am inceput
sa bat cu pumnii in acel tavan transparent, dar desi urlu cat pot de tare,
niciun sunet nu razbate dintre buzele mele uscate.
“- Ce vrei,
ce vrei?! “ ii strig scoasa din minti si plina de manie.
“- Nici mai
mult nici mai putin decat ceea ce am dorit dintotdeauna: accepta Ceremonia
Unificarii si totul se va sfarsi!”
“- Stii prea
bine ca nu pot face asta! As comite Inalta Tradare!”
“- Atunci…
Se pare ca te afli in fata unei alegeri: domnia alaturi de mine sau sclavie
eterna pentru Cineva care te-a abandonat demult “.
“- Chiar
crezi ca ma poti pacali? De indata ce vei extrage Lumina vei gasi o cale sa ma
inchizi din nou aici… Sau mai rau: ma vei lasa sa ma intorc in Opal in
dizgratie, sa fiu o rusine in fata Tatalui Ceresc!”
El isi
aseaza mainile la spate si ma priveste atent. Isi contureaza gandurile dar
imediat dupa aceea le distruge. Este nemultumit.
“- Dedicarea
ta este admirabila, dar nu te va salva. Vad ca nu iti pasa de ceea ce ti se va
intampla, dar s-ar putea sa-ti pese de altcineva…”
Si face alt
semn cu mana iar diamantul incepe sa se comporte ca o oglinda fermecata ce imi
dezvaluie scene crunte, incadrate de flacari si sange. Vad doua armate
confruntandu-se undeva la marginea Umbralului… Il vad pe Kael calarind un cal
alb, doborat de rasuflarea de foc a dragonului negru… Puterea mea Kael,
incercand sa faca ceea ce eu nu am fost in stare sa fac… Il vad cazand in
tarana si prins intr-o plasa de Belial, apoi dus pe aripile unor corbi uriasi
undeva departe… Armata lui este decimata si cei mai multi dintre ingeri se
intorc in Cer…
Privesc si
nu imi vine sa cred ca ceea ce vad acolo poate fi adevarat.
“- E un alt
truc de al tau… Ai face orice ca sa imi frangi rezistenta!”
“ Lauryel… Mereu atat de incapatanata… Prea
bine. Nu crezi in imagini, dar vei crede cand vei auzi glasul preaiubitului
tau…”
Si pocneste din degete iar eu imi aud deodata
gandurile mult mai limpede. Am inceput sa strig dupa Kael, rugandu-l sa
raspunda.
“- Cerul e
tacut, Veghetorule… Dumnezeului tau nu ii pasa de toate aceste sacrificii… Nu
ii pasa de faptul ca l-am sfartecat pe Kael in bucati… Striga-l… Iti permit… Sa
auzim ceea ce are de spus!”
“-
Lauryel?” aud o voce stinsa, slaba si
straina.
“ - Kael!
Esti in viata? ”
“- Cu greu…
Slava Celor Noua Ceruri! Te-am gasit!”
“- Rezista…
Voi veni si te voi salva de chinuri!”
“ - Nu, sa
nu accepti nimic din ceea ce iti ofera Printul. Ma auzi? Nici daca m-ar tine
prizonier milenii! Nu uita care este adevarata ta misie!”
Lucifer bate
din palme si legatura se intrerupe brusc, lasandu-ma descumpanita. Kael sufera
din vina mea, eu sunt inchisa in cutie iar Dakat ne-a tradat. Nimeni nu stie
unde ma aflu si daca nu ies de aici, nu imi voi mai vedea niciodata Perechea.
Voi innebuni si voi agoniza ere dupa ere, vazand cum imperiul lui Lucifer se
extinde, prospera…
Si toate
sufletele captive din strafundurile Adabadului vor fi hrana pentru capetenii,
asa cum au fost si pana acum… Va fi ca si cand nu m-am intrupat niciodata pe
Pamant… Voi deveni doar o amintire. Am oftat din adanc, descumpanita, obosita
de atata lupta… Fie Voia ta, Tata!
“ - Bine.
Daca il eliberezi pe Kael, accept legamantul…”
Tortele
incep sa arda cu putere si Lucifer izbucneste intr-un hohot de ras. Ochii negri
ii sunt plini de incantare, jubileaza, este pur si simplu extaziat de
capitularea mea. Apoi expresia ii devine sadica.
“- Chiar si
in temnita, inca ai curajul sa faci targuri cu mine! Nu ai inteles? Eu sunt cel
care comanda iar tu esti cea care te supui!”
“ - Daca nu
il lasi sa plece, voi putrezi aici, dar nu vei primi Lumina!”
“ - Sunt
inclinat sa te cred. Cu toate astea, nu il voi elibera. Am pregatit niste
torturi pentru el cum gasesti doar in cele mai negre cosmaruri… Destul mi-a
fost ghimpe in coasta! Iar tu ai merita aceeasi soarta, dar deocamdata… nu pot
sa ma ating de tine!”
“ - Te rog!
L-ai tormentat destul! Renunt! Accept ceremonia. Dar, in numele a tot ce este
sfant, nu mai chinui pe altii din cauza mea!”
“- Cuvintele
tale sunt miscatoare. Dar… Daca iti eliberez Perechea inainte de legamant, s-ar
putea sa imi strice planurile… Sa facem altceva: o sa opresc schingiuirea lui
pana dupa Unificare. Nu vreau ca mireasa
mea sa fie indurerata intr-o zi asa de glorioasa. Ce crezi? ”
“ - Si dupa
Ceremonie ce se va intampla cu el?”
“ - Il voi
lasa sa plece. Si asa… va fi prea tarziu ca sa mai faca ceva.”
“- Jura-mi pe tronul de admoniu al lui Satan ca
asa va fi!”
El isi duce
degetul la buze si jura tacut, apoi face un semn si vraja sarcofagului se rupe,
lasandu-ma sa ma ridic. Ma scol incet in picioare, goala, cu apa siroind si
urmandu-mi curbele si trupul meu incepe sa straluceasca usor, emanand un abur…
Observ cateva trepte care tin loc de postament si pasesc pe ele, calcand cu
grija… Talpile mele ude scot un zgomot ciudat si pletele imi sunt grele si
reci.
El imi ofera
mana, urmarindu-ma fascinat, pana cand ajung in fata lui. Pupilele crude imi
cutreiera corpul diafan si mana lui imi cuprinde umarul, ca intr-un fel de
mangaiere. Odata cu mana a pus pe umerii mei si o haina neagra, acoperindu-mi
goliciunea, apoi s-a apropiat cu gura de fruntea mea. Am inchis ochii, infranta
si umilita si el si-a lipit buzele de spatiul dintre sprancene, semnand in
felul acesta intelegerea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu