Timpul trece incet in Infern.Dupa cum imi spusese candva Denaida,ceea ce pare a fi o zi in imparatia intunericului reprezinta la suprafata saptamani.Dar cand sunt aici pare inca si mai mult,pentru ca adorm si ma trezesc si cerul e la fel de intunecat,palatul Printului la fel de mohorat si fetele demonilor la fel de aspre si incrancenate.Pentru mine,timpul s-a oprit in loc in acea zi in care Templul Semilunei a fost ars si surorile mele injunghiate.Strigatele lor si imaginea cavalerilor luptand imi tulbura somnul si nu de putine ori ma trezesc scaldata in sudoare si tremurand.Nu ma pot ierta.
Amurgul sta incremenit deja de multa vreme iar corpul meu uman obosit isi cere drepturile.Sarbatorile luciferice au darul de a scoate din mine tot ce poate fi mai rau:furie pentru ingerii cazuti si cruzimea lor,sila fata de purtarile lor,deznadejde cand vad ca totul e pierdut si vinovatie.
Inainte a a-l intalni pe Lucifer traiam in pace.Viata de la Templu,desi austera,ma facea sa ma simt in siguranta.ISH era in inima mea ziua si noaptea si eu ma aflam in El.Tot ceea ce faceam era pentru El.Acum cunosc sentimente care inainte imi erau straine si am imprumutat de la demoni purtari asemanatoare.Ma uit in oglinda uneori si nu ma mai recunosc.Ce se intampla cu mine? De ce mi-am pierdut speranta?
As vrea doar ca Printul sa ma ucida odata si sa inchei cu suferinta.Nu mai am ce sa pierd,nu mai am nici ce sa castig,el va ramane neclintit pe calea lui intunecata,in vreme ce eu ma voi umbri in fiecare zi cate putin.In orele in care sunt singura imi petrec vremea intre rugaciuni si disperare si nimic...nimic nu pare sa ma aline.Mai mult,noua strategie a Printului ma pune pe ganduri.El nu are niciodata purtari bune,afara doar daca...
Aud usa deschizandu-se si ma uit in cadrul ei,dar nu vad pe nimeni.Usa ramane insa in mod misterios deschisa,ca si cand mi-ar face o invitatie.
Am pasit curioasa pe coridor,m-am uitat in stanga,m-am uitat in dreapta,dar sunt doar eu.In fata mea o alta usa se deschide,ceea ce imi marcheaza drumul. Nu am nicio arma la mine si asta ma face sa ma simt nesigura.Pasesc cu luare-aminte si usile se deschid una dupa alta,lasandu-ma sa trec.Am parcurs un numar de sali si anticamere,inainte de a ajunge in fata unor trepte interioare de marmura,care duc undeva spre urmatorul nivel.Usa de sus se deschide greoi si urc treptele incet,uitandu-ma in toate partile.
Palatul pare pustiu,o fi din cauza ca ceilalti sunt afara sau din cauza ca stau intr-o aripa izolata a lui? In mod straniu,nu se aude niciun sunet,nici macar obisnuitul zanganit al armurilor pe care le poarta demonii inferiori.Am aflat ca li se mai zice si zebruni,iar armurile lor se numesc kepres.
Cand am trecut pragul,usa s-a inchis incet si sinistru in urma mea.Ma aflu intr-un apartament frumos si elegant,pe care desigur,nu il mai vazusem.Coloanele negre si draperiile rosii imi spun ca este unul dintre apartamentele lui Lucifer.De fapt,mai mult de jumatate din palat ii apartine.
Vad baia sapata in dusumea si decorata cu mozaic.Lumanarile albe si negre emana o lumina calda si un parfum ascutit imi atata narile.Este penumbra.
-Vino,vino...
Vocea joasa si ragusita a Printului nu imi vestesc nimic bun.
-Intra in apa...E calda.
Tresar si ma inrosesc,amintindu-mi o scena dintr-o baie asemanatoare,unde am participat la un ritual ce era compus din vin,sange si saruturi.Pentru nimic in lume nu ma voi lasa asemenita iar de siretlicurile lui!
-Ma simt bine aici.
Ma asez pe un scaun sculptat,pe care vad aruncata o haina din blana pretioasa.Pe o masuta vad o cutie de aur si in ea stralucind nestemata pe care o primise Lucifer in dar de la biata sclava Nasamma.Alte si alte cutiute sunt pline de pietre pretioase,dar ochii imi sunt furati numai de cea albastra.
-Iti place? Admir-o mai de aproape.
Ma uit neincrezatoare la el.Sta in apa pana la brau si e mai tacut ca niciodata.Barbia lui atinge cand si cand suprafata apei si il aud gemand satisfacut.Se apropie de margine si isi pune mainile pe ea,pentru a fi mai aproape de mine.Mana lui iese din cada si imi atinge glezna.Ma strange cu degetele umede si fierbinti,apoi urca mai sus spre gamba.Mi-am tras piciorul si m-am ridicat pe data de pe scaun.
-Daca pentru asta m-ai chemat...
-Gata,gata...Fireste ca nu pentru asta te-am chemat,dar daca tot esti aici m-am gandit sa profit...zambeste el siret.
-Ce vrei...Printe?
-Ia piatra!
Ultimele cuvinte au sunat ca un ordin si ma duc scarbita sa fac ceea ce imi spune,pentru a evita noi batalii.Ma apropii de masuta si privesc spre nestemata,o cantaresc in palma si ma uit fascinata la ea.Este uriasa!
Suprafata ei se tulbura si incep sa apara imagini.Ma uit spre Lucifer.
-Ce este asta?
-Priveste.
Fatetele pietrei oglindesc un chip deformat si imi este greu sa imi dau seama despre cine este vorba.Cu gura intredeschisa,un chip de barbat urla si se agita.Vad lanturi cum se misca,vad disperarea lui dar nu aud nimic.Apoi chipul apare pe una dintre fatete si il vad clar.
Piatra imi scapa din mana si cade pe podea.
-Makai!
M-am repezit sa o iau de pe jos si m-am uitat repede la ea,dar nu se mai vede nimic.Pare a fi o piatra pretioasa ca oricare alta.
Aud un raset usor si il vad pe Print inotand spre partea cealalta a bazinului.
-Razi de mine?
El se sprijina cu spatele de margine si ma priveste crunt.
-Oare rad de tine? Sau spun adevarul? Va trebui sa intri in cada ca sa afli.
M-am uitat lung la rochia mea lunga pana in pamant.Am dat sa pasesc.
-Nu...Nu asa.Dezbraca-te.
Imi vine sa urlu de furie.
-Du-te in Abis! Mincinosule si intunecatule! Stii prea bine ca Makai este mort si indraznesti sa ma santajezi!
M-am intors si am pornit spre usa.
-Stii tu mai bine decat mine ce s-a petrecut cu el?
Picioarele mi s-au inmuiat si o farama de speranta se naste in mine.
-Daca ma minti...
-Exista o singura cale de a afla...
Vocea lui egala ma scoate din minti.Eu sunt furioasa si el asa de linistit! Ca si cand totul se afla sub controlul lui,ca si cand eu sunt sclava lui...
M-am intors spre cada si m-am oprit in fata scaunului.Mi-am facut cruce.
-Te temi de mine?
-De ce intrebi?
-Vad ca te insemnezi...Asa de infiorator am devenit?
Incepe sa rada si se cufunda pret de o clipa,apoi iese cu parul imbibat in apa,cu pleoapele inchise si isi trece mainile peste chip,cu miscari repezi.
-Vrei sa te ajut cu hainele?
Ochii lui negri ca noaptea imi dau fiori de groaza in piept,dar buzele senzuale si zeflemitoare imi arata ca sunt in siguranta.De ucis nu vrea sa ma ucida.Mai ramane celalalt lucru care ma sperie inca si mai tare.
Am indepartat rochia si mi-am dezvelit umerii.Trupul meu nu este un secret pentru el dar si asa ma simt cea mai umilita fiinta de pe fata Pamantului.
Dumnezeul meu ISH ma priveste din inalt si vede acest sacrilegiu.Cu toate astea nu se intampla nimic sa ma opreasca! Asa ca las rochia sa cada...
M-a uitat in podea,in vreme ce pasesc in cada.Pielea imi arde ca focul de rusinea ce m-a cuprins si in gand il blestem pe Lucifer cu cele mai grele blesteme.Colturile ochilor mi s-au umplut de lacrimi.
Apa ma salveaza,acoperindu-ma.Ma tin de margine si imi las picioarele sa atarne,cu ochii tinta la oglinda apei.Aud apa clipocind si il simt cu vine spre mine,se opreste langa cotul meu drept si intinde bratul.Mi-am dat capul spre stanga,iar el ia ceva din spatele meu.Rasuflarea lui imi mangaie obrajii.A baut ce se afla in cupa,apoi a aruncat-o cu zgomot.
Sunetul ma face sa tresar si ochii mi se ridica spre el.Se pune in fata mea si devin prizoniera,prinsa intre peretele cazii si trupul lui.Mainile lui nu ma ating insa.Pe sub apa,imi inclestez pumnii...Ma simt gata de atac.
Isi lipeste pieptul de mine prin apa si carnea mi se infioara ca strabatuta de o furtuna.Am inghitit in sec si l-am implorat din priviri.
-Spune-mi...Vreau adevarul.
-Vino mai aproape.
Ma apropii de fata lui si buzele lui aproape imi ating urechea.Ma prinde de bratele ude si ma tine ca un cleste,apoi imi dezmiarda gatul.Pe cand ma pregatesc sa il lovesc aud o soapta.
-Fratele tau traieste...
Bucuria ma invadeaza si pumnul mi se relaxeaza.Sunt ca beata de fericire,in vreme ce el profita si ma lipeste de el.Il imping cu furie si in acelasi timp sunt atat de recunoscatoare ca nu l-a ucis! Il prind de gat fulgerator si ma uit necrutatoare spre el.
-Juri?
El zambeste subtire,dar nu zice nimic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu