Peisajul care mi se desfasoara in fata ochilor e tulburator pentru minte si suflet.Sunt Acasa! Chiar daca totul se afla numai in mintea Heruvimului candva stralucitor,apa ce curge imi invioreaza sufletul si cantecele de viori si harpe au invadat cerurile albastre.O scara maiestuoasa sta proptita undeva in iarba de smarald si se intinde ca o mana nevazuta in sus,pierzandu-se printre norii aurii,primii vestitori ai bucuriei.
Aerul se simte dansand sub vocile ingerilor din Coruri si in departare zaresc un maret Templu al Luminii.M-am ridicat de jos ca vrajita,dorindu-mi sa ajung la el.Pe cand ma pierdeam in visare,vocea Printului ma trezeste aspru si taios ca o lama de cutit.
-Care iti este numele,inger invatacel?
Am oftat si l-am privit cu luare aminte.Chiar nu mai stie cine sunt? Undeva in el trebuie sa stie asta,dar ii este teama de adevar! Da,asta trebuie sa fie.Altfel cum ar putea sa nu ma recunoasca in plasmuirea lui dulce,crampeiul de Rai pe care si-l face singur dar? Eu sunt singurul semn de aici care l-ar face sa se trezeasca din aceasta Nebunie neobisnuita.
-Lauryel...ii zic frematand,speriata ca nu cumva sa imi vada umbra de pe fata.
-Vino cu mine,Lauryel...Am nevoie sa ma ajuti in Templu cand norii se vor cununa cu primele stele de clestar.
Mi-am rotit ochii uimita,nevenindu-mi sa cred ca vocea asta dulce ar putea fi a lui.M-am uitat spre Templul ce straluceste cat o mie de sori laolalta.
-Mare Heruvim...
M-am oprit,nestiind cum sa ii zic ca eu nu am aripi.
-Nu ti-ai castigat inca aripile,nu-i asa? Esti inger inferior din prima Cupa.
Am dat din cap,cerandu-mi in gand iertare Tatalui pentru aceasta minciuna.
-Nu te teme...Cand vei atinge rangul de inger pazitor,iti vei primi si aripile.
Imi zambeste cald,in contrast cu ochii lui sarutati de intuneric si ma ia pe dupa umeri cu bratele lui calde.Am inghitit in sec,cu sufletul tremurand.Cum o sa il pot scoate vreodata din aceasta iluzie? E atat de frumos aici,ca nici macar eu nu imi doresc sa ma reintorc in Infern!
Aerul lui patern si ocrotitor imi aminteste de Mihail,fratele nostru mai mare.Candva,intr-un trecut indepartat,ei doi erau cei mai buni prieteni.Legatura lor era atat de stransa,incat nu ai fi stiut unde incepe primul si unde se sfarseste cel de al doilea! Apoi Mihail a trebuit sa il arunce in lanturi si sa il deporteze pe Pamant,asa cum ii cerea datoria!
Pieptul mi se ridica din cauza unui suspin,amintindu-mi toate crimele lui,de la "Cadere" si pana in ziua 3233 de la Facerea Infernului.
Pana sa ma dezmeticesc,ma trezesc in fata Templului,fara sa stiu cum am ajuns acolo.Printul isi lasa uriasele aripi negre pe spate,parca odihnindu-se si isi indreapta ochii tulburati spre locul unde candva preda invataturi sacre ingerilor incepatori.De unde stiu aceasta? Pur si simplu stiu! Pasii mei tremurati il urmeaza de indata,oglinditi in pasii lui hotarati si semeti.
De indata ce usile se deschid,o puzderie de fiinte inaripate si dragalase il inconjoara din toate partile,plutind la oarecare departare de podeaua lucioasa.Cei mai multi dintre ei au infatisarea unor baietei si fetite cu parul carliontat si blond,cu ochii albastri si nasurile carne.In manutele lor scurte poarta ghirlande de flori si bat din palme asurzitor.Din spatele lor vin plutind alte fiinte,lipsite de aripi,pe care ii simt un fel de supraveghetori.Ei au infatisarea unor tineri,poarta cununi de laur pe cap,sunt mai severi si incearca sa stavileasca bucuria copiiilor.
-Lucifer,Lucifer,Lucifer! striga ei asurzitor.
-Mare Heruvim!
O voce mai inalta,calda,dar serioasa,acopera glascioarele ingerilor neastamparati.Unii se agata de gatul heruvimului,altii se lasa pe podea si il trag de mantie,dar cei mai multi se aseaza in cerc in fata lui si rad.
-Ce este Pantheos?
-Avem permisiunea ta? Norii de pe cer iata sunt rubinii.
-Purcedem!
Printul face un semn spre numitul Pantheos,care este un inger ceva mai mare in grad,iar acesta vine spre mine zambind.
-Pantheos...Inger de gradul intai in ierarhia Pazitorilor.
-Lauryel...Invatacel.
-Esti una dintre pupilele Heruvimului? Nu-mi amintesc sa te fi vazut pana acum prin Cerul Trei.
Il privesc incurcata,simtind totul dintr-o data prea real.Plasmuirea lui Lucifer nu mai pare visul care era la inceput.
-Nu il insotesc decat adeseori.
-Ai venit din cauza Ceremoniei...Imi cer iertare,nu trebuia sa intreb.
Nu stiu despre care Ceremonie este vorba,dar incuviintez zambind,bucurandu-ma in sinea mea ca nu am trezit suspiciuni.
-Vino cu mine!
Tonul lui prietenos ma cucereste,asa ca merg spre o anexa a Templului,privind din cand in cand in urma mea.
Lucifer sta inconjurat de copiii carliontati si le spune la fiecare in parte cateva vorbe,iar ei incuviinteaza zambind,bucurosi de atentia primita.
Sala in care am intrat nu are nici inceput,dar nici sfarsit,pierzandu-se undeva in inalt,acolo unde se poate vedea tavanul format din norisori rubinii si aurii.Cei mai multi dintre ei sunt aurii si pulseaza,ca si cand ar vesti ceva.Sala pare a se sprijini pe coloane uriase din sticla albastra si podeaua este din fum alb.Muzica feerica izvoraste de peste tot si nicaieri si imi face o lacrima sa curga pe obrazul meu mult prea patat de intuneric.
Pantheos bate din palme de trei ori si in sala apar ca prin minune o gramada de ingeri asemeni lui,lipsiti de aripi.Nu au inca gradul necesar,la fel ca mine.La fel ca mine invatacelul fals...Daca ar sti adevarul...Acum nici eu nu mai vreau sa stiu adevarul,e asa de odihnitor aici...
Ingerii pregatesc locul aruncand dintr-un fel de cosulete petale de flori,care se topesc cand ating podeaua si isca jerbe formate din curcubee.Apar alte si alte fiinte,care se aseaza pe doua coloane,aducandu-si cu ele instrumentele muzicale.Ceata Corurilor umple de indata Templul si toata lumea pluteste incolo si incoace,dupa treburi.Corurile poarta vesminte lungi pana in pamant,asemanatoare unor togi aurii si au centuri albastre.Incaltamintea lor pare facuta din nestemate topite si au in frunte un insemn aparte,care le arata gradul in ierarhiile angelice.
Nu dureaza mult si apar alte si alte cete,printre care pot recunoaste Crainicii.Acestia au un fel de papirusuri de aur cu inscrisuri,de pe care recita pe un ton grav si sacadat poruncile primite de la gradele superioare.Ingerii pazitori de gradul trei apar intr-o ceata minunata,cu aripile deschise,imbracati in haine albe.Cativa dintre ei stau de vorba cu Pantheos,care se pare ca are mai multe insarcinari,una dintre acestea fiind datoria fata de Templu.
Curiozitatea ma indeamna sa intreb pentru ce atatea pregatiri,dar asta ar inseamna sa ma dau de gol si sa destram o parte din visul lui Lucifer.Pasesc printre ei,minunandu-ma de hainele colorate,de lumina din ochii lor,de pletele lor ce par inmuiate in aur si argint.
Un sunet de trambita anunta sosirea unui personaj important.
Pasind semet si imbracat in haine albe cu fireturi de aur,se arata fostul heruvim,care starneste un val de murmure si soapte inapoia sa.Se aude o voce puternica,dar fara tonul poruncitor si rece pe care il stiu.
-Tronul este pregatit?
-Totul este gata,Mare Heruvim!
Se aud chicote de la ingerasii-copii,care vin din spatele lui.Unul dintre ei zboara spre o masuta si insfaca o lira potrivita cu marimea lui,apoi ma atinge in treacat de umar.
-Tu nu ai haine de sarbatoare?
Se leagana si se alinta,vorbind prelung,dulce,dar in acelasi timp curios.
Ma uit spre haina mea ponosita si abia acum imi dau seama ca Printul incepe sa vada ca nu apartin acestui tablou.Ma infricosez si inchid ochii,rugandu-ma sa se intample ceva.Pleoapele mi se coloreaza incet si cand indraznesc sa deschid ochii,ma vad purtand o minunata roba albastra,cu centura aurie,prinsa intr-o brosa pe umarul stang.Parul imi este impletit in mii de feluri si o parte din el curge spre podea,topindu-se in lumina ce scalda intreg locul.Sandalele mele aurii par la fel ca cele ale Corurilor si nu le simt deloc in picioare.
Simt o mana cum imi cuprinde protector umarul si cand ma intorc,il vad pe Damnatul in haine albe ingeresti,zambindu-mi cu toata gura.
-Cum ti se pare in Cerul Trei Lauryel?
-E frumos.Ma bucur ca m-ai chemat la aceasta sarbatoare.
-Trebuie sa te pregatesc pentru vremea cand vei sluji aici.
-Adica vrei sa zici ca...voi lucra in Templu? ma minunez eu,deloc fals de aceasta data.
-Vei putea face parte din cortegiul meu atunci cand se manifesta Tatal.
Am simtit cum inima imi zvacneste,prada unei dureri si bucurii totodata,pentru ca imi amintesc ca acesta a fost primul meu rol in Templul Luminii,candva,in ere indepartate.Aproape imi vine sa plang.
Uitandu-ma atent spre capatul salii pot vedea un TRON gigantic,format parca din mai multe tronuri suprapuse,cladit din sticla si decorat cu aur.Tronul este asezat pe un postament,iar dedesubtul lui se vad nenumarate trepte,pe care sunt asezate cortegii de ingeri,fiecare potrivit cu rangul,puterea si taria sa.Atmosfera devine din ce in ce mai plina de emotii si trairi sublime,iar Tronul incepe sa straluceasca.
Printul imi face semn sa il urmez si bate din palme.Cerul de deasupra se aprinde,norisorii rubinii dau ploaie de aur si muzica ne patrunde in fiecare cotlon al sufletului,pentru ca Corurile au inceput a canta din gura.Un fulger orbitor se intrevede undeva Sus si se formeaza o coloana de lumina,care se apropie din ce in ce mai repede de Tron,cutremurand locul.Acum pot vedea care este dorinta inimii lui Lucifer: in viziunea lui,vrea sa se reintalneasca din nou cu Tatal!
Lacrimile imi curg de aceasta data suvoaie,pentru ca si eu imi doresc asta,fie si intr-o plasmuire.Oh,imi este atat de dor de EL!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu