Festivitatea e deschisa...Femei goale,acoperite doar cu bijuterii,cu ochii complet negri,trec prin fata noastra purtand catui din care iese fum aromat,flamuri si instrumente muzicale.De-a stanga si de-a dreapta curtii se vad doua cranii uriase de cristal negru,care lumineaza sinistru.
Procesiunea e incheiata de fiicele lui Lucifer,care poarta fiecare o lumanare rosie aprinsa,iar in spatele lor se vede insasi printesa Lilith tinand un jungher spre cer si bolborosind cuvinte doar de ea stiute.Ceea ce domina intregul peisaj este o impunatoare statuie a lui Satana,facuta din obsidian,cu ochii de foc si impodobita cu aur negru,care strajuieste asemeni unui munte mai mult de jumatate din curte.Pamantul incepe sa se cutremure usor si ma tin mai bine de jilt,uitandu-ma intrebatoare spre Lucifer.Acesta priveste absent ceremonia,fara sa imi raspunda privirilor,desi stiu ca gandurile lui le-au auzit pe ale mele.
De cand a fost eliberat de Nebunie,nu l-am mai auzit scotand niciun cuvant si tacerea ma sperie mai mult decat orice plan diabolic pe care l-a avut vreodata cu mine.Isi aminteste sau nu isi aminteste ceea ce s-a petrecut in mintea lui? Aceasta tacere ma tortureaza.Azazel imi zambeste complice de pe tronul sau,dar il resping privirile,amintindu-mi cum m-a silit sa raman prizoniera fantasmelor Printului.As fi putut ramane inchisa acolo pentru totdeauna!
Cu toate acestea,Cerul m-a salvat! Iluzie sau nu,Makai a fost acolo,asemeni unui razboinic stralucitor si m-a salvat de focurile vesnice.
Blandetea lui imi aminteste de fericirea Raiului si fara sa vreau,o lacrima palida mi se rostogoleste pe obraz.Mana mea vrea sa o stearga,cand simt privirea Printului cum ma arde.Ridic ochii si il vad chiar in stanga mea,facandu-mi semn sa ma ridic si eu.Festivitatea s-a incheiat si Lilith este purtata in mod victorios cu un palanchin spre intrarea in palat.
Buzele lui stranse si expresia rece ma fac sa il aseaman cu un mort,cu un mort inghetat de propria cruzime,ingropat in cristale de gheata si neatins de caldura iubirii timp de ere.Si cat de adevarat este intr-adevar,acest lucru...Semet,imi intinde mana si eu imi las degetele prizoniere intre ale lui,ridicandu-ma incet si demn,lasand haina lunga si grea sa atinga marmura ca intr-o mangaiere.De ceva vreme toate hainele mele sunt negre,la fel ca sufletul meu pustiu si lipsit de speranta iertarii.De ce ma aseaman cu EL din ce in ce mai mult? De ce astept eu insami sa fiu izbavita de cineva? Semiluna de pe cer a inceput sa fie din ce in ce mai deformata,astrul a inceput sa capete forma rotunda,vestind un tragic sfarsit pentru tot si pentru toate.
Printul ma conduce pe aleile intortocheate ale unei Gradini de trandafiri negri,printre copacii cu trunchiuri aurii,cu miros prafuit si aspru.Frunzele lor au inceput sa cada si sa acopere aleile,ca si cand toamna a inceput a se naste in Regatul intunericului.Ceva in mine imi spune ca ceva important urmeaza sa se intample,ceva de care va depinde nu doar soarta mea,ci si soarta lui si a celorlalti.Oftez din ranunchi,privind spre orizontul rosu.
Ne oprim in fata unui havuz din care tasneste foc in jerbe,ce topeste la atingere frunzele ruginii,galbejite si uscate ce tocmai se cern.Atentia imi e furata de ochii lui ca genunile,ce parca doresc sa ma inghita cu totul in inchisoarea lor,sa imi sfarame si ultimul crampei de lumina si sa ma condamne la o eternitate de suferinta.Buzele incep sa i se framante si isi odihneste spiritul zbuciumat,privindu-ma adanc,asa cum face ori de cate ori vrea sa imi afle secretele.
-Stii Layra...Pe cand erai doar un copil,ti-am vegheat pasii zi de zi...
Zambeste amar si ironic,gandindu-se la trecutul nu prea indepartat.
-Nasterea ta a fost prilej de mare tulburare pentru mine,pentru ca Asmodeu te vestise cu mult timp inainte...Te-am urmarit,vrand ca sa aflu care este rostul venirii tale pe Pamant si de ce soarta iti este legata de a mea.Voiam sa astept pana implineai varsta de sapte ani si apoi sa te rapesc,sa te aduc in Infern si sa te invat artele intunecate.In acest fel,indiferent ca ai fi venit sa ma salvezi sau sa ma distrugi,te puteam controla cu usurinta si te-as fi ucis inainte sa apuci sa faci ceva.Din nefericire,Denaida a prevazut planul meu,asa ca te-a luat de langa parintii tai si te-a educat in Templu,iar tu ai devenit un purtator al luminii...Dar sti ce cred eu cu adevarat despre tine Layra?
Mi-am strans buzele uscate si l-am privit cu ochi mirati.
-Nu cred ca ai fost trimisa de Tatal...Ce fel de tata te-ar fi lasat sa treci prin toate aceste suferinte? Ti-am ucis parintii...EL nu a facut nimic.Am ucis toti oamenii nevinovati care au locuit in tinutul tau...EL nu a facut nimic.Te-am invins si ti-am ucis cavalerii...Apoi...ti-am masacrat intregul ordin si am distrus Templul in care slujeai.Si ce a facut Tatal tau? NIMIC.In cele din urma,ti-am luat si ultimul lucru pe care il iubeai...Pe fratele tau,Makai...Si nimeni,nimeni nu a venit sa te salveze,Layra!
-Inceteaza...
Barbia imi tremura si ceva asemanator furiei incepe sa imi curga in vene.Mi-am smuls mana din mana lui si am rupt un trandafir,lasand tepii lui sa imi intre in degete si sa ma faca sa sangerez.Dupa care il las sa cada.
Imi ia degetele manioase si insangerate si le lipeste de fata lui.Lacrimile mele cu greu tinute in frau imi curg suvoaie,amintindu-mi de toate fiintele pe care le-am iubit,care au sfarsit sub securile demonilor.Din cauza LUI!
-Si sti de ce ai suferit atat de mult? Pentru ca MI te-ai impotrivit! Te-ai nascut pentru un scop si ai vrut sa indeplinesti altul,tradand intunericul! De ce ai ajuns in Infern,Layra? Sa ma mantuiesti pe mine?
Si incepe sa rada,usor dispretuitor,strangandu-mi degetele.
-Cea mai mare blasfemie care a fost rostita vreodata! Printul intunericului,salvat de iubirea unei muritoare! Tu crezi ca poate cineva sa imi dicteze MIE cine sa fiu?
-Lasa-ma in pace...
I-am intors spatele,stavilindu-mi lacrimile cu dosul palmelor.Dupa atatea patimiri, inca se hraneste cu suferinta mea! El imi cuprinde umerii din spate si imi vorbeste cu viclenie langa ureche.
-Te inseli Layra...Dorinta mea nu a fost niciodata sa te fac sa suferi,dar trebuia sa vezi adevarata Cale.M-ai silit sa ucid tot ce iti era drag,ca sa nu mai suspini in van dupa oameni,aceste starpituri demne de mila! Esti altceva decat ei! Noi suntem adevarata ta familie,inger orb!
-Nu vreau sa mai aud vreun cuvant de la tine...
Brusc,ma intoarce cu fata spre el,cuprinzandu-mi umerii si facandu-ma sa ii simt caldura demonica.
-Trezeste-te! Chiar TATAL ti-a aratat legatura noastra,in vreme ce te torturam sa scot adevarul de la tine! Si daca eu,fratele tau,sunt Printul intunecat,cel cantat in ode ca Damnatul,atunci tu ce esti micuta Layra?
-NU!
-DA...Imbratiseaza cine esti si nu te mai teme de intuneric!
El smulge un trandafir din acelasi loc si sufla asupra lui,facandu-l sa fie din nou rosu si plin de viata,cu stropi de roua pe deasupra si palpitand.
-Vezi aceasta floare? Acest trandafir esti TU.Rosu ca sangele,viu,plin de patima si dorinte...Inflorind pentru Gradinarul sau.Dar daca trandafirul infloreste si doreste sa fie pe mana altui Gradinar,sti ce ii voi face?
Ma prinde cu mana stanga de ceafa,strecurandu-si degetele in pletele mele si umplandu-ma de fiori fierbinti de groaza,iar cu dreapta ridica floarea aproape de ochii mei,ca sa se asigure ca voi vedea totul pe indelete.Sub ochii lui de fum,trandafirul incepe sa paleasca...Petalele rosii devin galbene,tulpina i se usuca,se intristeaza in pamantiu si apoi se sparge in mii de bucatele corupte de flacari.Floarea arde in mana lui,fara ca asta sa ii pricinuiasca durere si culoarea furata intra in venele lui.
-Te voi seca de lumina,asa cum am facut cu trandafirul...Si cand intreaga ta frumusete se va ofili si vei deveni nefolositoare,te voi arde!
M-am tras de indata de sub atingerea lui de sarpe si l-am privit cu dispret.
-Gradina ta e plina de trandafiri care abia asteapta sa creasca si sa iti bucure privirile dracesti! De ce atata munca pentru o singura floare?
El zambeste subtire si isi priveste degetele pline de scrumul florii.
-Am asteptat prea mult ca acest trandafir sa infloreasca...Esti splendida,Layra! Atat de manioasa,atat de razbunatoare,atat de puternica! Si in acelasi timp atat de fragila si de gingasa! Asemeni florii nobile,stii cand sa iti arati petalele suave si cand sa ranesti cotropitorii cu tepii! Acest amestec al tau te face regina Gradinii! Nu ma refuza din nou!
Am ridicat barbia demna,cu ochii sclipind de manie,simtind parca toate cetele ingeresti inapoia mea.M-am indreptat de spate si am lasat lacrimile sa mi se usuce,ca Damnatul sa nu mai poata rade de slabiciunea mea!
-Singurul lucru pe care il vei primi de la mine Lucifer va fi un shekru infipt in inima ta putreda,pe care o voi izbavi de intuneric!
Isi intoarce spre mine privirile pline de ura,dar incarcate de stralucire.
-Nu sti cat de mandru ma faci atunci cand iti arati pasiunea clocotitoate! Ura si iubirea se impletesc in tine ca suvoaiele a doua mari amare!
Ranjeste si scoate un cutit din haina lunga,mi-l strecoara in mana si imi duce mana spre pieptul lui.Am prins arma cu nadejde,privind lama cum sta propita de haina de matase,dornica de a-i strapunge carnea.
-Ce mai astepti?
Am simtit lama cum taie matasea si degetele lui cum le inconjoara pe ale mele,ajutandu-ma sa imi croiesc drum.Ma lupt cu dorinta de a nu-l ucide aici si acum si imi adun stapanirea de sine,luand cutitul de la pieptul lui.
-Deci iubirea este mai puternica decat ura...
M-am batut cu pumnul in piept,facandu-l sa se uite mirat spre mine.
-Nu este loc AICI pentru altcineva decat pentru oameni.Pentru ca...iubesc oamenii asa de mult! Si voia LUI e sa salvez sufletele umane,asa cum voia LUI este sa nu pieri,ratacitule! Eu sunt cea blestemata sa impac un trup de om cu esenta angelica,condamnata sa traiesc Infernul alaturi de tine pentru ceva mai mult decat scopurile tale egoiste...Ceva ce tu nu ai putea oricum sa intelegi! Tu cel Printul Orb!
Ranjetul ii piere de pe figura si dispare ca un fulger,cutremurand solul si lasandu-ma singura in gradina plina cu mii de trandafiri negri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu