Am ramas cu mainile impreunate si cu privirile in podea incercand sa imi adun stapanirea de sine si sa nu sar la gatul Denaidei. O aud intrand usor si ii recunosc pasul apasat care decora candva podeaua vechiului nostru templu. Acei pasi fatarnici, falsi, sub care ea se ascundea.
M-am intors si am zarit o tanara imbracata in valuri negre, cu ochii verzui ca smaraldul stinsi de o usoara cenusa si cu pletele intunecate ascunse sub faldurile capei fluturande. Denaida arata ca o fetiscana, dar nu mai aduce deloc cu ingerul care se afla candva in Opal. Cea Uitata a devenit Cea Renegata, pierzandu-se undeva pe calea regasirii.
- Traiesti! zambeste ea si se apropie de mine, incercand sa ma atinga.
- Nu rasufla! Nici sa nu indraznesti sa rasufli in prezenta mea!
Ea se retrage si bucuria de mai devreme este umbrita de o grimasa. Sta si se gandeste, nestiind cum sa imi vorbeasca.
- Ce vrei, Denaida?
- Iertarea ta.
Prima oara am privit-o atent, crezand ca ma ia in deradere. Dar fata ei nu exprima batjocura sau alte intentii rauvoitoare.
- Stii prea bine ca nu te voi ierta niciodata. Nu pentru ceea ce mi-ai facut mie, ci pentru ca ai distrus Ordinul Semilunei... Cate vieti au fost curmate fiindca ai ales sa ne tradezi ordinul?
- Acum vorbesti la fel ca Printul Intunericului... imi zice ea cu regret.
- Printul Intunericului nu ar fi stat de vorba cu tine, ci te-ar fi spanzurat de cel mai inalt turn si te-ar fi lasat hrana pentru corbi...
- Poate. Dar pana si el intelege cand este momentul razbunarii si cand este momentul sa faca aliante.
- Degeaba incerci sa iti cauti scuze... Ai pe mainile tale sangele fecioarelor si al tuturor soldatilor pe care i-am sacrificat in luptele de dupa Caderea templului... Lor le-ai cerut iertare, Denaida?
- De mii de ori, chiar daca stiu ca niciunul dintre ei nu poate sa m-auda. Sora mea m-a iertat, dar tu nu o poti face, desi am fost mama care te-am crescut si educat candva pentru a deveni Gardian...
- De unde as putea stii ca te caiesti sincer? Cainta nu inseamna recunoasterea greselilor, ci nerepetarea lor. Ce cauti inca in Infern?
- Am un rol de jucat, la fel ca noi toti, de altfel... Astept pe cineva.
- Pe fratele tau?
Ea incuviinteaza si eu imi amintesc de promisiunea facuta mie in Opal. Cum a tradat juramantul... Cum am tradat de altfel si eu juramantul cand m-am lasat umbrita de puterea Printului... Dar la mine a fost diferit! Eu port in mine o povara pe care nimeni nu o poate intelege.
- Am reusit sa il gasesc Lauryel! A meritat sa simt toata acea durere!
- Ce vrei sa spui? mormai eu, incurcata si curioasa totodata.
- Nu stii cine este fratele meu aici in Infern, nu? Nici nu aveai de unde sa stii... El este unul dintre secretele Adabadului, cel Reintors...
- Vorbesti de Daspha?
Imi simt ochii cum se cufunda in lacrimi, cand imi amintesc de revenirea lui printre ingerii care se caiesc si de tot ceea ce am patimit ca sa il scap de pe stanca. Cum e posibil sa nu vad chiar ceea ce e in fata mea?
- Azza este parte din misiunea ta. Dar banuiesc ca stii asta deja, nu?
- Mama mi-a spus tot ceea ce era de spus, dar mai sunt multe de aflat.
- Nu este nevoie sa te feresti de mine, sopteste ea, simtindu-mi gandul. Eu si Adeone vorbim de ceva timp si am incercat sa te ajutam sa scapi de unde ai fost inchisa... Eram foarte aproape de a afla adevarul dar ai fost trezita si iata-te... Ma bucur ca esti in viata. Adica, semivie.
- Dar Kael este iar prizonier! ii zic sugrumata si ma intorc spre geam.
- Este o situatie nefericita dar nu trebuie sa lasi asta sa te doboare. Misia continua cu sau fara Kael, Veghetorule...
M-am intors fulgerator si am mers spre ea cu pas masurat, apoi am ridicat acuzator degetul spre chipul ei.
- Sa nu mai cutezi sa spui vreodata asa ceva! Kael nu este vreo marioneta de care te poti dispensa la nevoie! Este un Fiu al Luminii si este cu mult mai puternic decat ai fost tu vreodata!
- Nu neg asta. Tocmai din acest motiv stiu ca s-ar sacrifica pentru binele suprem, ceea ce trebuie sa facem cu totii... Nepatati sau Damnati.
- Si care este pentru tine Binele Suprem, Denaida? Uciderea celorlalti?
- Incetarea razboiului. Daca i-ai da lui Lucifer ceea ce isi doreste, ar inceta vanatoarea pe care o conduce contra fratilor sai.
- Despre ce vanatoare vorbesti?
- Azza a reusit sa adune recruti in aceasta noua batalie si Printul ii vaneaza de atunci neincetat. Mareata ta misie va da gres daca Azza va fi prins din nou. Cum il vei elibera de aceasta data, prizoniera fiind?
- Nu stiu. Dar tu esti sora lui, sunt sigura ca te vei gandi la ceva!
- Am mainile si picioarele legate si iscoadele lui Lucifer ma urmaresc la orice pas. Printesa noptii este cu ochii pe mine de cand m-am reintors in Infern si ma uraste cu aceeasi ura neimpacata de la inceput. Nu crede ca un inger de lumina se poate converti la intuneric.
- Nu crede? rad eu dispretuitor. Dar Lucifer ce-a fost inainte sa devina monstrul de cruzime care este acum? Lilith se inseala amarnic. Tu esti dovada vie a faptului ca oricine poate deveni un Damnat.
- Nu pe deplin, Lauryel! Chiar si in cea mai neagra ratacire a mea m-am gandit la tine, la ce ai devenit... Pentru mine este prea tarziu, dar pentru tine mai este inca timp. Nu ceda intunericului ca vei pierde!
- Vrei sa aman Nunta? Stii prea bine ca nu pot face asta fiindca...
- Fiindca il va distruge pe Kael. Dar daca faci nunta si el isi calca oricum cuvantul?
- Nu, dau din cap plina de incapatanare. A jurat ca n-o va face!
- De cand te increzi in promisiunile lui Lucifer? El nu respecta nicio invoiala daca nu are nimic de castigat. Ar trebui sa ne intrebam ce anume are de castigat daca traieste Kael. Fireste, nimic... Kael i-a fost de la inceput un ghimpe si acum il poate distruge odata pentru totdeauna. Sacrificiile ard inima, Lauryel... De aceea se numesc asa!
- Nu-mi mai rosti numele, ii zic cu manie. Nu esti vrednica!
- Il spun ca sa iti amintesti cine esti. Dupa amurgul de maine insemnele puterii te vor parasi si vei deveni sclava Printului pe vecie. Asta iti doresti?
- Ce vrei de la mine? De ce ai venit sa imi vorbesti cand o stim cu totii: nu exista alta cale? Trebuie sa ii dau Lumina sau va incepe un razboi!
- Nu poate incepe un razboi fiind flamand... Are nevoie de o arma puternica pentru a face asta si arma este chiar lumina din tine.
- Singur, nu. Dar Azazel a renuntat la planurile de detronare si isi va oferi armata. Iar Lilith ii va darui vrajitoarele si monstrii din adanc.
- Dar tu il ai pe Vardas si cavalerii, pe Azza si cei care se Intorc, pe Reena care se va inscauna curand si pe preotul rosu.
- Reena va fi inscaunata ca Regina? ma mir eu.
- Doar daca planurile vor merge asa cum au fost scrise. Si ca sa mearga, tu trebuie sa faci un mare sacrificiu, Lauryel. Nu stiu ce cale vei gasi, dar Lumina nu poate ajunge inapoi in Lucifer. Ar fi sfarsitul tuturor.
- Dar daca as darui Lumina cuiva care nu este la fel de puternic ca Printul intunericului?
- Crezi ca darul te-ar parasi si s-ar duce in altcineva?
- Cred ca acest dar nu este ceea ce voi credeti ca este. E un blestem. Trufasul Lucifer nu intelege Lumina si nici cicatricile ei.
- Te-a chinuit?
Ochii ei inca neatinsi de intuneric ma privesc cu mila.
- Neincetat. Tot ceea ce imi doresc este sa scap de el si sa ma intorc in Opal. M-am saturat de lupte si tenebre. Vreau doar sa uit, intelegi, Denaida? Nenorocita zi a fost aceea in care am acceptat misia!
Ea imi pune mana pe umar si eu raman nemiscata, nestiind ce sa fac.
- Cu totii am avut de dus cate-o povara... Mai grea sau mai usoara... Niciunul dintre noi nu mai este ceea ce a fost dupa parasirea Cerului Zece... Intunericul ne schimba... Daca nu mai este loc pentru noi acolo?
Mi-am muscat buzele, speriata de faptul ca ea nu face decat sa oglindeasca gandurile mele din ultimul timp. M-am smucit.
- Tocmai din acest motiv nu voi mai putea sa dau ochii vreodata cu fratii mei. Dupa ceremonia de maine voi fi la fel ca voi, un Renegat...
- Lupta si mori! Nu il lasa sa castige. Foloseste lumina din tine!
- Nu stiu cum sa fac aceasta. Ea se activeaza doar in momente de rascruce, care ii ameninta supravietuirea... Nu se va opune de aceasta data, fiindca tot ceea ce isi doreste este intoarcerea la stapanul ei.
Ea se intoarce usor spre iesire, cu ochii deodata tristi si murmura:
- Te-ai gandit vreodata ca eliberarea luminii s-ar putea sa vina cu pretul distrugerii tale?
Oftez. E atat de eliberator sa auda pe cineva zicand asta. In sfarsit...
- M-am gandit. Si nu ma supara gandul dizolvarii mele, Denaida. Dar gandul ca Kael va plange-n urma mea ma cutremura din temelii... Ce consolare se va mai gasi atunci pentru el?
- Doar Domnul Lumilor stie ce este in cugetul tau acum. Sper ca vei face cea mai inteleapta alegere... Acum trebuie sa plec.
- Te voi mai vedea vreodata? ma trezesc zicand.
- Maine la amurg, in timpul ceremoniei...
- Stai putin... strig eu. Tu esti cea care ne va uni sub Satan?
- Este ceea ce mi-a cerut Printul sa fac si va trebui sa duc la indeplinire. Doar eu si mama ta putem sa oficiem acel ritual iar Adeone nu este de gasit. Vezi, Lauryel? As putea fi instrumentul distrugerii tale si va trebui sa traiesc cu acest gand. Cu totii facem sacrificii...
Si zicand asta face un semn si usile se inchid In spatele ei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu