Coridoarele sunt goale, dar o rumoare indepartata ce imi aduce aminte de ciocnirea zalelor imi mangaie urechile. Am urcat scarile degraba, insotita de Printul Virtutilor, care la fel ca si mine, si-a ascuns pletele si chipul in capa lunga. Am deschis usa si m-am dus degraba spre Vardas.
Il vad nemiscat si palid, cu mainile tepene. El inclina incet capul spre stanga si priveste spre noi...cercetandu-l curios pe strain.
- Cine esti? intreaba el ragusit.
Rafael isi da capa jos si parul balai apare ca o cascada luminoasa. Vardas isi pune mainile la ochi mirat, apoi se ridica scrasnind.
- Nu te misca, vei redeschide rana...ii spune Rafael cu glasul sau bland.
Mainile lui trec peste burta lui Vardas, iar regele se lasa inapoi pe pat. Rafael prinde jumatatea de sulita si sopteste ceva...Sulita se dizolva din carnea regelui si dispare cu desavarsire. Acum degetele Printului se aprind de lumina verde stralucitoare care curata incet rana.
Vardas scrasneste din dinti, in vreme ce otrava este absorbita din trupul sau. In cateva clipe, pielea se inchide si deuronomul rasufla usurat.
- Multumesc...Cred...balmajeste el.
Rafael zambeste si isi impreuneaza mainile. Eu ii urmez gesturile si fac la fel, inclinand totodata usor din cap. In clipa urmatoare, el dispare ca si cand nu ar fi fost niciodata acolo si ne lasa singuri.
Vardas se salta in picioare si isi scoate scutul gaurit. Il priveste cu mare nedumerire. Miscata de framantarile lui, ma decid sa ii spun adevarul.
- Sulita pe care a folosit-o Belial sa te otraveasca continea sangele tau...vapaie din iad si ceva aur ceresc...
- Sangele meu?
- Se pare ca Lucifer a pastrat corpul tau de carne, cel pe care l-a ucis atunci in desert...Si l-a stors de sange, pentru a-l folosi impotriva ta.
Ca un fulger, imi amintesc si acum acea ingrozitoare scena. Pe chipul lui Vardas se asterne o umbra lunga. Se duce sa caute un alt scut.
- Era necesar sa il chemi pe Rafael?
Am tresarit interior. Nu ma asteptam sa il recunoasca.
- Daca nu il chemam..ai fi fost mort.
- Care este pretul?
Nu are rost sa incerc sa ii ascund ceva lui Vardas. Stie prea bine cat de complicate sunt lucrurile...Nu doar in Umbral sau Infern, ci si in Opal.
- Moartea ta naprasnica. Nu mi s-a spus insa modul in care vei muri.
Fara ca vreun muschi sa i se clinteasca pe fata, isi tranteste pe el un alt scut si ma roaga sa il ajut sa il prinda de jur imprejur. Apoi insfaca sabia si se pregateste sa iasa pe usa. L-am prins fulgerator de brat.
- Nu cred ca ar trebui sa te intorci in batalie...Lasa-l pe Belial in seama mea. Daca te raneste din nou? Nu uita ca inca ai pecetea in tine.
El se smuceste violent.
- Nu imi pasa. Fie il fac pe Belial sa plece insangerat si acoperit de rusine, fie ma ucide odata pentru totdeauna!
Satula de incapatanarea lui, l-am prins din spate cu mana stanga si l-am apasat puternic cu degetele in tampla. Am murmurat cateva cuvinte si Vardas s-a pravalit ca un sac in bratele mele. L-am tras cu usurinta si l-am pus inapoi in pat. Nu, nu vei pleca din nou in batalie, nu si de data asta! Trebuie sa te protejez pana in ziua mortii tale...Mi-am dat cuvantul lui Rafael! Remuscarile ma invadeaza, dar nu am de ales. Am iesit din incapere si mi-am intins mana spre usa. Usa vibreaza, apoi se inchide brusc. Si asa va ramane pana se vor ivi zorii cenusii...Acum tot ce mai am de facut este sa il infrunt pe Belial.
***
Am iesit indaratul zidurilor, calare pe un cal negru. Armata locotenentului se afla trepidand in spatele zidurilor. Un zgomot puternic, ca de ciocan, se aude ritmic, sacadat si asurzitor.
Ma plimb printre randurile cavalerilor si imi ridic glasul asupra lor.
- Ce se intampla?
- Au adus un blestemat de zebb. Se izbeste cu capul in poarta de cateva ceasuri. Nu mai dureaza mult pana cand va strapunge zidurile, imi spune un soldat.
- Unde este preotul? Unde e Landir?
- Nu stim...A disparut de ceva timp.
Mi-am incruntat sprancenele. Ce pricina l-a dus oare pe Landir in afara zidurilor? Mi-am folosit vederea angelica si am scrutat intreaga curte, dar nu am vazut nici urma de el. Preotul foloseste magie ca sa se ascunda? In gand mi se strecoara un gand nevrednic, dar il alung, pentru ca nu-mi aduce cinste nici mie, nici oamenilor Umbralului.
Am dat bice pana am ajuns la marginea cetatii. Pelerina mea fluturanda atrage atentia, chiar daca imi ascund stralucirea trupului sub faldurile imbracamintii mele intunecate. Ma sprijin pe calul meu si ma ridic in picioare. Soldatii si cavalerii de rang inalt se uita cu mirare. Am plutit usor deasupra animalului, apoi mi-am dat pelerina jos de pe cap. Nu cutez sa imi scot aripile, ca sa nu dau de stire lui Belial despre ceea ce vreau sa fac, dar zborul meu ciudat atrage atentia.
Mi-am scos sabia de la sold si mi-am luat avant, planand pe deasupra zidurilor, apoi m-am asezat lin pe meterezele stramte. Se aude vuiet de glasuri si ochii barbatilor se indreapta spre mine, oprindu-se din ceea ce scrutau. Acum pot sa vad clar monstrul pe care Belial l-a harazit sa darame poarta. Este un Nefilim inchinat intunericului inca de la nasterea sa, urias...dar fara minte, folosit cu viclenie de luciferieni. Biata bruta isi izbeste capul de poarta necontenit, mugind si sprijinindu-se cu mainile lui mari, impingandu-se cu picioarele monstruoase.
Calare pe un cal infernal, Belial supravegheaza strapungerea portii, care a inceput sa capete adancituri si crapaturi, vestind distrugerea ei. Ma uit cu mila spre Nefilimul sacrificat de intuneric. Este ca si mort.
Imi strang in mana sabia cu nadejde si strig un cuvant de lupta, zburand ca o sageata spre capul creaturii, care este de trei ori mai mare decat marimea trupului meu. Aud racnetul de avertizare al lui Belial, dar este prea tarziu ca sa mai poata face ceva. Sabia mea argintie se infige in capul nefilimului si apas pe ea cu toata forta de care sunt capabila, strapungandu-i osul si apoi creierul. Se aud un singur muget infuriat, disperat si agonic. Sangele tasneste in sus ca o cascada si imi murdareste sabia, mainile si haina. Monstrul se propteste in cadere cu capul de poarta si ramane asa, nemiscat, in pozitie statuara.
Tabara intunecata freamata de uluiala si dorinta de razbunare. Pe fruntea lui Belial vad o cuta care nu vesteste nimic bun. Face un semn spre unul dintre soldatii sai si apoi vine mandru spre mine, tinand strans de fraiele calului infernal. Desi se straduie sa para calm, il simt clocotind de manie. Mai mult ca niciodata, vrea sa isi scalde sabia in sangele meu. M-am sprijinit cu picioarele de umarul uriasului si de acolo am alunecat spre sol, aterizand in picioare. Vazandu-ma fara bidiviu, Belial se coboara incet de pe armasarul rosu, venind spre mine cu pas apasat.
Armata lui ramane neclintita in urma si se asterne o tacere sinistra. Astept nemiscata urmatoarea mutare pe tabla de sah. Cate bestii si cati luciferieni e dispus oare sa sacrifice, pentru a intra in cetate? Pe cand gandeam acestea...El zambeste stramb si imi raspunde la intrebarea muta, intrand in mintea mea fara nicio retinere.
- Niciunul. Printul iti transmite salutari. Si sa nu uit: o are prizoniera pe Briseide. Da, fosta ta sora din ordinul Semilunei, cea care si-a luat viata ca sa scape de tortura Printului...Aici incepe partea cu adevarat distractiva: chiar tu ai indemnat-o sa faca asta.
- Minti! Nu poate fi prizoniera lui!
- Unde credeai ca se va duce dupa moarte? A facut pacatul de neiertat. De ce nu ai gasit-o in carcerele de jos? Raspunsul e simplu: dupa moarte, sufletul ei a ajuns in mainile lui Lucifer.
Am inlemnit si o lacrima vinovata mi se scurge printre gene. I-am promis ca o voi ajuta si nu am ajutat-o, prea ocupata sa eliberez armata lui Vardas, prea ocupata de misie si de egoismul meu.
- Haide, nu te mustra prea tare Printesa de Gheata...A tradat ordinul Luminii cu mult timp in urma, ai uitat? zice el cu sarcasm, lingandu-si buzele satisfacut de micul sau joc bolnav.
- Nu merita o asemenea soarta! A tradat pentru ca i-a fost frica!
Belial zambeste si dintii ii sticlesc ca zapada cernuta. Parul lui impletit, saten inchis, ii inobileaza statura si se zvarcoleste incet pe umerii desenati de flacari, dandu-i un aer salbatic. Ochii lui, asemeni ca ai multora, sunt goluri umplute de cruzime.
- Frica e Maestrul si nici macar tu nu esti scutita de ea. Stiu ca nu iti pasa de ceea ce se va intampla cu tine...Asa cum stiu ca iti pasa mult prea mult de vechea ta sora. Lucifer vrea sa va intalniti pe teren neutru. Daca nu faci asta, vei primi cate o bucatica din preoteasa tradatoare la fiecare ceas...pana cand nu va mai ramane nimic de trimis.
Blestematul de Lucifer s-a trezit! Totul a fost o uneltire: ranirea lui Vardas si aparitia Nefilimului. Au vrut sa ma scoata in afara zidurilor, acolo unde nu exista protectia magica de gand a lui Landir!
- Chiar credeai ca imi pasa de viata unui prapadit de Nefilim?
- Asculta Belial...si asculta-ma bine. Inainte ca totul sa se termine, eu voi fi cea care iti va infige sabia in inima misela! Te voi sfarteca!
El se intoarce razand dispretuitor si face semn armatei sa se retraga, fluturand mana inmanusata peste capetele lor. Apoi incaleca armasarul, iar eu ma intorc zburand spre metereze.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu