Usa se deschide fulgerator si in cadrul ei apare Printul intunericului, secondat de Belial si de doi demoni-capetenii, inarmati pana in dinti.
- Trebuie sa plecam, Lauryel...
Incerc sa ma ridic in capul oaselor, cu ochii spre noua mea fiica, care isi ascunde pupilele albastre indaratul umerilor mei. Vazandu-ne asa de tacute, el face semn celorlalti sa se duca pe coridor si sa inchida usa.
- Ce s-a intamplat, nu mai vrei sa mergem in Adabad?
- Vreau sa o luam si pe Asha cu noi. Aici nu este in siguranta.
- De ce zici asta?
- Ea este diferita acum... si ceilalti ar putea cauta sa se razbune.
El nu intelege despre ce vorbesc, asa ca vine si se aseaza pe marginea patului, apoi face semn copilei sa isi arate chipul. Ea isi misca capsorul brunet in directia lui si isi dezvaluie ochii angelici. Lucifer ramane mut. Se ridica in picioare si ii face semn sa se apropie, dar Asha refuza.
- Las-o sa fie, Lucifer... Nu este vina ei, este Lumina care lucreaza prin...
- Nu vreau sa mai aud niciun alt cuvant! O armata de ingeri Reintorsi care striga la portile Adabadului? Si acum mi-ai pacalit si fiica?! Ce fel de vrajitorie este aceasta?
- Nu este vrajitorie, este transformare... iar tu te temi.
- Crede ca toti ingerii vor urma calea lui Azza si imperiul lui se va prabusi, mormaie Asha in spatele meu.
- Taci! striga Printul cu ochii aprinsi de ura. Ar fi trebuit sa te ucid cand am avut ocazia. Lauryel are dreptate: locul tau nu este aici! Esti purtatoarea unei molime si ai putea sa ii molipsesti si pe ceilalti.
Ne uitam una spre alta, aproape cu mila, simtind grava lui ratacire, care il face sa perceapa Binele ca pe cea mai urata dintre boli.
- Luati-va pelerinele, zice el scurt si arata spre dulapul negru din camera.
M-am ridicat cu greu, sub privirile lui neinduratoare si am imbracat-o mai intai pe copila, care sta cat mai ferita, incercand sa nu se afle in calea lui, apoi mi-am tras haina pe mine si am strans-o de mana.
- Ne vedem in afara palatului, arunca Lucifer si paraseste odaia.
Am iesit cu pasi molcomi, conduse de cele doua capetenii, care il urmaresc pe Belial de-a lungul unor coridoare incalcite. Durerea s-a oprit si incep sa ma intreb daca trebuie intr-adevar sa nasc, sau Lumina vrea doar sa ma scoata din Infern, departe de intunecati si schemele lor.
***
Caii se misca ca o furtuna prin desertul pustiu, scotand flacari pe nas si tropaind din picioarele negre. Caleasca mea se zguduie din toate incheieturile, iar Asha imi strange bratul speriata, uitandu-se din cand in cand pe deschizatura care tine loc de geam. Lucifer sta in partea opusa, cu ochii tinta pe noi, tinand mainile impreunate, singura sursa de lumina fiind piatra rosie ce scanteiaza din inelul sau princiar. Degetele ii sunt nemiscate si nicio pala de vant nu ii clinteste buclele perfecte, care par poleite cu ceara. E tacere si hurducanitul lecticii ma duce cu gandul la fosta mea viata de preoteasa.
Deodata, caii se opresc smuciti, nechezand violent, iar soldatii care ne impresoara din toate partile isi trag sabiile din teaca. Mi-am dus mana spre burta, simtind o vanzoleala stranie, semn ca ne paste un pericol. Lucifer trage perdeaua rosie a calestii si Belial se apropie de noi cu pas apasat, uitandu-se spre perdeaua de praf de la orizont.
- Ce se intampla? mormaie Lucifer. Am trezit monstrii?
- Printe, ma tem ca da. Trebuie sa ajungeti la poarta, cu orice pret, in vreme ce noi vom ramane in ariergarda. Tot inainte!
Caii incep sa alerge sprinten, iar locotenentul ramane in urma, acompaniat de multimea de soldati care formeaza un cordon de protectie in spatele nostru. Asha casca ochii mari si isi scufunda capul la sanul meu.
- Imi este frica. Daca ne vor ajunge?
- Nu voi lasa pe nimeni sa te atinga... Stii asta, nu-i asa?
Dar adevarul este ca ma misc incet, ca nu mai pot tine o sabie in mana si burta mea umflata este o povara care imi ingreuneaza rasuflarea.
Tropotul de la orizont se accentueaza, praful se ridica la distanta de cativa stanjeni si luciferienii se incing ca pentru o mare batalie. Se aude un muget infiorator, care are darul de a-mi aduce fiori pe sira spinarii. Doar Printul ramane impasibil, ca si cand nu ar fi afectat de ceea ce se petrece in jurul sau. Sau poate se simte in siguranta, aparat de mica armata aleasa pe spranceana. Desertul ramane in urma noastra ca o mare secata si drumul devine dintr-o data stancos, dandu-ne de stire ca ne aflam in alta parte a imparatiei sale intunecate. Cerul plange cu rosu, vestind varsare de sange, iar inima mi se strange cat un purice.
- Mai este mult? ingan eu palida, simtind o amenintare voalata in aer.
- Daca intrebi de trecatoare, nu am ajuns inca acolo. Ne vom adaposti in pestera Monstrilor si vom astepta ivirea zorilor.
Presimtirea de mai inainte mi se intareste si sanul imi zvacneste dureros. E mult prea linistit, semn ca mintea lui perversa pregateste ceva. Si orice ar fi, acel lucru nu este in favoarea mea.
- Timpul se scurge, Lucifer... Lumina se grabeste.
- Maine, la aceasta ora, vom fi in palat. Nu ne putem astepta la o primire calduroasa, dar sunt sigur ca vei stii cum sa vorbesti cu Vardas.
Fierul inrosit din inima si ochii care imi stralucesc ma dau de gol. El observa schimbarea de pe fata mea si figura i se incranceneaza.
- Inca iti mai bate inima pentru el, nu-i asa?
- Sper ca nu ai de gand sa isti un razboi doar pentru pofta ta de razbunare. L-ai pedepsit destul pe deuronom. Si tu, si Azazel.
El isi muta privirile spre afara, batand cu degetele in marginea de lemn.
- Si ce m-ar putea opri? Adabadul este al meu, palatul este al meu. Regele exista doar pentru ca i-am permis sa fie, altfel puteam sa il arunc in Abis si nu ai mai fi auzit vreodata de numele lui.
- Unde vrei sa ajungi? ma incrunt eu.
- Lasa regele sa fie cu regina tradatoare. Le sta bine impreuna pe tabla de sah.
- Nu esti in masura sa imi spui ce sa fac, Lucifer. Am vointa libera.
El priveste spre copila adormita. In ultima perioada, Asha atipeste din ce in ce mai des, semn ca incearca sa isi regaseasca esenta pierduta.
- Uita-te la noi trei si spune-mi ce vezi...
- Ce ar trebui sa vad? intreb, intepata.
- O familie. Una intunecata si corupta, dupa parerea celor din Opal, dar cu nimic mai prejos decat clanurile de "luminosi" de deasupra.
Am inceput sa rad cu sarcasm, incercand sa nu trezesc copila.
- O familie?! De cand ai avea tu nevoie de asa ceva?
- De cand fosta mea familie s-a destramat. Si este numai vina ta, sa stii. Am izgonit-o pe Lilith de pe tron ca sa iti fac loc si ti-am lasat-o pe Asha. Acum, urmeaza sa nasti copilul nostru.
- Copilul Sfant nu ne apartine niciuna! Este o binecuvantare din Opal!
- Te inseli. Copilul te-a ales pe tine sa il aduci aici, iar eu sunt tatal lui.
Chipul lui de var stins pare cuprins de o frenezie neobisnuita. Nascoceste alte si alte planuri si stiu ca nu va avea niciun scrupul cand va veni vorba de indeplinirea lor, fiindca egoismul sau nu are limita. Bate cu mana in peretele calestii si aceasta se opreste brusc. Coboara, starnind pietricelele cu talpa cizmelor sale grele si mormaie cuvinte necunoscute spre bestiile care au luat forma de cai. Am sculat-o pe Asha si am tras-o dupa mine, parasind ciudatul nostru vehicul decorat cu cranii. Mi-am strans satarul de la brau pana am simtit ca imi pocnesc oasele si am aruncat o privire spre haul care se deschide in fata noastra: gura unei pesteri foarte largi, acoperita de o ceata verzuie.
- Nu vreau sa intru acolo... Locul este intesat cu magie, murmura fetita.
- Magia e pusa acolo ca sa ne protejeze.
- Sau sa ne inchida... sopteste ea.
Nici ea nu are incredere in manevrele Printului, dar nu avem de ales. El paseste inauntrul acelei cascaturi, apoi faureste o torta din energia lui si lumineaza ungherele. Salile inalte sunt decorate cu coloane groase din piatra alba, care au luat o forma precisa cu ajutorul vrajilor. Peretii pulseaza ca si cand ar avea viata si se aude trepidand bataia unei inimi. Am ajuns intr-o sala formata din mai multe camere, care adaposteste un izvor subteran. Izvorul s-a scurs galgaitor intr-un spatiu adanc, asemanator unei cazi si emana aburi, semn ca este fierbinte.
Asha s-a retras intr-un coltisor si s-a culcat ostenita pe patul de piatra. M-am asezat langa ea si i-am mangaiat pletele brune.
- Incearca sa te odihnesti, maine avem o zi mare.
Ea inclina din cap supusa si se ghemuieste la perete. O acopar cu mantia mea neagra, ramanand doar in roba si ma duc in sala de unde se aude zgomotul izvorului, situata undeva dupa un zid . Acolo, il zaresc pe Lucifer cu torta in mana, luminand peretii cu inscrisuri vechi. M-am apropiat de el precauta, dar m-a simtit imediat.
- Stai jos... comanda el si imi indica banca de piatra.
- Ma simt bine in picioare, am amortit in acea caruta! ma revolt eu.
- Am zis... Sa stai jos, zice el facand un semn cu mana si genunchii mi se sleiesc, semn ca se foloseste de conexiunea pe care o are cu Lumina.
Ea il asculta si ma obliga sa ma asez, dar mainile mele se duc rapid spre arma de la brau. O ascund printre faldurile robei si stau in asteptare.
- Stii ce este aceasta? ma intreaba Printul, aratand spre perete.
- Un text scris in limba monstrilor?
El zambeste subtire, simtindu-se multumit, apoi isi arunca pelerina jos, ramanand doar intr-o haina subtire. Centura cu pietre pretioase ii paraseste mijlocul si cizmele sunt zvarlite intr-un colt. Vederea bustului sau sculptural imi aduce un nod in gat si ma face sa tusesc. Imi simt gura uscata de dorinte interzise si mainile tremurand. Goliciunea lui ma rusineaza si imi plec ochii in pamant, stand cu spatele spre izvor. Aud un pleoscait si mugetul lui de placere, cand isi simte pielea izbita de caldura. Am inceput sa imi trag usor panza subtire de pe san, coborand-o spre mijloc, eliberandu-ma de vesmintele aspre. Imi mangai pantecele umflat si ma las acoperita de pletele mele.
- Vino Lauryel... Nu vreau sa ingheti.
Stie. Simte. Nu ma pot opune, oricat as incerca, fiindca inima imi bate nebuneste, pielea imi arde de dorinte ingropate si vreau sa il ating. Ma scufund in apa pana la gat si alunec spre partea unde se afla el, sprijinit de margine. Bratul lui ma prinde prin apa ca un sarpe viclean si ma atrage la pieptul lui, lipindu-se de mine. Ii simt mana inconjurandu-mi gatul si ochii ni se unesc doborati de patima. Pletele mele ude s-au lipit de spate si imi ingreuneaza picioarele, care isi gasesc reazam de picioarele lui. Sa fie de vina vrajile din peretii pesterii? Sau poate cantecele rituale de imperechere sapate in stanca? Nu stiu. Ma scufund intr-un univers straniu, cu buzele muscate de o fiinta indaratnica, cu trupul istovit mangaiat brutal, ametita de convulsiile provocate de atingerile lui, dorindu-mi ca timpul sa se opreasca si sa raman pentru totdeauna vrajita de pasiunea acestui monstru frumos.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu