Silueta inalta din fata mea este cea mai frumoasa umbra pe care am zarit-o vreodata. Este darul primit candva de la Tatal Creator. Preaiubitul meu cavaler este cuprins de o bucurie nemaivazuta.
Ochii mei au inceput sa lacrimeze ca un rau, pentru ca in fata mea sta Makai, cel chinuit si ucis de mine, chiar daca am facut-o pentru a-i salva sufletul nemuritor. Makai, cel cunoscut candva ca si Kai sau Kael, este cutremurat de revelatia pe care a avut-o de indata cu eliberarea sa.
Imi sterge lacrimile cu maneca hainei sale si ma imbratiseaza strans. Pe cand fruntile ni se unesc, el imi arata in imagini povestea evadarii sale din carcerele lui Belial si milostivirea divina pentru sufletele captive. Acum trupul meu de cristal poate simti caldura duhului sau.
Nu mai suntem separati de carne si sange, fiindca misia mea e aproape de sfarsit si valul dintre omenesc si ingeresc e din ce in ce mai subtire.
- In sfarsit, Lauryel! Nu pot sa cred ca esti aici !
Am suspinat fericita, auzindu-mi vechiul nume, ce nu mai fusese pronuntat de la nasterea mea pe Planeta Durerii. Ce usurare, ce dar divin sa iti amintesti in sfarsit cine esti, sa iti cunosti numele si misia divina!
- M-ai iertat?
- M-ai eliberat! Crezi ca as fi putut suferi sa impart trupul cu un demon? Totul a fost din voia Tatalui, sa nu te indoiesti de aceasta, Lumina mea! Am vazut multe, am cutreierat Cerurile si Regatul Umbrei si sunt aici sa te pregatesc de lupta ce va sa vie! Si nu doar atat, caci taina ce s-a salasuit intru tine ma cutremura...Dar stii ca alta cale nu este!
Am incuviintat tulburata, amintindu-mi ca prin vis de felul in care m-a salvat de flacari in timp ce eram prizoniera in mintea lui Lucifer.
- Nu am fost niciodata despartiti cu adevarat!
Cuvintele mele aproape naive il fac sa zambeasca. As mai zabovi in bratele lui, dar nu este vreme de pierdut, fiindca stiu ca Printul ma cauta.
- Vino Lauryel...Am ceva pentru tine.
Pe masa ce era goala inainte vad o frumusete de haina albastra. Un cordon auriu o petrece si alaturi vad o pereche de cizme negre.
O sabie maiestrita cu doua taisuri si un scut lucrat din argint ma asteapta de asemenea. Kael cauta insa ceva in mantia lui si imi spune in minte sa intind mana...Un inel cu nestemata verde se pravaleste in santurile palmei mele. Il petrec pe degetul mijlociu de la mana stanga.
- Inelul te va tine ascunsa de ochii lui Lucifer. Iti va cumpara timp, ca sa poti ajunge la carcere si sa il gasesti pe conducatorul Deuronomilor. Avem nevoie de puterea lui, Lauryel!
El ma ajuta sa ma imbrac si imi leaga centura. Privesc camasa lui de zale si ma intreb de ce nu am primit si eu una. Daca o sa simt vreo sabie in piept sau taisul unei barde cum ma izbeste? Kael zambeste subtire.
- Ai ceva mult mai puternic sa te apere, ai uitat?
Amintirea scutului meu vine parca din alta viata. Nu, nu am uitat, dar...
- Dar scutul a fost blocat de insemnele Printului!
- Stiu asta, insa atunci cand va veni vremea, o sa il recuperezi. O sa vezi.
Nu mai pun intrebari fiindca am incredere deplina in fratele meu pamantesc, cel care imi este in acelasi timp Pereche de ere angelice.
- Iti amintesti ultima zi in Rai?
El se intoarce si imi prinde un insemn de umarul drept. Are forma unui cerc cu scrieri multe, ce imi aduc aminte de ceata Nepatatilor luptatori.
- Cea mai trista zi a existentei mele, Stralucirea mea...Ai parasit Cerul.
- Pentru un scop maret!
- Asa este...Dar suferinta ta mi-a frant spiritul in mii de bucati! Am incercat sa te protejez pe cat mi-a stat in putinta, dar viclenia Printului este mare si Belial se afla pe culmile domniei sale. Armatele lui au curatat tot regatul si au sadit spaima si groaza in randurile oamenilor. Nu pot sa descriu agonia si tortura la care sunt supusi...
- Aceeasi agonie si tortura pe care ai simtit-o de atatea ori si tu!
El da din cap ganditor.
-Tocmai din aceasta pricina trebuie sa ii eliberam. Insa timpul meu aici e pe sfarsite...De luni de zile astept sa evadezi din Infern si de atunci am facut nenumarate calatorii in Opal, rugandu-ma pentru sfaturi!
- Tu esti cel care mi-ai deschis Poarta? intreb cu uimire.
- Sfatul Batranilor a decis ca timpul tau in Infern s-a terminat. De aceea mi-a permis sa creez acea deschizatura. Potrivirea a fost perfecta, fiindca daca mai stateai mult cine stie ce urma sa se intample...
- Lucifer a refuzat sa ma ofere ca ofranda lui Satan.
- O dovada de nebunie ar spune unii, sa intri in razboi cu Intunecimea. Satan nu va uita una ca asta...Mai devreme sau mai tarziu, ii va trimite lui Lucifer un dar cumplit si nu se stie ce forma va lua.
- In ratacirea lui, a inteles adevarul. Daca nu s-ar fi luminat, as fi ajuns scrum si pulbere, Kael. Spiritul meu ar fi cazut in Abis.
- Cerul nu ar fi permis asta niciodata! Esti prea pretioasa pentru Noi!
Kael imi da o pelerina cu gluga si imi ascund stralucirea in faldurile ei.
- Te voi conduce pana la prima poarta si iti voi arata cum sa intri. Ai grija insa cu oamenii, s-au intunecat prea mult si s-ar putea sa te atace. Ei nu permit niciunui inger, cazut sau necazut, sa calce pe taramurile lor. Tu insa arata-le inelul si atunci vor sti ca esti solul.
- Ma tem ca nici asta nu va fi de ajuns ca sa le castig increderea...Stiu trecutul, dar viitorul este tulbure, Kael...Nu mi se permite sa vad.
- Unicul lucru care te poate ajuta este scoaterea conducatorului lor la lumina. Trebuie sa le afli regele, altfel Deuronomii nu te vor urma!
Gandul mi s-a dus spre sutele de barbati din Ordinul Dragonului.
- Unde zac sufletele bravilor mei cavaleri cazuti in lupta?
- Nu intelegi Lauryel? Ei sunt o parte din vechii Deuronomi!
Uimirea sincera de pe fata mea ii descreteste fruntea captata de griji.
- Am banuit, dar mi-a fost mult prea greu sa indur adevarul, Kael...
- Au fost sacrificati, dar sufletele lor nu au pierit. Tot ce au nevoie e lumina ta si vor iesi triumfatori din tenebre, pregatiti de lupta si dornici de razbunare. Multi dintre ei stau acolo de veacuri si au uitat cine sunt, dar tu esti cheia reamintirii lor! La fel ca pe Pamant, ii vei conduce!
- Vorbele tale minunate m-ar scoate si din strafundul Abisului!
El imi cuprinde umerii cu blandete si ne unim inca o data fruntile. Am asteptat atat de mult timp sa mi-l amintesc si acum vreau ca aceasta clipa sa se prelungeasca la nesfarsit, lunga cat o zi in Cerul de Opal.
Fericirea mea este umbrita insa de un singur lucru ce imi strapunge inima. Nu va trece mult si il voi reintalni...De fiecare data cand ne-am revazut am fost aproape sa distrug totul, sa ruinez sacrificiul a mii si mii de fiinte ce au pierit ca eu sa ajung pana aici...Povestea e departe de a se termina, fiindca in cartea vietii mele se cern noi pericole...
- Si cand il vei reintalni il vei privi in fata si vei incheia acest ciclu!
Glasul Perechii trezeste in mine simtul datoriei. Sunt puternica. Si in acelasi timp sunt slaba si trebuie sa ascund asta pe cat de bine pot.
- Vei fi slaba doar pana in ziua Cumpenei...Atunci voi fi langa tine din nou si impreuna vom termina insarcinarea data de Batrani.
- Trebuie sa te intorci in Opal...
- Da...zice el cu regret. De indata ce te voi trece de prima poarta. Dar ma voi intoarce negresit! Vino Lauryel, e timpul sa plecam.
Am oftat greu si am ridicat scutul, am strans sabia prinsa de sold si mi-am acoperit pletele balaie cu gluga. Cu pasi usori, ascunzandu-ne lumina, am iesit din templul parasit, mergand pe calea batatorita, acoperita cu pietroaie, pucioasa uscata si ierburi putrede.
KAEL-MAKAI
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu