duminică, 26 noiembrie 2017

CAPITOLUL 52: Cupa Nebuniei


Am deschis usa de arama,opintindu-ma din greu si scrasnind din dinti.Am dat sa ies afara cand am ramas cu ochii holbati de uimire...Pentru ca nu mai vad nimic.Niciun peisaj dezolant,nici semnul de pe cer,nici curtea interioara sau statuile.Usa este zidita,ca si cand cineva a ridicat un perete in fata ei.Am inlemnit.Degraba,m-am dus spre celelalte usi si le-am deschis,vazand acelasi lucru in fata ochilor.
Am inceput sa urlu de furie si am batut cu pumnul in acele ziduri,puse in fata tuturor usilor.Singura lumina pe care o mai vad este lumina tortelor de pe coridoare.In sala mare tacerea ce s-a asternut este mormantala.
Nu stiu unde sunt zebrunii,nu stiu unde sunt capeteniile si totul pare inghetat de cand l-a cuprins Nebunia pe Lucifer.In centrul incaperii vad desenata pe podea o pentagrama.Pentagrama se aprinde ca un foc si din podea iese o trapa.
Il vad pe Azazel urcand,imbracat la fel ca pompos ca intotdeauna,de parca mereu s-ar duce la o ceremonie,cu pletele lungi lasate pe umar si coronita de aur pe cap.Ochii lui cenusii machiati cu negru ma privesc zeflemitor.
-Doar nu credeai ca vei scapa din Infern,nu?
Ochilor lui langurosi i se opun ochii mei albastri si inlacrimati.
-Din fericire,Printul meu te cunoaste prea bine,asa ca a avut grija sa te inchida.Esti prinsa in capcana,ingerule,in interiorul palatului.Hai,nu mai plange...O sa am eu grija de tine pana isi infrunta el intunericul si abisurile lautrice.
Cuvintele" o sa am eu grija de tine" imi rasuna ca un ecou,plin de promisiuni lascive si netrebnice.In minte imi vine scena din baie atunci cand ma vizitase.
El paseste semet si mandru,cu cizmele negre abia atingand podeaua.
-Ai de gand sa vii cu mine sau vei sta aici o eternitate?
-Unde sa vin cu tine?
-Acolo unde l-am inlantuit pe Lucifer,la cererea lui.Trebuie sa il aduci inapoi Layra,altfel Infernul se va darama ca un castel din carti de joc.
-Nu inteleg...
-Zidurile pe care le vezi au fost create de mintea lui,caci stia ca ai de gand sa fugi din nou.Iti dai seama ce ar putea crea daca ar dori sa distruga palatul?
-Numai un nebun si-ar distruge propria casa.
-Nu degeaba se numeste Cupa Nebuniei,nu?
Am zambit ironic si mi-am pregatit razbunarea.
-De ce crezi ca imi doresc ca palatul sau Infernul sa ramana intreg? Abia astept sa se prabuseasca si sa pier odata cu el.Ma voi intoarce Acasa,iar voi veti pieri in intuneric.
-Frumoase ganduri micuta Layra...Stiu ca il urasti pe geamanul tau.Dar mai stiu ca iti pasa de sufletele prizoniere in Purgatoriu.Odata cu Infernul,se va prabusi si Purgatoriul si sufletele vor ajunge in Abis,acolo unde e salasul lui Leviatan.Foamea,frigul sau tristetea Purgatoriului nici nu se compara cu neantul.Dar asta se va intampla daca acel regat va fi distrus de nebunia Printului.Acest lucru s-a mai intamplat deja,acum 5000 de ani...
-Ce vrei sa spui? Sufletele vor ajunge hrana lui?
-Vor fi devorate de Sarpele cel vechi.Pana si Lucifer se teme de el.Daca ai avea macar putina minte,te-ai teme si tu.Crezi ca te vei intoarce in Rai? Ai fost corupta,micuto.Ai intuneric in tine.
-Nu-mi mai spune micuto!
El vine si ma prinde de incheietura zambind,apoi isi apropie ochii de mine.Ochii lui albastri devin negri complet si pot zari flacaruile in ei.Care este secretul lui? De ce poate sa arate uman atat de mult timp,in vreme ce Lucifer are ochii mereu negri?
-Buna intrebare...Daca ai rabdare,vei afla si raspunsul.
-Stai departe de mintea mea,Azazel!
El rade si pocneste din degete.Podeaua se cutremura si cadem ametitor.Dau cu disperare din maini,incercand sa ma prind de ceva,dar nu intalnesc decat trunchiul lui Azazel si ma incolacesc speriata dupa el.Dupa cateva clipe de spaima,ma regasesc undeva intr-un alt loc.O curte interioara si un peisaj straniu.Un loc fierbinte,cu miros de sulf,cu pamant sfaramicios si cer sangeriu.In departare se vede o constructie inalta si ciudata,care seamana cu o inchisoare.Are ferestre mici si ziduri contorsionate,prafuite de vremi apuse.
-Unde ne aflam?
-Suntem la nivelul trei al Infernului,de fapt intr-o anexa a lui.Doar trei fiinte stiu de existenta lui si tu esti a treia.Este locul secret al lui Lucifer.
-Se vede ca nu mai este atat de secret,de vreme ce stii de el...
-Draga mea,tot ceea ce vezi aici e creatia mintii lui...Acest peisaj dezolant,inchisoarea,cerul...Esti deja acolo de cand ai vazut zidurile.In acest fel se poate proteja de ceilalti.Capeteniile nu trebuie sa afle ca e atins de Nebunie.
-Vrei sa spui ca noi deja ne aflam in...locul creat de nebunia lui?
-Si asta e doar inceputul...Daca se manie,ne va pierde pe toti in labirinturile lui.Ce crezi ca este Infernul Layra? Este doar manifestarea celui care l-a creat.Noi,ceilalti,il intretinem,prin faptul ca ne plecam vrerii lui si ne inchinam.Bine,nu toti.Tu si incapatanarea ta au creat multe distorsiuni,dar din fericire,au fost reparate.
Buzele imi tremura incet,amintindu-mi de linistea ciudata din palat,de absenta zebrunilor,de zidurile fara scop.Intr-adevar,nu ma mai aflam in adevaratul palat.Ma aflu intr-o iluzie si trebuie sa fac orice sa ies de aici,sa il fac pe Lucifer sa se opreasca din ceea ce vrea sa faca.Imi e teama.
-Nu pot sa fac asta.Nu stiu cum sa fac asta...
-Poti si o vei face! De mine nu va asculta.Va crede ca sunt vreo plasmuire a nebuniei lui.Ceea ce vede el acum este REAL pentru el Layra.E prins in capcana.In afara,capeteniile se intreaba deja de ce a lipsit de la serbarea din seara asta.Eu trebuie sa ma duc sa intretin aparentele,iar tu trebuie sa...ei bine,sa il salvezi.Pana la urma,nu asta ti-ai dorit dintotdeauna?
Am pufnit dispretuitor.Tot ceea ce mi-am dorit vreodata a fost sa scap de el.
-Haide,lasa mandria,asta e calitatea Printului.Tu esti un inger,nu-i asa?
Am ridicat pumnul asupra lui,decisa sa ii astup gura odata pentru totdeauna.Dar el mi-a prins degetele ca in cleste si m-a strivit de el.
-Astampara-te! Devii prea atragatoare cand esti manioasa!
Rade,dezvelindu-si caninii usor ascutiti si buzele rozalii ii freamata.Ne-am oprit,privindu-ne cu aparenta dusmanie.
-Vrei sa cunosti secretul meu,Layra?
Imi da drumul la mana,stiind ca nu voi mai face nimic.Am ramas dreapta si incruntata,asteptand sa aud alte si alte minciuni insirate.
-Candva,undeva,demult...Am corupt un suflet pur,inocent si l-am transformat in vasul poftelor mele...Era o femeie,una umana.Am indemnat si pe ceilalti frati ai mei sa se impreuneze cu femeile Pamantului,dat fiind ca ele poseda o energie aparte.Am ales acea femeie pentru ca mi se impotrivea fatis,ma ura...A fost visul meu cel mai mare sa o ruinez.Dar pe drumul distrugerii ei,m-am pierdut...Am fost vrajit,Layra.De acel sentiment pe care ingerii nu il cunosc,pentru ca nu li s-a dat...Iubirea umana.Eram robit de trupul ei,de incapatanarea ei,de ura si si de dulceata ei.In final,a cedat ispitelor mele.Dupa moarte,sufletul ei mi-a apartinut,a venit aici in Infern si l-a slujit pe Lucifer,asa cum au facut-o alte si alte mii de suflete umane.Insa cand l-a cuprins Nebunia si a surpat o parte din Purgatoriu,Ea a cazut in ghiarele lui Leviatan...
-Ce cauta in Purgatoriu? Inchinatorii lui Lucifer nu pot intra acolo.
-Asta crezi tu...Am trimis-o cu o mica insarcinare...Si nu a mai venit niciodata inapoi.
Am inghitit in sec.
-Si asta ar trebui sa trezeasca in mine vreo mila pentru tine? Esti un desfranat.
-Nu...Voiam doar sa zic ca imi amintesti de ea...As fi facut aproape orice sa ma unesc cu tine,doar de curiozitate,dar nu am putut trece peste dorintele Printului.
-Crezi ca poti sa te joci cu mine asa cum ai facut cu acel suflet? I-ai luat lumina si din vina ta a ajuns in Abis!
-Stiu asta Layra...Dar a trecut mult timp de atunci si nu imi mai pasa.Mi-ar placea insa atat de mult sa te corup cu totul,sa te ruinez din interior spre exterior...Si cu Printul prizonier,poate,poate,as reusi...
Zambeste larg si malefic,ca si cand ar discuta despre ruinarea unui pranz.
-Esti dezgustator! Mai inainte de a face asta,iti voi infige un jungher in inima!
-Bietul ingeras! Te vei alege doar cu aripile smulse...Ah,am uitat,nu ai aripi! Sa fie asta din cauza ca esti un inger decazut?
-Sunt un OM!
-E doar invelisul.Esenta ta va iesi la iveala mai devreme sau mai tarziu.Am asa un presentiment ca ai deveni regina Desfraului daca te-ai lasa in bratele lui Lucifer.Mai deunazi,imi amintesc ca isi facea planuri cu tine referitor la viitoarele progenituri...
-Inceteaza!
M-am umplut din nou de manie,vazand cum imi rasuceste cutitul in rana.Isi bate joc de mine din nou.
-Dar mai este timp destul pentru asta...Deocamdata,ai face bine sa il eliberezi de pe unde se va afla...Ai grija,mintea lui e plina de capcane.E pana la urma,printul viclesugului.Daca te ucide in mintea lui,te va ucide de-a binelea,Layra.
Atunci mi-am dat seama ca eu nu ma mai aflu in trupul meu.
-Unde e trupul meu? intreb inspaimantata.
-A ramas adormit pe acea podea.Iar al meu se afla in inchisoarea cenusie de acolo.Intelegi acum buclucul in care ne aflam?
Inima a inceput sa imi bata nebuneste.Daca cineva imi va gasi trupul adormit?
-Nu te teme,si daca te vor gasi,au porunca sa nu se atinga de el.Cat despre mine...Trebuie sa le intretin iluzia ca sunt real si solid.Cata vreme nu ma atinge nimeni,va fi bine.Trebuie sa tin asta departe de urechile lui Lilith.
-Scoate-ma si pe mine de aici si reuneste-ma cu trupul meu! Te voi ajuta mai mult asa!
-Nu pot nici pentru mine sa fac asta si vrei sa o fac pentru tine? Am fost separati de invelis,Layra...Ne aflam prea aproape de Lucifer si ne-a prins in capcana.Acum trebuie sa plec.Trebuie sa joc teatru cat mai bine pana se rezolva aceasta...nebunie.
-Dar cum poti iesi din mintea lui fara a te reuni cu trupul?
-Sa zicem ca asta e un alt secret de al meu.Apartine doar capeteniilor.Tu vei ramane aici pana il vei aduce inapoi.
-Si daca nu reusesc sa il aduc inapoi?
-Atunci vei inebuni si tu,iar Infernul si Purgatoriul se duc de rapa.In cazul asta,mai am un as in maneca si daca sunt in mare nevoie,il voi folosi.
Mi-am ridicat ochii intrebator.
-Voi cere ajutor lui Mihail,evident.
Am inceput sa rad.
-Acum cred ca tu esti cel atins de Cupa Nebuniei!
-Deloc.E in interesul lui sa nu piara sufletele din Purgatoriu.Si in interesul meu sa nu se ruineze Infernul.Intunericul si Lumina se intalnesc mai des decat crezi,micuto.Tu esti chiar campul de batalie dintre cele doua,de ce te miri?
Am ridicat din umeri,nepasatoare.Am auzit destule pentru o zi.
-Acum trebuie sa plec.Iti urez...sa scapi cu mintea intreaga! Ce ironic,ingerule...Sa te oblig pe tine sa ne salvezi pielea! Dar esti jumatatea LUI pana la urma,nu?
Rade sarcastic si dispare pe loc,lasand in locul trupului sau doar un curent de aer fierbinte.Mi-am strans pumnii si curajul firav,mergand spre inchisoare.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu