Dupa intuneric, am fost cuprinsa de o adanca liniste. Pace, adancime, cadere...Cadeam in gol si aripile mele nu se deschideau, dar asta nu ma speria...O bufnitura ma trezeste la realitate. O piatra se desprinsese undeva intr-un colt si cazuse pe podeaua de piatra, formand ecouri in pestera. Deschid ochii si vad ca sunt intinsa pe jos, iar in jurul meu e desenat un cerc cu vopsea rosie, ce are la capetele lui insemne cunoscute. E o vraja de inlantuire.
Aud o voce ragusita undeva intr-un colt si vad silueta unui barbat ce incearca sa imi faca semne din maini. Ii recunosc imbracamintea si dau sa ma ridic in capul oaselor, dar nu pot sa misc nicio bucatica din trup. Imi rotesc ochii si il vad prizonier pe Landir, agatat undeva de perete si incatusat de o roata de metal. Zeul ranjeste si iese dintre umbre, privind cand spre mine, cand spre Landir.
- Ce se intampla?
Vocea mea se aude strain si sters, ma simt slabita si capul imi este ametit.
- Se intampla ceea ce am planuit. Un vrajitor si un inger in aceeasi zi! Soarta incepe sa imi surada, intr- adevar...Te zbati degeaba...continua el monoton. Nimeni din lumea asta nu poate rupe vraja care te tine legata.
- Am visat? mormai eu cu manie.
- Nu ingerule, dimpotriva...Ai reusit sa ajungi la regele Deuronomilor si chiar ai intrat in mintea lui...Dar din pacate nu ai reusit sa il si eliberezi...
O strafulgerare dureroasa imi aduce in amintire fragmentul pierdut. Imi amintesc ca ajunsesem langa tron si incepusem sa omor serpii care il otraveau pe Vardas, apoi...Dumnezeule mare, unul dintre ei m-a muscat...
- Si ai adormit, zice magul pe un ton oarecare, ca si cand imi stia gandurile.
- Cat ai de gand sa il mai incarcerezi pe rege in propria sa minte?
- O eternitate sper. Acest Vardas mi-a zadarnicit multe planuri si chiar a pus domnia lui Lucifer in pericol. Ma voi asigura ca nu va fi eliberat niciodata.
- Dar...Dar reusisem sa il conving sa renunte la vinovatie si remuscare!
- Se pare ca nu ai fost destul de convingatoare...
Vrajitorul incepe sa strabata sala in lung si in lat, murmurand niste cuvinte.
- Daca nu imi dai drumul ca sa imi pot indeplini misia... Mania Cerului se va pogori asupra ta si toate vrajile din lume laolalta vor insemna nimic!
El rade batjocoritor si isi indreapta mandru statura.
- Nu esti in postura in care sa imi spui ce ar trebui sa fac! Am vazut care este cea mai mare frica a ta. Nu, nu te temi ca Printul te va ucide. Nu iti este frica de moarte, nici de sange, nici de tortura...In fapt, toata fuga si planurile tale, toata lupta si sudoarea sunt pentru un singur lucru...Nu vrei de fapt sa...
- Taci!
- Nu vrei de fapt sa ii mai dai lumina lui Lucifer.
- Am zis sa taci!
El zambeste victorios si scutura din bratul drept, scotandu- si sceptrul.
- Nu a fost atat de greu sa iti aflu taina, de indata ce am fost in mintea ta. Nu te mai consideri vrednica de Ceruri. Serpii nu te pot otravi decat daca suferi de vinovatie si remuscare...Nu vrei insa sa te duci nici in Infern, pe tronul pe care Printul intunericului l-a pregatit pentru tine...Asa ca fugi de ziua aceea.
- Te inseli...Ma voi intoarce in Ceruri, pentru ca asa este scris.
- Se prea poate ingerule, dar cum te vei intoarce? Cu Lumina sau fara?
Pieptul mi se umfla de manie si dau sa imi misc bratele, dar fire nevazute imi opresc miscarile, iar inima mea bate innebunitor de repede.
- Voi avea grija sa te arunc in cel mai adanc put din Infern...
- Mult mai bine! Incepi sa iti intri in rol...Poate ca nu ti-ar sta atat de rau pe tronul negru, conducand legiuni de demoni si pedepsind muritorii. De ce nu recunosti, Veghetorule? Lumina este parte din Lucifer si este partea pe care o iubesti. Iar asta e un fapt destul de grav pentru tine, avand in vedere ca il urasti pe Damnat. Deci cum o sa fie? Ii vei ceda Darul si te vei intoarce in Ceruri sau vei fii prizoniera pe vecie in palatele lui, luptandu-te sa pastrezi Lumina in tine?
- Stii cam multe pentru un scamator, rabufnesc eu.
- Am stiut cine esti inainte ca macar sa pasesti pe teritoriul meu. Un inger al Luminii divine nu poate trece neobservat. Nu in taramul meu.
- Ce vrei?
Zambetul i se lateste, multumit de faptul ca m-a adus la mana lui.
- Caut ceva de foarte mult timp...Ceva ce imi poate desavarsi plasmuirile si vrajile si ma poate face invincibil chiar si in fata ingerilor. Se numeste licoare harica si se afla undeva ascunsa in aripile tale. E de ajuns sa storc cateva picaturi...Ceea ce nu imi place este ca nu o pot obtine decat daca mi-o dai de bunavoie.
Mi-am strans sprancenele si am oftat cu amar. Alt nebun care vrea sa deschida Cerurile si sa porneasca razboi! Alt om insetat de putere, avid dupa stapanirea celorlalti...Nu ii voi da licoarea harica nici daca ma tine aici o vesnicie!
- Dar nu ai vesnicia...E aproape apusul si ti-au mai ramas doua zile.
- Iesi afara din capul meu!
- Da- mi licoarea!
- Si ma vei lasa sa plec, stiind ca voi distruge planurile Printului? Crezi ca sunt un copil...Sa ma poti pacali prin cateva vorbe viclene?
Expresia lui se schimba deodata. Devine aproape feroce si groaznic de cunoscuta.
- Nu am zis ca te voi lasa sa pleci. Dar nici nu te voi ucide. Imi esti necesara.
Mandria si ranjetul mult prea multumit imi aduc aminte de Lucifer. Dar daca...
- Cine vorbeste prin tine acum...Kradenval?
El se apropie de cercul cu vopsea rosie, intra in interiorul sau si isi apleaca trupul spre mine. Pletele albe i se revarsa si ochii aurii sunt cuprinsi de intuneric...Incetul cu incetul isi pierd lucirea de metal inghetat si devin ca taciunele.
- Eu sunt, surioara, zice el sarcastic.
Incerc sa ma dau inapoi, dar el ma prinde de brat si ma scruteaza atent.
- Doar nu credeai ca somnul indus de arma cereasca ma va tine prizonier...
- Ar fi trebuit sa te ucid! Dar nu stiu de ce, Tatal nu vrea pieirea ta!
- Din cauza acelui simtamant stupid pe care il numeste iubire! Iubire?! Te-a trimis sa ma distrugi, asta daca nu reuseai sa ma convertesti la Lumina!
- Nu cred ca Tata ar fi avut nevoie de mine daca dorea intr-adevar sa te stearga.
Ochii lui sticlosi si reci sunt ingemanati cu gura ce are un rictus amar. Fata i se schimonoseste in fel si chip, fiindca zeul se lupta sa isi redobandeasca trupul. Dupa o lupta scurta, ochii negri redevin aurii, dar mai aud un singur murmur. O incantatie rostita de Lucifer, inainte de a- i parasi invelisul de carne. Ma simt eliberata si ridic capul. Profitand de faptul ca zeul abia se dezmeticeste, sar pe data in picioare si il lovesc vartos cu teaca sabiei, culcandu-l la pamant. Ii smulg sceptrul si incep sa il strang puternic intre degete. Pestera incepe sa se cutremure, lumina magiei lui danseaza in fata mea si vrajitorul urla.
- Nu, nu il distruge!
Arunc sceptrul rupt pe podea si jetul de lumina albastra din mana mea il topeste, facandu-l sa dispara. Zeul urla de disperare si ma blesteama in toate limbile umbralului, apoi scoate o sabie si vine sa ma infrunte. Lovesc cu pumnul in podea si aceasta se crapa in mii de bucati, deschizand o fanta undeva intre picioarele lui. Zbor cu rapiditate si il imbrancesc, iar zeul cade in valvataia de dedesubt, creata chiar de el. Focul nu il mistuie, dar il tine captiv, iar podeaua se inchide ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat . Am rasuflat usurata si m-am dus spre Landir.
***
Odata cu incarcerarea zeului, pestera si-a pierdut puterea si Landir a cazut de pe perete de indata, buimac si obosit de tertipurile lui Kradenval. La fel ca si mine, a fost scufundat intr-un vis...Dar el fiind vrajitor, a primit o plasmuire diferita...Landir dormea adanc, cu zambetul pe buze, crezand ca il incarcerase pe zeu...Asteptand ca eu sa ma intorc de indata cu regele Deuronomilor.
- Mare misel acest Kradenval...Urasc Pacalicii.
Am inceput sa rad...Intr- adevar, nu mai rasesem de ceva timp.
- Acest Pacalici a reusit sa invinga pana acum mii de cutezatori care s-au aventurat in pestera. L-a ingenunchiat chiar si pe Vardas.
- Maestrul inselaciunii nu putea avea ca sluga decat un mincinos. El si plasmuirile lui zac acum in valvataie...De unde ai stiut ca isi adunase puterea in sceptru?
- Am vazut...Se pregatea sa ma adoarma la loc, cand a inceput sa fie stapanit de...
- De Print. De ce crezi ca a distrus vraja?
- Isi doreste sa adun armata...Vrea sa ma intorc pe teritoriile lui. Dar de ce?
- Poate ca Lucifer stie ceva ce noi nu stim inca...Poate ca stie ca nu isi poate recupera Lumina decat dupa lupta cu hoardele lui Belial.
- Poate...
Landir imi face semn spre unul din tunelurile din stanga, care palpaie usor. E acelasi tunel pe care l-am strabatut si in plasmuirea vrajitorului.
- E timpul sa il eliberam pe Vardas...De data asta de-adevaratelea. Dar nu voi mai face greseala sa ma apropii de acei serpi...Tu vei fi cel care il vei elibera.
El isi scoate sceptrul de sub haina si zambeste vag, cumva incurcat.
- Ma intrebam...Oare exista un sambure de adevar printre minciunile Printului?
Am simtit gandul lui si m-am incruntat, pasind hotarata in tunelul slab luminat.
ZEUL KRADENVAL
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu