Intru cu pas hotarat in sala Consiliului,urmata indeaproape de Makai.De o parte si de alta cavalerii imbracati in zale ma saluta inclinand din cap,iar eu fac la fel,mergand cu pieptul scos,barbia ridicata si fruntea senina.Impresia mea de forta nu trece neobservata si este exact ceea ce am nevoie acum.
Ajung in fata lui Petronus,care sta cu o ochii putin incruntati,ascunsi sub sprancenele stufoase.Ma opresc si salut scurt din cap,iar el face semn spre Makai sa se apropie de el.Isi drege vocea si ma cantareste din priviri,apoi schimba niste cuvinte cu tarkul.
-Suntem pregatiti sa iti ascultam cererea...
-Dupa cum v-am spus ieri la sosirea mea,intunecatii condusi de Print se pregatesc de represalii,iar eu am putin timp sa ma pregatesc si inca si mai putin sa ma intorc cu ajutoare.Am nevoie de 1000 de tarki din ordinul tau si desigur,de Makai.
Se aud exclamatii si Mordos ma priveste inca si mai urat decat in urma cu o zi.Sper ca acea uitatura sa nu imi zadarniceasca eforturile,pana la urma este un membru al Consiliului.
-Ne ceri mult...Ce ziceti,cavaleri?
-Puterea unuia din noi face cat 100 de demoni...Nu e asa,fratilor? zice Makai.
Cavalerii se uita spre el,lasandu-ma sa rasuflu o clipa.O parte dintre ei sunt gata de lupta,iar o alta parte e nehotarata.
-Asa este...Datoria ordinului nostru este sa protejeze nevinovatii.Ce mai reprezentam noi daca fugim de lupta ca niste iepuri speriati?
Ma intorc spre posesorul vocii ragusite,la timp ca sa vad unul dintre cavalerii din partea stanga.Spre deosebire de ceilalti,este imbracat in rosu,lucru care arata ca se afla la acelasi stadiu al pregatirii ca si Makai.Este ceva mai in varsta decat el,sa aiba vreo 35 de ani.Alura intunecata si pletele inchise la culoare imi aduc aminte de...El paseste semet si se aseaza alaturi de mine.
-Daca Gardianul doreste,sabia mea este a lui...zice el si isi scoate sabia de la sold cu o miscare sigura.
-Si a mea de asemenea,zice Makai si se coboara de pe trepte,venind in dreapta mea.
Inghit cu noduri,asteptand sa vad reactia celorlalti cavaleri.Cei imbracati in alb vin in spatele celui imbracat in rosu si agita sabiile.Din ce imi dau seama,pentru ei este un fel de lider.
Se face galagie mare si din ce in ce mai multe sabii ni se alatura,ceea ce imi face ca inima sa creasca de bucurie.Am primit ajutor atat din partea celor din partea stanga,condusi de barbatul in rosu cat si din partea dreapta,cei care asculta de vocea lui Makai.Petronus face semn sa se faca liniste.
-Ai multe sabii de partea ta...
-Si ma simt onorata...Dar nu sunt de ajuns,zic eu ferma.
-Intr-adevar,intr-adevar....clatina el din cap.
Se intoarce spre ceilalti membri si se sfatuieste ce sa faca.Partea de cavaleri care imi trebuie e inca nehotarata.Dupa ce discuta cu vocea joasa si isi fac tot felul de semne,Mordos ia cuvantul.Nu-mi place acest Batran,este mereu impotriva mea.Cine stie ce o sa scorneasca acum...
-Vei primi si restul de cavaleri daca vei trece de o incercare...
-Incercare? scutur eu capul.
-Daca tu esti cea aleasa sa ii conduca in lupta,trebuie sa treci prin Focul Dragonului.
Acum murmurul din sala s-a intetit,vocile sunt din ce in ce mai stridente,sabiile se agita iar Makai face o miscare de nerabdare.Toata lumea e surprinsa,mai putin eu,pentru ca nu stiu la ce se refera Batranul.Astept tacuta o explicatie,care insa nu vine.
-Te invoiesti ?
-Nu ar trebui sa stiu intai ce presupune aceasta incercare?
-Ti-e teama ?
Sprancenele lui Mordos se ridica si zambetul zeflemitor ii apare iar.Cat de multumit ar fi daca as da acum bir cu fugitii!
-Nu imi e teama de nimic,zic eu si in acelasi timp scot sabia.Eu sunt Gardianul Semilunei!
-Prea bine...Atunci pregateste-te...La noapte vei face cunostinta cu protectorul taramului nostru.
Ce protector? Il intreb pe Makai din priviri,dar el ramane nemiscat.
Petronus ia cuvantul.
-Sa ne pregatim pentru diseara...Vom calari sub lumina lunii,ca in vechime,pentru a ajunge la culcusul Dragonului.
Un fior fierbinte ma patrunde prin tot trupul,din cap pana in talpi,in vreme ce uralele acopera sala Consiliului.
Culcusul dragonului ! Daca protectorul tinutului va avea pofta sa ma prajeasca cu focul sau,sunt pierduta si odata cu mine intregul ordin! Stiu ca asta e ticluirea vicleanului Mordos,care dintr-un motiv sau altul vrea sa se scape de mine.
Am parasit sala impreuna cu cavalerii,care cu mare voiosie se duc spre grajduri pentru a-si pregati caii.Simt mana cuiva cum ma apuca de umar si ma face sa ma opresc.
-Vino cu mine...
Barbatul misterios care i-a adus pe cavaleri de partea mea,imi face semn sa merg alaturi de el.Iesim din sala si ne ducem undeva in afara castelului,acolo unde se pot vedea grajdurile.
Insotitorul meu brunet imi zambeste si barba neagra si scurta i se increteste.E inalt si masiv,are pielea aramie si ochii de culoarea alunelor de padure.Merge alaturi de mine,fara sa scoata un cuvant,pana ajungem dincolo de grajduri,spre campie. Acolo,un armasar superb,cu coama alba si lunga,cu picioarele subtiri si corpul gratios,sta si paste linistit.
-El este Drego...Unul dintre cei mai rapizi armasari pe care ii avem.Vei avea nevoie de el pentru diseara.
Ma uit fascinata la superbul animal iar insotitorul rade de mirarea mea.Cand ma uit la el,intinde mana inmanusata.
-Eu sunt Vardas.
Ii strang mana,fara sa imi mai spun numele,este de prisos.
-Vreau sa iti multumesc pentru tot sprijinul tau.
-Nu,eu iti multumesc.Este o sansa pentru mine sa demonstrez ca Ordinul Dragonului inca nu a pierit.Nu am mai avut o confruntare cu luciferienii de mai bine de 500 de ani.Abia astept sa retez niste gaturi de demoni.
Vardas este intr-adevar neobisnuit.Nu fuge de pericol,ci sta in intampinarea lui,asa cum orice razboinic ar trebui sa o faca.Zambetul lui si ochii intunecati ma fac sa raman cu privirea pironita mai mult decat ar trebui.Are un chip intr-adevar hotarat,o line ferma a maxilarului,o barbie pronuntata si nasul acvilin.Buzele ii sunt subtiri si parul usor ondulat.
-Ar trebui sa il calaresti putin,ca sa se obisnuiasca cu tine.
-Ai dreptate,asta ar trebui sa fac...mormai eu si ma uit repede spre armasar.
-Ne vedem sub clar de luna Gardianule.
-Doar Layra...Titlul ma face sa ma simt prea...impovarata.
-Daca asta iti este voia...Sa fie precum vrei,Layra.
Numele meu pe buzele lui,rostit intr-un mod aproape senzual imi aduce in minte parfum de mosc,zgomot de tobe,niste plete intunecate si ritualuri demonice cu sange...
Cavalerul se duce spre grajduri,iar eu ma apropii de armasarul alb,sorbindu-l cu privirea.Nu am mai vazut un asemenea animal,prea obisnuita cu caii de povara pe care ii primisem de la sateni pentru treburile Templului.
Armasarul imi simte prezenta si se opreste din pascut.Ridica semet capul si coama alba ii flutura in vant,ca o panza pretioasa,iar picioarele incep sa i se agite.
Am inceput sa il mangai si l-am luat de capastru.Un asemenea animal nu ar trebui sa poarte capastru! E facut sa fie liber...
M-am apropiat de botul lui si l-am mangaiat indelung,iar el se lasa sub mainile mele,supus si recunoscator.Cand am decis ca ne-am apropiat destul,l-am frecat pe spate,apoi l-am incalecat.L-am indemnat la pas,dar se pare ca el vrea mai mult.Am inaintat prin campie,lasand grajdurile in urma,apoi am strans mai bine fraiele.
-Haide Drego...Sa fim una cu vantul.
El ma intelege si incepe sa alerge in directia opusa templului,tropaind infundat pe covorul de iarba,strivind in urma lui vegetatia,apropiindu-se de dealuri.Am lasat in urma castelul si grajdurile,urcand spre o poteca ce duce in munte.
***
Soarele incepe sa coboare,dar mai am ceva timp inainte sa ma pregatesc de plecare.Ce se va intampla cand vom ajunge la culcusul dragonului sacru ?Nu am mai vazut niciodata un dragon.L-am indemnat pe Drego inapoi,pornind in galop.
Ajungand la grajduri,am lasat armasarul pe mana unui baietandru.Am zarit cu coada ochiului o silueta care ma urmarea dintre umbre,dar m-am prefacut ca nu o vad si m-am dus in chilie sa ma odihnesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu