Luna clara,argintie,a inceput sa lumineze valea.Cavalerii au scos caii din grajduri,s-au urcat pe ei si ii mana usor,la pas,spre podul de piatra.Fiecare dintre ei este imbracat fastuos,in haine cavaleresti de sarbatoare,peste care au zale,asa cum se obisnuia din vechime.
Mi-am luat frumosul armasar de capastru si am pornit incet spre poarta.Peste 200 de cavaleri sunt alaturi de mine in aceasta incercare,inclusiv cei sapte Batrani.Undeva in fata il zaresc si pe Makai,el fiind mana dreapta a lui Petronus,sta imediat in apropierea lui.Batranii sunt cei care conduc sirul,in spatele lor formandu-se o coloana de calareti.Eu am ramas ultima,nevrand sa suport din nou privirile lor si discut cu glas scazut cu Vardas.
Acesta are capul acoperit de o gluga,ca si cum ar vrea sa se ascunda.E imbracat in negru si are niste insemne neobisnuite la manecile hainei,care par mai mult decat niste modele decorative.Raman impresionata de teaca sabiei lui,decorata cu aur negru,cu desene arcuite,care reprezinta de fapt litere.Ceva imi spune ca este diferit de restul cavalerilor.
-A supravietuit cineva acestei incercari?
El ma priveste cu o expresie ciudata,apoi zambeste slab.
-Este mai bine sa nu te gandesti prea mult la asta.
Fiorul fierbinte ma strabate din nou,ca si cum pot simti de acum dogoarea acelui dragon,care poate topi oasele si carnea asa cum focul din vatra topeste taisul unei sabii.
Am iesit din castel si traversam podul,acum calaretii isi indeamna caii in galop si toata lumea se pune in miscare.Hainele lor albe flutura sub bataia lunii,care le poleieste cu argintiu.Eu sunt imbracata in albastru,culoarea ordinului nostru si port o capa asemanatoare cu a lui Vardas.Mi-am lasat gluga peste jumatate din fata,simtind ca si el nevoia sa ma ascund si sa fiu cu gandurile mele.
In urma mea,mai sunt cativa zeci de baietandri calare,care duc cu ei tobe mari de alama si au agatate de sei bete lungi de lemn care am aflat ca se numesc "alanas".Bataia tobelor este menita sa trezeasca Dragonul din culcusul sau si sa il aduca la noi.Desi ma bucur pe de o parte ca voi vedea o asemenea creatura,pe de alta ma intristez pentru ca asta ar putea fi ultima mea noapte pe Pamant.Nu m-am mai gandit la moarte din acea noapte cand m-am dus in cuibul intunecatilor,poate din cauza ca am intalnit de atunci moartea de prea multe ori.
Armasarii ne poarta spre vale,in zgomot de potcoave ce lovesc pamantul,in sunetul sabiilor care se lovesc de harnasamente,care se impletesc cu vocile barbatilor care au inceput sa intoneze un cantec vechi.
***
Vreme de trei ore,am strabatut valea pana am ajuns in fata unui rau.In spatele lui se vad niste stanci uriase,care par aruncate acolo de mana unui urias,in forma unui cerc.
-Aici e sanctuarul sau,imi zice Vardas cu un glas infiorat. E adormit de sute de ani,de la ultima confruntare cu intunericul...Dar acum,trebuie sa il trezim...Ordinul are nevoie de el.
Nu as putea spune ca ii este teama pentru ei,dar simt ca ii este teama pentru mine.
O parte din cavaleri descaleca si ii ajuta pe baieti sa puna pe pamant tobele mari.Apoi incaleca din nou,se dau in spate si se aseaza pe doua randuri,formand un fel de coridor.In fata,pe coloana din stanga se aseaza Vardas,iar pe cea din dreapta Makai.Batranii s-au asezat in linie in fata tuturor si mi-au facut semn sa vin.Am inaintat calare,privind numai spre campie,desi ii simt pe toti ca ma petrec cu ochii.
-Ram 'A'Dar ! Ram'A'Dar ! au inceput ei sa incanteze.
Am trecut pe langa zeci si zeci de barbati,pana am ajuns langa Batrani.Petronus strapunge cuvintele lor tainice cu vocea lui puternica,ciudat de puternica pentru varsta inaintata.
-Gardianul Semilunei se afla aici,dupa 500 de ani de liniste,pregatit sa primeasca Botezul Focului ! Sa il petrecem in cantari,spre ultima incercare,care ne va arata tuturor ceea ce poarta in inima !
Baietii au inceput sa bata strasnic din tobe,iar Vardas imi spune ca mai departe trebuie sa merg singura,ca ei sa ramana la distanta sigura fata de Focul Dragonului.Cu inima batand salbatic,cu mainile inclestate pe fraie,parca am devenit una cu armasarul meu.
Imi este frica,dar cui nu i-ar fi ?
Am mers incet,in strigatele lor pe diferite voci,care il cheama pe dragon afara dintre stanci,tulburandu-i somnul de secole.
-Ram'A'Dar ! Ahtia Shante yamar Ram'A'Dar ! Ahtia Ihlahya Yardna Merhadit!
Calul meu incepe sa fornaie,semn ca ceva neobisnuit se intampla in indaratul stancilor.In spatele meu,se aud inca strigatele cavalerilor,dar ceva mai slabe,acoperite de zgomotul asurzitor de tobe.Deodata,un falfait de aripi care pare ca cutremura stancile,ii face pe cavaleri sa inteteasca chemarea,iar pe mine sa simt ca inghet de spaima.Am strans cu mana teaca sabiei pana am simtit ca imi pocneste incheietura,vazand cum clipele vietii mele imi trec prin fata ochilor.Ametita,am coborat jos de pe cal si l-am mangaiat,iar el a luat-o in galop inapoi de indata ce s-a vazut eliberat.
-Vino Ramadar ! Sa vedem ce e asa de inspaimantator la focul tau ! zic eu printre dinti,mai mult ca sa imi fac curaj.
Ca si cum m-ar fi auzit,falfaitul unor aripi uriase se apropie si la lumina palida la lunii,vad forma unei dihanii cum se ridica incet de la sol,se catara pe una dintre stanci si ridica aripile enorme in aer.Pielea lui straluceste ca arama incinsa si dintii albi ii sclipesc ca niste pumnale gigantice.Irisul ochilor este colorat in rosu,iar din gat parca sta sa iasa o valvataie.
Rasuflarea aproape mi s-a oprit la vederea acestei bestii impresionante,care va decide daca voi trai sau voi muri.Un gand de revolta ma face sa ma stramb,gandindu-ma ca voi muri din cauza unui dragon,fie el si sacru,cand am scapat cu viata din mainile celui mai puternic demon...
El iese de dupa stanci si incepe sa mearga,deplasandu-se pe imensele lui picioare,terminate cu ghiare puternice.Coada solzoasa e atat de lunga,incat nu ii zaresc capatul iar aripile se aseamana cu cele ale unui liliac gigantic pregatit de zbor.
Se opreste si ne privim fata in fata.Cavalerii au incetat sa cante,dar tobele inca bat si toata lumea priveste spectacolul cu teama si veneratie.Eu incerc sa rasuflu,dar parca o mana nevazuta ma strange de gat si pieptul imi e prins in capcana fricii.Este cel mai mare animal pe care l-am vazut vreodata !
"Animal ? In locul tau nu m-as pripi !"
A cui e vocea asta adanca,venind ca din strafunduri? Ma uit in stanga,ma uit in dreapta,dar nu vad pe nimeni.Ma uit in fata,acolo unde dragonul ma priveste nemiscat.
"Sunt chiar in fata ta..."aud din nou acea voce in minte.
"Vorbesti...Cu mine? " casc eu ochii,nevenindu-mi sa cred ca acest animal este de fapt inzestrat cu inteligenta.
"Nu sunt un animal,sunt o fiinta straveche Gardianule..."
Am ramas fara cuvinte.Dintr-o data,ma simt incurajata.Nu mai sunt la mila unei bestii pline de capricii,ci ma aflu in fata adevaratului protector al ordinului cavaleresc,inarmat nu doar cu solzi ci si cu intelepciune.Inima mi-a venit la loc.
"Esti gata? Inchide ochii !"
Inclin din cap in semn de aprobare si il mai aud inca o data.
"Acum...Da drumul scutului tau...Daca esti in adevar,focul meu nu te va arde ci iti va mari puterea scutului de mii de ori..."
Mi-am strans pumnii cu putere,dar scutul meu nu vrea sa apara.Am deschis ochii,la timp ca sa vad energia rosie cum iese din gatul dragonului.Deodata,corpul ii devine incandescent,ca si cand se pregateste sa arunce lava.Frica ma paralizeaza,pentru ca scutul nu s-a activat,iar dragonul nu pare sa observe asta.Jetul de foc a iesit din gatlejul lui si vine cu repeziciune spre mine.Nu am putere nici macar sa fug,parca picioarele imi sunt cuite de pamant.Inchid ochii si simt ca incep sa ma incalzesc din ce in ce mai tare...
Pe cand focul se apropia cu intentia de a ma parjoli,o lumina albastruie ma inconjoara.Scutul meu! Rasuflu usurata.Deschid ochii ca sa fiu martora acestei impletiri de lumini orbitoare.
In vreme ce energiile demonice se lovesc de scutul meu ca de un zid,focul dragonului se comporta intr-un mod misterios.Energia rosie ma inconjoara,apoi lasa in interiorul scutului meu fasii subtiri,asemanatoare unor flacari,de culoare rosu aprins.Lumina a impanzit valea si ajunge pana la cavaleri,ale caror urale le pot auzi ca printr-un vis.
Corpul meu e din ce in ce mai cald,prin vene parca imi curge foc,picioarele parca au prins radacini si simt temeliile pamantului.Mi-am ridicat bratele in sus si m-am oferit cu totul Botezului.Inima imi bate in acelasi ritm cu pulsul scutului,care pare si el o inima uriasa.Dragonul arunca fara incetare foc,care ma caleste si ma intareste,iar scutul meu devine incandescent.Caldura e de nesuportat si capul mi se invarte,dar senzatia de putere pe care o am acum in toata fiinta,nu se compara cu nimic! Parca as putea sparge cerurile cu forta mea !
Apoi ma sleiesc brusc si picioarele mi se taie.Cad,cad fara oprire in intuneric,ca intr-un somn adanc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu